Editura Universitara Organizarea, amenajarea si dezvoltarea durabila a spatiului geografic

-30%
46,60 Lei 32,62 Lei

ISBN: 978-973-749-022-3

Anul publicării: 2006

Editia: I

Pagini: 368

Editura: Universitară

Autor: Melinda Candea, Irina Cimpoeru, Florina Bran

In stoc
Limita stoc
Adauga in cos
Cod Produs: 9789737490223 Ai nevoie de ajutor? 0745 200 718 / 0745 200 357
Adauga la Favorite Cere informatii
  • Descriere
  • Download (1)
  • Autori
  • Cuprins
  • Cuvant inainte
  • Unde se gaseste
  • Review-uri (0)
Se adreseaza studentilor de la facultatile de geografie, de stat si particulare, celor interesat de acest subiect, precum si tuturor specialistilor si cercetatorilor din domeniu.
  • Organizarea, amenajarea şi dezvoltarea durabilă a spaţiului geografic

    Descarca
MELINDA CANDEA 
FLORINA BRAN 
IRINA CIMPOERU

CAPITOLUL I
SPATIUL GEOGRAFIC. ORGANIZAREA, AMENAJAREA SI DEZVOLTAREA DURABILA A SPATIULUI GEOGRAFIC. CONCEPTE
/ 11
1.1. Spatiul geografic / 11
1.2. Organizarea spatiului geografic si amenajarea teritoriului / 15
1.2.1. Amenajarea teritoriului, suport al realizarii unor programe de organizare a spatiului geografic / 17
1.2.1.1. Planul de amenajare teritoriala / 20
1.2.1.2. Dezvoltarea durabila si amenajarea teritoriului / 26
1.2.2. Organizarea spatiului geografic si a teritoriului / 27
1.2.2.1. Rolul factorului decizional in organizarea spatiului geografic / 31
1.2.2.2. Forme de organizare administrativ-teritoriala a spatiului geografic romanesc / 32
1.3. Conceptul de dezvoltare / 39
1.3.1. Dezvoltarea locala / 41
1.3.2. Dimensiunea regionala a dezvoltarii / 42
1.3.3. Politici de dezvoltare economica regionala / 44
1.3.3.1. Principiile politicilor de dezvoltare regionala / 44
1.3.3.2. Necesitatea politicilor de dezvoltare economica regionala / 46
1.3.3.3. Carta europeana a amenajarii teritoriului si dezvoltarea regionala / 47
1.3.3.4. Orientari recente in politicile regionale / 49
1.3.4. Dinamica dezechilibrelor regionale in economia Romaniei / 51
1.3.5. Obiectivele strategiilor de dezvoltare regionala in Romania / 53

CAPITOLUL II
REGIONALIZAREA – CA ABORDARE TERITORIALA A CONCEPTULUI DE DEZVOLTARE SI CA MODALITATE DE ORGANIZARE A SPATIULUI
/ 56
2.1. Conceptul dezvoltarii regionale echilibrate si durabile in relatie cu teritoriul / 56
2.2. Abordarea regionala a conceptului de dezvoltare la nivel european / 57
2.3. Dezvoltarea regionala in Romania in contextul dezvoltarii regionale europene / 58
2.3.1. Caracteristici regionale specifice / 62
2.3.2. Modificarile functionale intervenite in teritoriu si obiectivele actuale de baza ale politicii de dezvoltare regionala / 70
2.4. Zonele (regiunile) defavorizate − Zone de interventie in cadrul politicii regionale / 71
2.4.2. Metode si criterii de evaluare / 76
2.4.2.1. Criterii de desemnare a zonelor de interventie in cadrul politicii regionale a Uniunii Europene, in perioada 2000-2006 / 76
2.4.2.2. Desemnarea zonelor defavorizate in Europa Centrala si de Est / 78
2.4.2.3. Experienta internationala / 78
2.4.3. Zone defavorizate in Romania / 83
2.4.3.1. Conditii de aparitie a zonelor defavorizate / 83
2.4.3.2. Factorii determinanti ai zonelor defavorizate / 85
2.4.3.3. Reglementari si instrumente legislative / 87
2.4.3.4. Caractere generale specifice zonelor defavorizate din Romania / 92

