Ingineria sistemelor agricole. Culturi de camp - Violeta-Maria Simionescu, Ion Toncea

Agricultura este singura ramura economica de care depinde direct existenta omului. Pentru om, agricultura este, in foarte multe cazuri, singura sursa de hrana, de produse farmaceutice, de fibre textile si de alte materiale pentru confectii, de combustibil, de materiale de constructie, de castiguri financiare, de locuri de munca, si, nu in ultimul rand, de liniste sufleteasca si de mandrie pentru producatorii agricoli.

Proverbul „omul sfinteste locul” este, se pare, cel mai potrivit in agricultura deoarece isi are obarsia in insasi confruntarea omului cu natura, in experienta milenara a agriculturii (Cojocaru, 1977).

Perfectionarea sistemelor agricole depinde, deci, in primul rand, de nivelul de cunostinte agronomice, teoretice si practice al producatorilor agricoli. Aceste cunostinte se capata in procesul educational familial si scolar – gimnazial, liceal si universitar agricol. De asemenea, foarte multe se invata si din activitati practice proprii si din experienta altora.

Cunostintele agronomice scolare sunt destul de complexe, dar separate pe discipline asa cum este, de exemplu, la facultatea de agricultura, unde se studiaza botanica, fiziologia plantelor, tractoare si masini agricole, agrochimia, pedologia, agrotehnica, entomologia, fitopatologia, culturi irigate, legumicultura, pomicultura, viticultura, zootehnia etc.

In prezent, legatura dintre aceste discipline agronomice se face in procesul de productie agricola, pe terenurile agricole, in ferme si gospodarii individuale. Trecerea de la teorie la practica este, insa, relativ dificila si costisitoare, inclusiv pentru cei mai sarguinciosi si inteligenti absolventi de facultati agricole.

Aceasta problema majora a agriculturii este solutionata de Ingineria Sistemelor Agricole, o disciplina care are scopul de a forma ingineri de sistem sau, cu alte cuvinte, de specialisti cu capacitate mentala analitica si de sinteza inovatoare. Locul inginerului agricol este la „interfata” dintre partea de „hard” a sistemelor agricole – componentele structurale si functionale ale sistemului agricol si cea de „soft” – tehnologiile agricole vegetale, animale si agroindustriale si reglementarile legale privind agricultura.

Cuvintele cheie ale cursului „Ingineria sistemelor agricole culturi de camp” sunt: Inginerie – profesie care aplica principiile stiintifice pentru a concepe si/sau conduce un sistem; Sistem – ansamblu de elemente in interdependenta ale carui proprietati sunt diferite de cele ale elementelor componente; Agricol – privitor la agricultura, inteleasa ca stiinta cultivarii pamantului, a cresterii plantelor si animalelor si a prelucrarii si valorificarii produselor agricole sau, altfel spus, arta imbinarii factorilor naturali – sol, clima, peisaj etc. cu valorile materiale – specii si varietati de plante cultivate si de animale domestice, unelte, instalatii, locuinte, asezari etc. si spirituale – cunostinte, traditii, indemanare etc., create si acumulate de agricultori in decursul timpului. Culturi de camp – plante cultivate pe terenurile arabile, altele decat legumele si culturile permanente (vita de vie, pomii fructiferi, pasunile si fanetele naturale);

Lucrarea „Ingineria sistemelor agricole culturi de camp” se adreseaza, in primul rand, studentilor si absolventilor facultatilor agronomice si urmareste familiarizarea acestora cu notiunile de baza si formarea deprinderilor de a analiza, proiecta si conduce orice tip de sistem agricol.

Ca atare „Ingineria Sistemelor Agricole - culturi de camp” are doua parti distincte:

I. Teoria sistemelor agricole – notiuni introductive, care evidentiaza circumstantele si particularitatile teoretice si aplicative ale sistemelor agricole, precum si principalele insusiri si modul de abordare a acestora de catre practicieni.

II. Ingineria sistemelor agricole „culturi de camp”, care contine informatii utile oricarui inginer de sistem agricol privind cultivarea rationala a cerealelor, leguminoaselor pentru boabe, plantelor tehnice oleifere, textile, tuberculifere si radacinoase, plantelor medicinale si aromatice si a plantelor furajere.