„Îndepărtându-se de grup, Matei Lupaşcu merse de-a lungul peretelui şi se opri în faţa unei urne. O contemplă îndelung şi privi ca din întâmplare de câteva ori în jur. Apoi, brusc, strecură mâna în spatele urnei. ″A lăsat ceva acolo″, îşi zise Ciobanu. Matei îşi continuă drumul de-a lungul peretelui, pradă unei agitaţii evidente, şi părăsi Crematoriul…”