Propuneri manuscrise: info@editurauniversitara.ro: 0745 204 115
Urmarire comenzi Persoane fizice / Vanzari: 0745 200 718 / 0745 200 357 / Comenzi Persoane juridice: 0721 722 783
RO 
Engleza
6359.png "Editura Universitara")
Imblanzind realitatea. Antologie de proza
![Imblanzind realitatea. Antologie de proza [1]](https://gomagcdn.ro/domains/editurauniversitara.ro/files/product/original/imblanzind-realitatea-4766-4507.jpg "Imblanzind realitatea. Antologie de proza [1]")
ISBN: 978-606-28-1346-8
DOI: 10.5682/9786062813468
Anul publicării: 2021
Editia: I
Pagini: 216
Editura: Editura Universitara
Cod Produs:
9786062813468
Ai nevoie de ajutor?
0745 200 718
/
0745 200 357
- Descriere
- Download (1)
- Autori
- Cuvant inainte
- Cuprins
- Unde se gaseste
- Review-uri (0)
Oameni. Femei si barbati. Copii. Locuri. Timp.
Am incercat sa gasesc un numitor comun pentru povestirile prezentate in aceasta antologie, un coordonator de idei care si‑a pus amprenta in toate povestirile. Diferite ca stil, ca numar de pagini, ele vorbesc despre diverse locuri si intamplari din viata de zi cu zi, din copilarie, intamplari reale sau sublimate, despre mici cafenele in care se consuma inceputul sau sfarsitul unor povesti de dragoste, despre locatia unui birou de serviciu, ca sa numesc doar cateva dintre aceste locuri reale. Toate aceste locuri si intamplari ofera realitatii sansa de a deveni visare.
Unde se afla totusi sediul visarii?
Clelia Ifrim
Am incercat sa gasesc un numitor comun pentru povestirile prezentate in aceasta antologie, un coordonator de idei care si‑a pus amprenta in toate povestirile. Diferite ca stil, ca numar de pagini, ele vorbesc despre diverse locuri si intamplari din viata de zi cu zi, din copilarie, intamplari reale sau sublimate, despre mici cafenele in care se consuma inceputul sau sfarsitul unor povesti de dragoste, despre locatia unui birou de serviciu, ca sa numesc doar cateva dintre aceste locuri reale. Toate aceste locuri si intamplari ofera realitatii sansa de a deveni visare.
Unde se afla totusi sediul visarii?
Clelia Ifrim
-
Imblanzind realitatea. Antologie de proza
Descarca
MARIANA AL-SALEH
BOGDANA BACIU
LOANA CIOBANU
HORIA CRIOS
TUDOR CRISTIAN GONGU
ANIDA LASTO
LILIOARA MACOVEI
RUXANDRA-MAGDALENA MANEA
MARIA NITU
ANDREEA PITULESCU
NORA RAMNICEANU
BOGDANA BACIU
LOANA CIOBANU
HORIA CRIOS
TUDOR CRISTIAN GONGU
ANIDA LASTO
LILIOARA MACOVEI
RUXANDRA-MAGDALENA MANEA
MARIA NITU
ANDREEA PITULESCU
NORA RAMNICEANU
Oameni. Femei si barbati. Copii. Locuri. Timp.
Am incercat sa gasesc un numitor comun pentru povestirile prezentate in aceasta antologie, un coordonator de idei care si‑a pus amprenta in toate povestirile. Diferite ca stil, ca numar de pagini, ele vorbesc despre diverse locuri si intamplari din viata de zi cu zi, din copilarie, intamplari reale sau sublimate, despre mici cafenele in care se consuma inceputul sau sfarsitul unor povesti de dragoste, despre locatia unui birou de serviciu, ca sa numesc doar cateva dintre aceste locuri reale. Toate aceste locuri si intamplari ofera realitatii sansa de a deveni visare.
Unde se afla totusi sediul visarii?
Personajele traiesc, la modul real, in locuri reale, fie ca este vorba despre desertul de la granita Arabiei Saudite, din povestirea „Pasi pe nisip“ de Mariana Al‑Saleh, sau micul apartament inchiriat al Augustinei, din proza, ceva mai lunga, de peste 60 de pagini, „Pelicanul meu, Raoul“ scrisa de Loana Ciobanu.
