Secolul al XIX-lea este socotit din 1821 pana in 1918, fiind epoca in care natiunea romana s-a coagulat si a ajuns la constiinta deplina de sine, afirmandu-si prima oara in istorie statalitatea unificata, moderna si, totodata, deplina, independenta de stat, optiunea pentru organizarea monarhica si capacitatea de a genera o prosperitate relativa si o cultura nationala de inalt nivel. Acest secol este considerat al Natiunii Romane, neegalat nici de secolul care a urmat, nici de cele dinainte. A fost marcat, printre altele, de unii dintre cei mai straluciti oameni politici romani (Mihail Kogalniceanu, Alexandru Ioan Cuza, Ion C. Bratianu s.a.), de cea mai longeviva domnie – a lui Carol I (1866 – 1914) – si de cei mai mari autori ai literaturii romane (Eminescu, Creanga, Caragiale, Slavici s.a.). Tot in secolul al XIX-lea s-au afirmat in viata publica femei fara a caror participare la evenimentele cruciale ale timpului este greu de crezut ca s-ar fi realizat (Ana Ipatescu in Bucurestii anului 1848, Ecaterina Conachi, casatorita Vogoride, in 1858, Elena Cuza, in perioada de dupa Unirea Principatelor s.a.). Femeile din randul familiilor boieresti au fost in acele timpuri, la randul lor, un factor activ de racordare la Europa occidentala, imprimand educatiei copiilor un nou spirit. Aceasta s-a facut prin importul de mode vestimentare si comportamentale, dar si idei si valori culturale, contribuind decisiv la turnura civilizationala romaneasca in decurs de numai cateva decenii.
Informatii conformitate produs
Ovidiu Pecican, profesor la universitatea Babes-Bolyai din Cluj-Napoca, este autor si coautor a peste saptezeci de carti de specialitate, tratate, beletristica, critica literara, eseu, poezie, manuale si culegeri de studii si eseuri, si a nenumarate studii si articole, dintre care mai recente, ca unic autor: Troia, Venetia, Roma (1998; 2007); Lumea lui Simion Dascalul (1998);
Arpadieni, angevini, romani, 2001; Realitati imaginate si fictiuni adevarate in evul mediu romanesc, 2002; Trecutul istoric si omul evului mediu, 2002; Hasdeenii. O odisee a receptarii, 2003; B.P. Hasdeu istoric, 2004; Sange si trandafiri. Cultura ero(t)ica in epoca stefaniana, 2005; Poarta leilor. Istoriografia tanara din Transilvania (I, 2005; II, 2006); Intre cruciati si
tatari. Crestinatate occidentala si nomazi in Europa central-sud-estica, 2006; Ce istorie scriem (2006); Istorii intersectate (2007); Dictionarul celor mai mari carti de istorie romaneasca (2008); Regionalism romanesc. Organizare prestatala si stat la nordul Dunarii in perioada medievala si moderna (2009); Medievalitati (2009); Letopisetul unguresc (2010); Istoria romanilor (I: 2010; II: 2011); editia sarba, Belgrad: 2015; editia a III-a: I: 2023, II: 2024; Avalon (2011); Palnia si burduful. Teorie si practica in istoriografie (2011); Istoria de sub covor (2013); Istoria literaturii romane vechi (I–II: 2014); Istoria ca lectura incomoda (2017); Pavel Chihaia. Aventura vocatiei (2018); Metafora trecutului si constiinta istorica (2019); Romanii si Europa mediana. Contributii la tipologia culturala a Europei (2021); Romanii. Stigmat etnic, patrii imaginare. O cautare
istorica (2022); Istoria Romaniei, 2023; Istoria istoriografiei Tarii Romanesti intre secolele XIII–XVIII (2025).
Secolul al XIX-lea a marcat profund evolutia interna a Romaniei, dar si locul si rolul ei in peisajul european. Puterile europene (Franta, Piemont, Prusia, Anglia) si marile imperii invecinate (Otoman, Austriac si Rus) au fost angrenate in asemenea raporturi de concurenta si de cooperare, incat a devenit clar ca solutia constituirii unui stat-tampon romanesc merita sa fie sprijinita. Secolul al XIX-lea, prin afirmarea statala, a marcat, asadar, si o necesitate a politicii europene: marea plamadire a Romaniei, statul romanilor impreuna si al afirmarii lor culturale.