CAPITOLUL III
SPATIUL RURAL
/ 99
3.1. Spatiul rural − concept, caracteristici, componente / 99
3.2. Clasificarea spatiilor rurale / 103
3.3. Metode de analiza a spatiilor rurale / 105
3.4. Dezvoltarea rurala. Particularitati si principii / 109
3.5. Asezarea rurala − componenta principala a spatiului rural / 112
3.5.1. Tipuri genetice de sate si forme de organizare sociala / 113
3.5.2. Tipuri morfostructurale de asezari rurale / 118
3.5.3. Evolutia sistematizarii si organizarii asezarilor rurale / 123
3.5.4. Infrastructura rurala / 125
3.5.4.1. Infrastructura tehnico-edilitara / 125
3.5.4.2. Infrastructura de transport si comunicatii / 127
3.5.4.3. Infrastructura de invatamant si sanatate / 127
3.5.4.4. Organizarea spatiului rural prin dezvoltarea si imbunatatirea infrastructurii rurale / 128
3.6. Dezvoltarea si diversificarea activitatilor economice − obiectiv principal al organizarii spatiului rural / 129
3.6.1. Activitatile economice neagricole / 130
3.6.2. Agricultura / 133

CAPITOLUL IV
SPATIUL AGRICOL (ECOSISTEMUL AGRICOL)
/ 136
4.1. Factori de favorabilitate si restrictivitate in dezvoltarea agriculturii si extinderea spatiului agricol / 137
4.1.1. Factori naturali / 137
4.1.1.1. Relieful / 138
4.1.1.2. Clima / 139
4.1.1.3. Solul / 140
4.1.2. Factorii economici,  dezvoltarea agriculturii  si caracteristicile  spatiului agricol / 141
4.1.3. Rolul factorilor juridici si politici in conturarea si structurarea spatiului agricol / 143
4.1.3.1. Factorii juridici / 143
4.1.3.2. Factorii politici / 144
4.2. Spatiul agricol − extindere, caracteristici, restructurare / 145
4.3. Modalitatile de organizare, amenajare si optimizare a spatiului agricol / 148
4.3.1. Amenajarea teritoriului − instrument principal in organizarea spatiului agricol / 149
4.3.1.1. Amenajarile antierozionale / 149
4.3.1.2. Irigatiile / 154
4.3.2. Optimizarea componentelor restrictive ale spatiului agricol prin lucrari agro-pedo-hidroameliorative / 157
4.3.2.1. Lucrarile agro-pedoameliorative / 158
4.3.2.2. Lucrari hidroameliorative / 159
4.3.3. Organizarea terenului agricol / 159
4.3.3.1. Stabilirea categoriilor de folosinta / 160
4.3.3.2. Organizarea terenului arabil / 160
4.3.3.3. Organizarea si amenajarea pasunilor naturale si cultivate / 162
4.3.3.4. Organizarea si amenajarea terenului in cazul plantatiilor pomiviticole si de hamei / 163
4.4. Dezvoltarea durabila a agriculturii / 163
4.4.1. Agricultura − victima a poluarii sau agent de poluare / 163
4.4.2. Dezvoltarea durabila a agriculturii − concept si optiuni strategice de realizare / 165

CAPITOLUL V
SPATIUL VERDE
/ 169
5.1. Padurea − componenta de baza a spatiului „verde” / 170
5.1.1. Consideratii generale / 170
5.1.2. Evolutia si caracteristicile padurilor din Romania / 173
5.1.3. Padurea − spatiu verde polifunctional / 175
5.1.3.1. Padurea si functiile de protectie a mediului / 177
5.1.3.2. Functii sociale ale padurii / 181
5.1.3.3. Functia de productie a padurii / 184
5.1.4. Organizarea si amenajarea spatiului forestier / 185
5.1.4.1. Evolutia conceptului de organizare si amenajare a fondului forestier in Romania / 185
5.1.4.2. Actiuni, amenajari si principii ce definesc organizarea optima a spatiului forestier / 187
5.1.5. Starea padurilor romanesti si dezvoltarea durabila / 189
5.1.5.1. Starea sanatatii padurilor / 189
5.1.5.2. Dezvoltarea durabila a fondului forestier / 190
5.2. Spatii verzi intraurbane si periurbane. Concept, caracteristici / 193
5.2.1. Spatii verzi intraurbane / 195
5.2.1.1. Sisteme de spatii verzi urbane / 196
5.2.1.2. Principalele tipuri de spatii verzi urbane / 197
5.2.1.3. Evolutia si organizarea spatiilor verzi urbane / 200
5.2.2. Spatii verzi periurbane / 206

