Romania detine, in cadrul spatiului geografic al continentului european, o pozitie central - sud-estica, fiind situata la distante aproximativ egale (2.900 km) de Lisabona - pe tarmul Oceanului Atlantic; Capul Nord - care avanseaza cel mai mult spre nord, in Oceanul Atlantic si Muntii Ural; dar la numai 1.050 km de extremitatea sudica a continentului - Capul Matapan.
Prezenta paralelei de 45° latitudine nordica, asociata cu situarea tarii noastre in Europa centrala, cu evidenta extindere sud-estica, sugereaza clar influenta acestei pozitii asupra unor componente fizico-geografice: clima - care prin particularitatile sale imprima naturii si activitatilor omenesti, in ansamblul lor, o structura si un ritm deosebit, inlesnind practicarea unei palete largi de activitati turistice; flora si fauna - care prin varietatea si bogatia elementelor asigura o ambianta biogeografica favorabila pentru odihna, drumetie, vanatoare si pescuit sportiv.
Pozitia geografica a Romaniei este intregita si definita de personalitatea Carpatilor, Dunarii si Marii Negre. Prin Carpati si Dunare se realizeaza o legatura mai stransa cu vestul si centrul Europei, iar un sistem de colaborare deschis, intens si multidirectional al tarilor din jurul Marii Negre poate oferi o dezvoltare complementara celei orientate numai spre vestul sau estul continentului.
Noile legaturi prin axa fluviala Rotterdam - Rin - Main - Dunare - Marea Neagra, precum si cele din perimetrul marin, plaseaza Romania intr-o pozitie geografica, geopolitica, economica si turistica noua intre Europa si Asia, cu un rol nodal in cadrul acestei noi dimensiuni euroasiatice.
In aceste conditii Romania se detaseaza ca o tara cu o puternica personalitate geografica, dublata de o vocatie turistica deosebita. Pe o suprafata de numai 238.391 km2 se imbina armonios si echilibrat munti, dealuri, podisuri si campii, ce se constituie intr-un impozant ansamblu arhitectonic, pe care Nicolae Balcescu l-a asemanat cu o cetate-simbol al rezistentei neamului romanesc impotriva tuturor vicisitudinilor istoriei. Astfel, relieful - apartinand diferitelor categorii de tipuri genetice (vulcanic, glaciar, carstic, eolian, fluvial, litoral etc.) si structurale - contureaza potentialitatea si specificitatea teritoriului romanesc din punct de vedere turistic.
Delta Dunarii se remarca prin originalitate peisagistica, morfohidrologica si faunistica, fiind unicat european atat sub aspect ecologic, cat si al modului de habitat in mediul deltaic, iar din punct de vedere turistic este una dintre cele mai reprezentative si valoroase spatii turistice din tara, dar si la scara continentala.
Prin potentialul turistic relativ complex, definit prin apa marii si plaja, apele termominerale si namolul sapropelic al lacurilor terapeutice, prin bioclimatul marin, obiectivele cultural-istorice si economice cu functie turistica evidenta, litoralul romanesc al Marii Negre raspunde unei game largi de motivatii turistice: odihna, cura balneara complexa, agrement sportiv, divertisment cultural etc.
Vocatia turistica a Romaniei este sustinuta, in mod evident, si de reteaua hidrografica deasa, de multimea lacurilor naturale si antropice care genereaza peisaje cu o puternica personalitate, oferind camp larg desfasurarii unor activitati turistice variate: odihna, tratament balnear, sporturi nautice, navigatie de agrement, transport cu rol turistic, pescuit sportiv etc.
Prezenta unor importante resurse hidrominerale atermale sau termale, cu o paleta foarte variata din punct de vedere chimic, emanatiile mofetice uscate, namolurile sapropelice sau de turba au plasat Romania in circuitul turismului balnear european si chiar mondial, o buna parte a resurselor curative avand calitati superioare celor oferite de renumitele statiuni Vichy, Karlovy-Vary, Baden-Baden etc.
Locuirea straveche a teritoriului, prezenta neintrerupta a activitatilor omenesti generatoare de elemente materiale in spatiu au dus, in timp, la conturarea unui potential turistic antropic deosebit de apreciat, apartinand fie sferei elementelor de civilizatie materiala (vestigii istorice, monumente de arta si arhitectura, obiective istorice si social-culturale etc.), fie civilizatiei spirituale (obiceiuri, folclor, religie, ospitalitate, organizare comunitara etc.).
Oferta turistica este completata de baza tehnico-materiala specifica (baza de cazare si agrement, baza de tratament, alimentatia publica, transportul turistic propriu-zis) si de infrastructura generala. Dintre componentele infrastructurii cu caracter general, pentru turism cea mai importanta prezinta reteaua cailor de comunicatie – recunoscuta ca „vector structurant” in dezvoltare, cu efecte benefice directe in dezvoltarea turismului, care asigura accesul la mai toate resursele si structurile turistice. Romania dispune, in ansamblu, de o buna retea de cai de transport, care acopera teritoriul national, dar care trebuie modernizata pentru a face fata normelor de circulatie europene.
Deoarece potentialul turistic face parte din categoria resurselor al caror consum poate fi realizat doar ,,in situ” angrenarea sa in circuitul social si economic al valorilor constituie atat un proces de valorificare superioara a potentialului existent, cat si un important factor in dezvoltarea economica si organizarea spatiului. In timp se realizeaza o stransa corelatie intre localizarea resurselor turistice si dezvoltarea turismului; intre varietatea acestor resurse si formele de turism practicate; intre dimensiunea fenomenului turistic si conturarea zonelor turistice, respectiv prosperitatea populatiei locale.
In prezent, este mai mult decat necesara: amenajarea spatiilor turistice existente prin modernizarea si extinderea bazei de primire, diversificarea ei; introducerea in circuitul turistic a unor noi areale cu potential nevalorificat; dezvoltarea turismului rural si agroturismului, ca o noua forma de turism legata de activitatile traditionale ale populatiei. O importanta deosebita prezinta coroborarea dezvoltarii turistice cu amenajarea corespunzatoare a infrastructurii generale si turistice; cresterea nivelului pregatirii profesionale, al comportamentului personalului din turism; impunerea unui nivel de calitate al dezvoltarii actului turistic.
Autorii