Ferma, pe care vrea sa o viziteze personajul feminin fara nume din prima povestire, nu este altceva decat un vis, un loc cu „pamant fertil“ in plin desert. Femeia, insotita de un barbat, impreuna cu fetita ei, Sara, face un drum, dus ‑ intors prin desert pentru a merge la ferma, un loc care exista doar in visele ei. Imblanzita, realitatea se autoconstruieste dincolo de ea insasi, si dincolo de ea insasi se poate numi altfel. Visarea, ca „fata morgana“ de desert, vine si pleaca, dar ea lasa pasi pe nisip.
La fel se intampla si cu pelicanul Raoul, camaradul Augustinei, partener ideal al singuratatii. Augustina adopta o iluzie, un pelican, venit de nicaieri, care bate la usa ei, cautand adapost, dupa ce strabatuse toata lumea. De ce face Augustina, care trecuse prin cateva povesti de dragoste, acest gest? De ce isi imparte singuratatea, realitatea si destinul cu un pelican? Adoptarea unei iluzii de fericire face parte din mijloacele casnice de imblanzire a unei realitati tot mai acaparatoare dintr‑un orasel „plin de barfe“. Este un ultim gest al Augustinei de aparare impotriva propriilor amintiri, impotriva micilor aniversari de la serviciu, impotriva vacantelor estivale, cand te indragostesti de cine nu trebuie. Si gestul ei de a adopta un pelican ii reuseste! Deschizandu‑i usa si lasandu‑l sa intre in micul ei apartament inchiriat, ea deschide usa unui vis nemarturisit.
Dorinta lui de a o intalni pe Scufita Rosie, din proza lui Bogdana Baciu „Poveste cu lupi“, cu vadita trimitere la vechiul basm, creeaza premise pentru o fluiditate a personajelor. Un tanar reporter, care merge la doamna Noir sa‑i ia un interviu, poposeste la un han, in care o adolescenta, pe post de „mica bucatareasa la hanul din padure“, rastoarna vechiul basm. Recuzita ei de imbracaminte, rosie din cap pana in picioare, care‑i atrage si numele, este iluzorie. A doua zi, trecand din nou pe la hanul din padure, Scufita Rosie nu mai este de gasit.
Unde este sediul visarii?
Un rezident la chirurgie, din proza cu acelasi titlu de Nora Ramniceau, ar da, poate, un raspuns foarte exact. Dar nu este de ajuns.
Tudor Cristian Gongu viseaza la o lansare de carte ideala. „Se spune ca dorinta este mai puternica decat obiectul dorintei“, spune el in povestirea din aceasta antologie. Cele intamplate la modul real la standul de carti se subordoneaza tocmai acestei dorinte de ideal.
Proza sociala din „Tanti Teodoru“, cu accente greu de comentat in aceasta perioada, este adusa de Anida Lasto. „Realitatea este ca ne‑am abandonat parintii si bunicii, constransi de amenzile unui sistem in care ne pusesem toate sperantele... “, spune medicul Nicolae Popescu, care „refuza“, in numele sistemului, sa interneze o batrana. Nu a contat dragostea pe care i‑o purta batranei doamne fosta lui profesoara de pian.
Doare? Da, doare! Realitatea este, de cele mai multe ori, aspra!
Lupta cu timpul real din „Fotografiile“, proza, de doar cateva pagini, scrisa de Lilioara Macovei, sau „amintirile sezoniere“ ale personajului masculin din „Singuri, cu valiza facuta“ de Ruxandra‑Magdalena Manea, implica multiple dedublari, rupturi de loc si timp, dezintegrari de personalitate, evadari temporale.
Realitati despre ritualurile de ingropare sau despre obiceiurile precrestine, exorcizari, fac din proza Mariei Nitu, intitulata „Nascuti cu tichie“, o scurta monografie documentara a unui sat din sudul Romaniei. Cred ca este singurul text fara o nisa de respiratie, adica de visare. Descrierea horror, sub forma de exorcizare, cere un tratament special. Imblanzirea unei astfel de realitati o poate face doar preotul.
„Desaga de visuri“ din biografia autoarei Andreea Pitulescu se descarca in proza ei „O poveste adevarata despre cine nu sunt“ si oglinda din baie capteaza toate prim-planurile si vocile care se completeaza una pe alta.
Ce se ascunde in spatele fiecarei povestiri?