CAPITOLUL VI
SPATIUL TURISTIC
/ 208
6.1. Spatiu turistic, regiune turistica − Concepte / 208
6.2. Zonarea turistica a romaniei / 211
6.2.1. Modalitati de delimitare si ierarhizare a zonelor turistice / 213
6.3. Tipuri de spatii turistice / 225
6.3.1. Tipul balnear / 225
6.3.1.1. Tipul balnear-litoral / 225
6.3.1.2. Spatii turistice balnear-termale / 235
6.3.1.3. Spatiile turistice balneoclimaterice specializate / 237
6.3.2. Tipul lacustru / 239
6.3.3. Tipul montan de „dominanta alba” / 241
6.3.3.1. Conceptii si strategii de amenajare si de dezvoltare a turismului montan / 241
6.3.3.2. Amenajarea, organizarea si dezvoltarea spatiului turistic montan de dominanta „alba” in Romania / 249

CAPITOLUL VII
SPATIUL INDUSTRIAL
/ 258
7.1. Impactul industriei asupra spatiului geografic / 258
7.1.1. Conceptul de spatiu industrial / 258
7.1.2. Localizarea activitatilor industriale / 260
7.1.2.1. Factorii de localizare a spatiului industrial / 260
7.1.2.2. Tipuri de industrie dupa criteriul localizarii / 264
7.2. Evolutia spatiului industrial / 265
7.2.1. Tipologia spatiilor industriale / 267
7.2.2. Noi tipuri de spatii industriale / 269
7.3. Industria si organizarea spatiului geografic / 270
7.3.1. Interactiuni si relatii intre industrie, spatiu geografic si organizarea spatiului geografic / 271
7.3.2. Noi forme de organizare a spatiului industrial / 272
7.3.3. Unitatea industriala si platforma industriala − „celule” de baza ale spatiului industrial. / 274
7.3.3.1. Unitatea industriala / 274
7.3.3.2. Platforma industriala / 275
7.4. Industria si orasul / 276

CAPITOLUL VIII
SPATIUL URBAN
/ 283
8.1. Concepte, caracteristici / 283
8.1.1. Natura si caracteristicile spatiului urban / 285
8.1.2. Componentele si structura spatiului urban / 287
8.2. Urbanizarea − concept, caracteristici / 291
8.2.1. Factorii urbanizarii / 293
8.2.2. Caracteristicile actuale ale urbanizarii / 294
8.2.3. Orasul ecologic − obiectiv prioritar in urbanismul viitorului / 296
8.2.4. Procesul de urbanizare in Romania / 298
8.2.4.1. Evolutia urbanizarii / 298
8.2.4.2. Dinamica si caile de crestere a oraselor si populatiei urbane in secolul XX / 299
8.2.3.4. Repartitia geografica a oraselor si particularitatile retelei urbane / 303
8.3. Organizarea spatiului urban / 305
8.3.1. Modele, metode si teorii utilizate in analiza oraselor / 306
8.3.2. Urbanismul si metode moderne de organizare a spatiului urban / 315
8.3.3. Zonarea functionala a spatiului urban / 318
 
CAPITOLUL IX
SPATIUL PERIURBAN
/ 322
9.1. Conceptul de spatiu periurban / 322
9.2. Factorii periurbanizarii / 324
9.3. Delimitarea spatiului periurban / 326
9.4. Elemente de organizare a spatiului periurban si functiile acestuia / 328
9.4.1. Analiza componentelor spatiului periurban − etapa de diagnoza / 328
9.4.2. Functiile si organizarea spatiului periurban / 332
9.4.2.1. Crearea sistemului recreativ al orasului / 333
9.4.2.2. Organizarea spatiului agricol si zonarea productiei agricole in periurban / 336
9.4.2.3. Functia comerciala si organizarea „comertului periferic” / 339
9.4.2.4. Organizarea retelei de asezari / 341
9.4.2.5. Organizarea transportului periurban / 342

