Orice poveste începea cu un lac

Dens și fascinant atât prin adâncimea psihologică, prin observația realistă, cât și prin inserția simbolurilor antropologice, noul roman al Mihaelei Bal construiește o lume cu destine desfășurate pe câteva generații și un imaginar în care granița dintre magic și veridic devine difuză. Personaje de neuitat, precum Grădinarul, Zenaida, boierul Georgis Ghinopol, Costas Paligoras, Xenia, se situează simultan într-un timp definit, de la începutul secolului XX și până la Revoluția din 1989, și într-un orizont spațio-temporal mitic, în care se suprapun ziua și noaptea, satul și orașul, apele care se revarsă ori se retrag, locuințele înghesuite și conacul păzit de șarpe. Autoarea stăpânește magistral abilitatea de a deschide valențe multiple limbajului și de a crea tensiuni artistice în jocul moarte-viață, sexualitate-bătrânețe, tatăl-Laocoon-incestuos, fertilitate-degradare, constrângeri social-politice, eros și anarhia interioară. Lacul este simbolul central, imagine a lumii înseși și a istoriei, cu toate contradicțiile lor intrinseci, matrice a vieții care oglindește devenirea ei, cuprinzând începutul și sfârșitul. Sinestezi-ile care suprapun senzații puternice și lumina permanent „leșioasă“ a unei atmosfere stranii creează o realitate care se lichefiază, se compune și se destramă continuu.

Astfel, romanul este de o frapantă originalitate, în paradigma asocierii tragicului cu ironia, a rafinamentului cu trivialul, a sacrului cu profanul, specific balcanismului literar românesc.