Regiunile de dealuri si de podisuri constituie cea mai intinsa treapta geografica pe teritoriul Romaniei. Prin pozitie, ele invaluie Carpatii facand totodata trecerea la unitatile de campie. Aceasta situatie impune o caracteristica fundamentala a lor, aceea de arie de interferenta naturala si social economica prin care se asigura unitatea si complexitatea spatiului geografic romanesc.
Analiza lor, chiar generala, releva insa si alte aspecte care le definesc personalitatea si locul in structura sistemului geografic. Unele dintre acestea constituie unitati foarte vechi, ce au suferit o evolutie mult mai complexa decat Carpatii, care au dat materiale bazinelor marine mai noi, vecine, dar care la randul lor, au suferit influentele proceselor tectonice ce au avut loc in cadrul acestora. Evolutia le a determinat o structura complexa cu un fundament precambrian paleozoic si o masa sedimentara groasa rezultata din mai multe cicluri de acumulare. Ceea ce apare la suprafata frecvent sunt roci din neozoic, dar cu predominarea celor pliocen – cuaternare, formatiuni cuprinse in structuri geologice variate, de unde si o anume reflectare in relief. Daca evolutia este de durata, relieful pe care l observam este mult mai recent. Cu unele exceptii, in majoritatea situatiilor el apartine pliocenului superior si cuternarului. In cele mai multe situatii realizarea lui s a facut in stransa legatura cu evolutia lantului carpatic ce se intregea si inalta in acelasi timp. Au suferit ridicari usoare ca reflex al celor din Carpati, pe ele si au prelungit cursurile suvoaiele de apa carpatice ce au taiat vai sau au acumulat piemonturi, aici unele formatiunii au suferit ondulari sau chiar cutari impuse de procesele tectonice din Carpati. Aceste unitati se desfasoara aproape de la nivelul marii si pana la peste 1000 m de unde varietatea conditiilor hipsometrice, in functie de care eroziunea apelor a sectionat culoare de vale largi sau inguste, a sculptat depresiuni, a pus in evidenta contacte petrografice si structurale, a creat culmi rotunjite, ascutite, simetrice sau asimetrice, a impus o mare varietate de versati ca forma si inclinare. Cei aproape 1000 m de desfasurare pe verticala, dar si pozitia acestor unitati in raport cu Carpatii au determinat conditii climatice multiple reflectate atat in dispunerea etajata a elementelor biopedoclimatice, cat si in variatiile locale ale acestora, situatii ce au definit o multitudine de peisaje naturale.
Dealurile si podisurile Romaniei, prin conditiile naturale extrem de favorabile vietii, au constituit si reprezinta aria cu cea mai larga dezvoltare a asezarilor omenesti, cu numarul cel mai mare de locuitori. Pozitia lor intre Carpati si campie, faptul ca sunt strabatute de culoare de vale largi ce leaga cele trei unitati au asigurat complexitatea raporturilor economice dintre locuitorii acestora.
In cadrul dealurilor si podisurilor sunt resurse importante de subsol de care sunt legate multe ramuri industriale, unele cu rol esential in economia nationala (gazele naturale, petrolul, lignitul etc.), se practica o agricultura variata, s au dezvoltat de timpuriu o serie de activitati economice ce au determinat nu numai forta de munca calificata, dar si anumite specializari, exista un bogat fond de rezerve turistice ce asigura, dar mai ales va determina afirmarea unei economii prospere cu acest specific.
Iata cateva din atributele care au stat la baza unei intense activitati de cercetare geografica concretizata intr un numar foarte mare de articole, studii, monografii, carti etc. Daca in perioada interbelica s au realizat cateva orientari mai ales in cercetarea reliefului si a unor asezari, ulterior studierea diferitelor unitati luate ca obiect al unei teze de doctorat a facut posibila nu numai amplificarea numarului de lucrari, dar mai ales diversificarea problemelor si domeniilor de studiu. Un rol aparte l au avut colectivele de cercetatori geografi si cadre didactice de la universitatile din Bucuresti, Iasi, Cluj Napoca si din Institutul Geografic. In cadrul acestora, in afara tezelor de doctorat, s au realizat studii geografice complexe cu caracter regional, lucrari de amanunt asupra unor componente geografice, reprezentari cartografice concretizate in atlase etc.
Ca urmare, in prezent, exista un fond informational bogat si divers ce a stat la baza scrierii unor sinteze geografice si la nivelul marilor unitati de dealuri si podis. Ele contin o multitudine de informatii si probleme ce privesc toate componentele sistemului geografic. Iata unul din motivele care fac ca scrierea unui astfel de curs sa devina destul de dificila. Realizarea lui insa este necesara din alte considerente. Acestea trebuie sa reprezinte, mai intai, un summum de probleme ce definesc structura geografica a fiecarei unitati, in care sa se regaseasca, pe langa trasaturile de baza si corelatiile ce se stabilesc intre componente si elemente. In al doilea rand, aici trebuiesc relevate opiniile mai importante ce s au impus in anumite probleme, ca si ideile controversate sau neilucidate. In sfarsit, redarea lor trebuie sa se faca tinand seama de cei carora li se adreseaza.
Deci, cursul trebuie sa reprezinte atat o baza de „scolire”, de calificare, dar si una de deschidere pentru cercetarea geografica. In acest sens s a cautat a fi realizata aceasta lucrare, care se adreseaza in principal studentilor geografi, dar si profesorilor si tuturor celor interesati sa cunoasca realitatile geografice ale Romaniei. Ea a fost conceputa in doua volume (Podisurile si dealurile – volumul 3; Subcarpatii – volumul 4) intrucat, pe de o parte, volumul informational este deosebit de bogat iar pe de alta, datorita faptului ca intre Subcarpati si celelalte unitati de dealuri si podisuri sunt deosebiri importante de alcatuire, structura, geneza, evolutie, interferenta intre factorii naturali si presiunea antropica, care se rasfrang direct in peisaje specifice. La baza a stat o lucrare mai veche care a fost actualizata si completata cu idei noi.
Prof. univ. dr. Mihai IELENICZ