Povesti nespuse, zone albe ale memoriei, zone albe ale scrisului, dezvaluiri suspendate in timp, flash‑uri ca un cioc de pasare care rupe textura narativa, facand loc altor vami, pentru alte intamplari.
Clelia Ifrim
Am incercat sa gasesc un numitor comun pentru povestirile prezentate in aceasta antologie, un coordonator de idei care si‑a pus amprenta in toate povestirile. Diferite ca stil, ca numar de pagini, ele vorbesc despre diverse locuri si intamplari din viata de zi cu zi, din copilarie, intamplari reale sau sublimate, despre mici cafenele in care se consuma inceputul sau sfarsitul unor povesti de dragoste, despre locatia unui birou de serviciu, ca sa numesc doar cateva dintre aceste locuri reale. Toate aceste locuri si intamplari ofera realitatii sansa de a deveni visare.
Unde se afla totusi sediul visarii?
Personajele traiesc, la modul real, in locuri reale, fie ca este vorba despre desertul de la granita Arabiei Saudite, din povestirea „Pasi pe nisip“ de Mariana Al‑Saleh, sau micul apartament inchiriat al Augustinei, din proza, ceva mai lunga, de peste 60 de pagini, „Pelicanul meu, Raoul“ scrisa de Loana Ciobanu.
Ferma, pe care vrea sa o viziteze personajul feminin fara nume din prima povestire, nu este altceva decat un vis, un loc cu „pamant fertil“ in plin desert. Femeia, insotita de un barbat, impreuna cu fetita ei, Sara, face un drum, dus ‑ intors prin desert pentru a merge la ferma, un loc care exista doar in visele ei. Imblanzita, realitatea se autoconstruieste dincolo de ea insasi, si dincolo de ea insasi se poate numi altfel. Visarea, ca „fata morgana“ de desert, vine si pleaca, dar ea lasa pasi pe nisip.
La fel se intampla si cu pelicanul Raoul, camaradul Augustinei, partener ideal al singuratatii. Augustina adopta o iluzie, un pelican, venit de nicaieri, care bate la usa ei, cautand adapost, dupa ce strabatuse toata lumea. De ce face Augustina, care trecuse prin cateva povesti de dragoste, acest gest? De ce isi imparte singuratatea, realitatea si destinul cu un pelican? Adoptarea unei iluzii de fericire face parte din mijloacele casnice de imblanzire a unei realitati tot mai acaparatoare dintr‑un orasel „plin de barfe“. Este un ultim gest al Augustinei de aparare impotriva propriilor amintiri, impotriva micilor aniversari de la serviciu, impotriva vacantelor estivale, cand te indragostesti de cine nu trebuie. Si gestul ei de a adopta un pelican ii reuseste! Deschizandu‑i usa si lasandu‑l sa intre in micul ei apartament inchiriat, ea deschide usa unui vis nemarturisit.
Dorinta lui de a o intalni pe Scufita Rosie, din proza lui Bogdana Baciu „Poveste cu lupi“, cu vadita trimitere la vechiul basm, creeaza premise pentru o fluiditate a personajelor. Un tanar reporter, care merge la doamna Noir sa‑i ia un interviu, poposeste la un han, in care o adolescenta, pe post de „mica bucatareasa la hanul din padure“, rastoarna vechiul basm. Recuzita ei de imbracaminte, rosie din cap pana in picioare, care‑i atrage si numele, este iluzorie. A doua zi, trecand din nou pe la hanul din padure, Scufita Rosie nu mai este de gasit.
Unde este sediul visarii?
Un rezident la chirurgie, din proza cu acelasi titlu de Nora Ramniceau, ar da, poate, un raspuns foarte exact. Dar nu este de ajuns.
Tudor Cristian Gongu viseaza la o lansare de carte ideala. „Se spune ca dorinta este mai puternica decat obiectul dorintei“, spune el in povestirea din aceasta antologie. Cele intamplate la modul real la standul de carti se subordoneaza tocmai acestei dorinte de ideal.
Proza sociala din „Tanti Teodoru“, cu accente greu de comentat in aceasta perioada, este adusa de Anida Lasto. „Realitatea este ca ne‑am abandonat parintii si bunicii, constransi de amenzile unui sistem in care ne pusesem toate sperantele... “, spune medicul Nicolae Popescu, care „refuza“, in numele sistemului, sa interneze o batrana. Nu a contat dragostea pe care i‑o purta batranei doamne fosta lui profesoara de pian.