BIBLIOGRAFIE / 353

Amenajarea teritoriului este o activitate esentiala a societatii umane, a carei valoare si complexitate creste pe masura dezvoltarii tehnicii si a civilizatiei umane. Conceptul de amenajare isi are originea in necesitatea adaptarii spatiului la problemele ridicate de cresterea demografica si dezvoltarea economica, de necesitatea de a utiliza teritoriul in favoarea societatii umane, de a utiliza resursele din spatiul respectiv , pentru ca ele sa satisfaca nevoile umane pe termen lung, fara a aduce prejudicii mari componentei naturale.
Amenajarea teritoriului, in forma sa cea mai simpla, reprezinta ansamblul actiunilor de pregatire a unui teritoriu prin executarea unor lucrari de echipare, asanare, nivelare, plantare, defrisare, desalinizare, terasare, etc., pentru a-l face corespunzator unor functiuni si destinatii stabilite prin studiul de sistematizare.
Amenajarea complexa a teritoriului constituie un instrument important pentru modelarea spatiului geografic, conform valentelor sale economice, particularitatilor sociale si specificului natural, si reprezinta, la randul ei, totalitatea masurilor tehnice si a lucrarilor intreprinse intr-un ansamblu de actiuni coordonate, in scopul organizarii armonioase a spatiului, valorificarii superioare a resurselor naturale si umane, echiparii teritoriului cu cai de comunicatie, zonarii productiei agricole etc. (Erdeli G. si colab., 2000).
Amenajarea teritoriului urmareste punerea de acord a nevoilor umane (individuale si sociale) cu resursele, al potentialului real al mediului natural si/ sau construit − pe de o parte − cu nivelul tehnologic si resursele funciare disponibile − pe de alta parte − in conditiile protejarii si conservarii patrimoniului existent.
Amenajarea (sistematizarea) teritoriala si locala se realizeaza in concordanta cu programele si prevederile strategiei de dezvoltare social-economica, prevederile programelor nationale pentru dezvoltarea diferitelor ramuri si activitati, precum si a planurilor de dezvoltare in profil regional sau zonal, creand cadrul dezvoltarii armonioase a teritoriului, ameliorarea calitatii vietii oamenilor si colectivitatilor umane. Ea indeplineste doua conditii logice: este concreta, asigurand satisfacerea cerintelor de gestiune si dezvoltare curenta si de perspectiva, adica tine seama de necesitatea modificarilor ulterioare in procesul de dezvoltare durabila (I. Bold, A. Craciun, 1999, p. 103).

Amenajarea presupune transformari ce trebuie facute in corelatie cu calitatea sistemelor naturale, marimea suprafetei. Prin amenajare se creeaza spatii cu o mai mare eterogenitate decat a celor initiale, efectele amenajarii constand in:
− diferentierea regiunilor sau a spatiilor;
− divizarea productiei si investitiilor in spatiul amenajat;
− divizarea costurilor de mediu;
− redistribuirea in spatiu a activitatilor economice in general (utilizare si gestiune durabila);
− solutionarea unor probleme sociale (forta de munca disponibila, infrastructura).

Finalitatile amenajarii (dupa Ph. Pinchemel) sunt de ordin:
− economic (exploatarea unor resurse cu minimum de investitii), dar se va face distinctia intre politica de amenajare si politica de dezvoltare;
− social (pentru bunastarea populatiei, dezvoltarea serviciilor);
− ecologic (interventii blande in ecosisteme, in scopul prevenirii dezechili- brelor ireversebile).
Amenajarea presupune transformarea, de catre om, a unui sistem natural, respectiv, inlocuirea unor componente ale acestuia. In acelasi timp, amenajarea poate sa vizeze si mediul utilizat deja de catre om, fiind necesar un studiu de evaluare a capacitatii de suport. Transformarile declansate trebuie sa fie in concordanta cu particularitatile regiunii. In functie de amploarea transformarilor declansate, in realizarea amenajarii devine necesara conlucrarea cu specialisti din diverse domenii de activitate (biologi, agronomi, sociologi, economisti, arhitecti, geografi, geologi, geodezi etc.).

Fundamentele amenajarii teritoriale se desprind din urmatoarele considerente:
− Amenajarile teritoriale trebuie sa se faca cu costuri pe care sa le poata suporta o economie nationala intr-un an, de la momentul aplicarii.
− In majoritatea statelor, succesiunea urmata a plecat de la dezvoltarea agriculturii si, in functie de performantele acesteia, legate de resursele naturale, s-au realizat investitii catre domeniile industriale valorificatoare (textile, alimentare, etc.).
− O conditie de baza o reprezinta, asigurarea libertatii de miscare a fortei de munca, in functie de venituri. Nerespectarea acesteia duce la imposibilitatea realizarii prognozelor.
Costurile amenajarii teritoriale trebuie sa fie cat mai mici, pentru ca populatia sa fie atrasa de ele. Acestea vor fi suportate atat de proprietarii privati, cat si de contribuabili (respectiv bugetul de stat, orientat spre acest domeniu.