Doare? Da, doare! Realitatea este, de cele mai multe ori, aspra!
Lupta cu timpul real din „Fotografiile“, proza, de doar cateva pagini, scrisa de Lilioara Macovei, sau „amintirile sezoniere“ ale personajului masculin din „Singuri, cu valiza facuta“ de Ruxandra‑Magdalena Manea, implica multiple dedublari, rupturi de loc si timp, dezintegrari de personalitate, evadari temporale.
Realitati despre ritualurile de ingropare sau despre obiceiurile precrestine, exorcizari, fac din proza Mariei Nitu, intitulata „Nascuti cu tichie“, o scurta monografie documentara a unui sat din sudul Romaniei. Cred ca este singurul text fara o nisa de respiratie, adica de visare. Descrierea horror, sub forma de exorcizare, cere un tratament special. Imblanzirea unei astfel de realitati o poate face doar preotul.
„Desaga de visuri“ din biografia autoarei Andreea Pitulescu se descarca in proza ei „O poveste adevarata despre cine nu sunt“ si oglinda din baie capteaza toate prim-planurile si vocile care se completeaza una pe alta.
Ce se ascunde in spatele fiecarei povestiri?
Povesti nespuse, zone albe ale memoriei, zone albe ale scrisului, dezvaluiri suspendate in timp, flash‑uri ca un cioc de pasare care rupe textura narativa, facand loc altor vami, pentru alte intamplari.
Clelia Ifrim
Prefata / 5
Mariana AL‑SALEH / 9
Pasi pe nisip / 11
Bogdana BACIU / 15
Poveste cu lupi / 17
Loana CIOBANU / 23
Pelicanul meu Raoul / 25
Horia CRIOS / 91
Hanul de la duzii Dumitranei / 93
Tudor‑Cristian GONGU / 95
Lansare de carte / 97
Anida LASTO / 105
Tanti Teodoru / 107
Lilioara MACOVEI / 117
Fotografiile / 121
Ruxandra‑Magdalena MANEA / 127
Singuri ‑ cu valiza facuta ‑ / 129
Maria NITU / 147
Nascuti cu tichie / 149
Andreea PITULESCU / 163
O poveste adevarata despre cine nu sunt / 165
Nora RAMNICEANU / 189
Rezident la chirurgie / 193
Mariana AL‑SALEH / 9
Pasi pe nisip / 11
Bogdana BACIU / 15
Poveste cu lupi / 17
Loana CIOBANU / 23
Pelicanul meu Raoul / 25
Horia CRIOS / 91
Hanul de la duzii Dumitranei / 93
Tudor‑Cristian GONGU / 95
Lansare de carte / 97
Anida LASTO / 105
Tanti Teodoru / 107
Lilioara MACOVEI / 117
Fotografiile / 121
Ruxandra‑Magdalena MANEA / 127
Singuri ‑ cu valiza facuta ‑ / 129
Maria NITU / 147
Nascuti cu tichie / 149
Andreea PITULESCU / 163
O poveste adevarata despre cine nu sunt / 165
Nora RAMNICEANU / 189
Rezident la chirurgie / 193
www.editurauniversitara.ro
Daca doresti sa iti exprimi parerea despre acest produs poti adauga un review.
Scrie un review
Produse similare
Flacarile Persephonei
Ziua care nu mai vine niciodata se numeste maine
Hanul dintre vii
Femeia la cincizeci de ani
Zece povestiri antume. Proza - Vasile Andru
13, cu noroc. Crima si alte povestiri - Teodor Hossu-Longin
360 de grade - Anca Goja
Cartea tuicii. Povestiri din Banat - Matěj Hořava
Ciberiada. Editie aniversara - Stanisław Lem
Fericirea e un ac de siguranta - Razvan Exarhu
Tot ce ramane din nimic - Andreea Corneanu
Povesti de dragoste si neputinta - Dan Plesa
Un animal necunoscut si alte patruzeci de povestiri - Iulian Tanase
Estetica sufletului. Povestiri terapeutice - Anamaria Vladu, Gelu Culea
Suport clienti Luni - Vineri intre 8.00 - 16.00
0745 200 718 0745 200 357 comenzi@editurauniversitara.ro