Legile care stau la baza amenajarii teritoriale pot fi enuntate astfel:
− Intr-un anumit spatiu, amenajarea teritoriala nu regleaza direct disparitatile dintre centru si periferie, si nici pe cele dintre regiunile amenajate.
− Amenajarea teritoriala trebuie sa se bazeze pe aptitudinea spatiului in care urmeaza a se realiza, pe specializarea acestui spatiu, pe toate elementele si factorii (nationali, sociali, etc.) lui, care dicteaza modul in care se va realiza amenajarea, costurile si mentinerea pe un termen cat mai lung.
− Gestionarea teritoriului va fi realizata de catre autoritatea locala in favoarea celor care populeaza regiunea respectiva, urmand ca surplusul rezultat sa fie oferit regiunilor limitrofe, sau aflate la distante mai mari.

Obiectivele principale ale amenajarii teritoriului se structureaza in jurul unor preocupari de baza, recunoscute si promovate pe plan european:
− Dezvoltarea economico-sociala echilibrata a regiunilor si zonelor tarii, urmarindu-se reducerea dezechilibrelor zonale si sustinerea zonelor ramase in urma.
− Ameliorarea cadrului de viata a locuitorilor (locuintele si dotarea acestora, serviciile publice pentru populatie, etc.).
− Gestionarea responsabila a resurselor naturale si protectia mediului (reducerea conflictelor intre cerintele crescande de resurse si necesitatea conservarii lor, dar si protejarea mediului natural).
− Utilizarea rationala a terenurilor, indeosebi a celor agricole si forestiere.
− Corelarea selectiva a propunerilor de dezvoltarea sectoriala in cadrul planurilor de amenajare a teritoriului, in functie de impactul acestora asupra conditiilor de viata ale populatiei.
In Romania, activitatea de amenajare a teritoriului capata o importanta sporita si o complexitate crescanda in perioada de tranzitie, tinand seama de urmatoarele fenomene si procese:
▪ procesul de descentralizare administrativ-teritoriala, exercitiul autonomiei si responsabilitatii locale, deschidere democratica spre participarea colectivitatilor
la deciziile privind alcatuirea cadrului de viata;
▪ necesitatea adaptarii structurii asezarilor si redefinirea relatiilor asezarii cu teritoriul, ca urmare a instalarii dreptului de proprietate privata asupra terenurilor si a bunurilor imobiliare;
▪ extinderea privatizarii in domeniul locuirii si introducerea conceptelor economiei de piata in domeniul habitatului, al serviciilor si institutiilor publice;
▪ modificarea unor tendinte in evolutia proceselor socio-demografice si aparitia de noi valori sociale (pluralism, autonomie, participare etc.);
▪ noile conditii de gestiune a teritoriului si localitatilor, in prezenta unor metodologii moderne de analiza si interventie, prin extinderea informatizarii si modernizarea tehnologiilor.
Pe aceste coordonate, activitatea de amenajare a teritoriului se constituie intr-un domeniu de sinteza, polemic ancorat in procesul de restructurare-reforma. Rolul sau, in perspectiva mileniului urmator, este acela de a prefigura, intr-o conceptie globala si intr-o viziune pe termen lung (10−15 ani), alternative strategice si coerente in ceea ce priveste:
▪ programele de dezvoltare a infrastructurii de baza a tarii, a gospodaririi unor resurse vitale si a salvgardarii valorilor de patrimoniu national sau a identificariii problemelor retelei de localitati;
▪ promovarea parteneriatului european in integrarea infrastructurilor de transport, telecomunicatii, energie, avand in vedere valorificarea avantajelor potentiale ale Romaniei in contextul european, datorate pozitiei sale geografice, resurselor naturale si socio-economice;
▪integrarea directa in problemele si programele de interes european si international, cum sunt: racordarea la retelele de transport paneuropene − inclusiv magistrala Rhin-Main-Dunare; dezvoltarea zonei Marii Negre sau a zonei deinteres stiintific deosebit − Delta Dunarii.

www.editurauniversitara.ro

Daca doresti sa iti exprimi parerea despre acest produs poti adauga un review.

Scrie un review


Review-ul a fost trimis cu succes.

Suport clienti Luni - Vineri intre 8.00 - 16.00

0745 200 718 0745 200 357 comenzi@editurauniversitara.ro

Compara produse

Trebuie sa mai adaugi cel putin un produs pentru a compara produse.

A fost adaugat la favorite!

A fost sters din favorite!