FARMACOLOGIA HOMEOPATA s-a nascut in anul 2007, prin aparitia cartii „FARMACOLOGIA HOMEOPATA GENERALA” avand ca autor pe subsemnatul. Aparitia acestei carti reprezinta, totodata, nasterea unei noi stiinte medicale, aceea a medicamentului homeopat.
Conceptul de Farmacologie homeopata este rezultatul unei gandiri logice, care ar fi trebuit sa apara de multa vreme. Intarzierea ar putea avea o explicatie simpla. In cei peste 200 de ani de existenta a homeopatiei, homeopatii s-au rupt total de alopatie si de alte influente eventual benefice, iar in ultimii peste 100 de ani, de cand exista Farmacologia alopata, farmacologii au ignorat existenta homeopatiei, cand nu au dispretuit-o sau desfiintat-o.
Subsemnatul, fiind medic si farmacist, profesor de farmacologie, cercetator de laborator dar si clinician, nemultumit de performantele medicamentelor alopate, precum Hahnemann odinioara, am studiat si homepatia si o practic din anul 1981. Pana in prezent am acordat circa 20.000 consultatii de homeopatie.
Pe masura imbogatirii cunostintelor teoretice si a acumularii experientei practice, a crescut increderea mea in homeopatie si m-am hotarat sa-mi aduc contributia fireasca la progresul ei.
Pentru cei care inca se mai indoiesc de eficacitatea homeopatiei, trebuie sa subliniez ca, in activitatea mea practica, am avut totdeauna rezultate bune, indeplinind cele trei conditii, aratate de Jouanny si col. (1985), pentru ca un tratament homeopat sa fie posibil si eficace:
1. leziunea de tratat sa fie reversibila;
2. bolnavul sa fie capabil sa reactioneze;
3. sa existe o substanta susceptibila: sa provoace la un individ sanatos o „suferinta similara” si sa declanseze la bolnav reactia salutara.
Aparitia si constructia Farmacologiei homeopate este rezultatul firesc al analizei pe care am facut-o homeopatiei, de pe pozitiile farmacologiei.
Conceptia farmacologiei homeopate am dezvoltat-o in cartea amintita. Firesc, am inceput cu partea generala care demonstreaza clar, apropierea dintre cele doua ramuri ale farmacologiei.
Urmeaza, in mod normal, capitolele de farmacologie speciala, a aparatelor si sistemelor. Este vorba de o munca imensa, de triere, de optiune, de ordonare a pletorei de date existente in publicatiile homeopate, dificultatea rezultand atat din numarul foarte mare de date cu ponderi diferite, cat si din contradictiile frecvente si lipsa de probe obiective. Evident, un rol deosebit in selectie l-a avut experienta personala. Am gasit util sa scot cate un volum pentru fiecare aparat sau sistem. Aceste volume vor putea fi ulterior prezentate in 1–2 volume mai mari. Am inceput cu farmacologia aparatului respirator, avand in vedere ca frecventa bolilor respiratorii este foarte mare, ca numeroase suferinte respiratorii pot fi tratate cu medicamente homeopate, de multe ori cu rezultate superioare sau egale cu medicamentele alopate sau cele doua tipuri pot fi folosite asociate, in cazurile grave, marind evident eficienta terapiei.
In realizarea celor ce mi-am propus, m-am gasit in situatia autorilor primelor carti de farmacologie alopata, cu peste 150 de ani in urma, cu mentiunea ca misiunea mea este incomparabil mai grea, din cauza numarului enorm de date existente, care trebuie selectate. Autorii de atunci au avut la dispozitie putine carti de Materia Medica. Acestea cuprindeau „substantele medicinale”, majoritatea produse vegetale, putine minerale sau animale. Aceste carti au fost precursoarele Farmacognoziei din zilele noastre. Descrierea substantelor cuprindea originea botanica si geografica, recoltarea, descrierea drogului si examinarea lui, identificarea substantelor active si date sumare despre utilizarea terapeutica, intrucat nu existau cunostinte experimentale de farmacologie, iar datele clinice erau rudimentare.
Avand in vedere efortul enorm depus pentru elaborarea cartii si ineditul ei, am considerat util sa prezint in continuare „Principiile pentru elaborarea Farmacologiei homeopate”.
Scrierea cartii „Farmacologia homeopata generala” mi-a sugerat necesitatea unei analize comparative a evolutiei celor doua stiinte ale medicamentului, Farmacologia alopata si Farmacologia homeopata. Am facut o astfel de analiza sub forma unui eseu „Medicamentul in secolul al XXI-lea”, pe care l-am publicat in volumul Memomed 2009. Concluziile eseului sunt deosebit de clare. Tinand seama de legile naturii, existenta celor doua tipuri de medicamente, alopate si homeopate, este un fenomen obiectiv. Ele au relatii de complementaritate si trebuie folosite in egala masura in terapeutica. Alopatia reprezinta numai jumatate din terapeutica. Terapeutica nu va fi intreaga decat prin completarea cu medicamentul homeopat. Aceasta se poate realiza prin introducerea Farmacologiei homeopate in curricula tuturor facultatilor de medicina si prescrierea celor doua categorii de medicamente de catre toti medicii, in ambulator si in spitale, in functie de situatia fiecarui bolnav. Pana la introducerea oficiala a Farmacologiei homeopate in planurile de invatamant, studentii in medicina pot solicita cursuri optionale si pot invata Farmacologia homeopata ca autodidacti. Medicii, indeosebi generalisti, pot urma cursuri de initiere si se pot autoinstrui.
In mod concret, in asistenta terapeutica a bolilor aparatului respirator, tinand seama de potentialul celor doua categorii de medicamente, consider ca este logic si corect sa se procedeze astfel. Cazurile usoare sa fie tratate numai cu medicamente homeopate. Cazurile medii si grave sa fie tratate in primul rand, dar nu exclusiv cu medicamente alopate, la care sa se asocieze medicamente homeopate, respectiv alopate. Acestea vor avea, in mod sigur, urmari favorabile privind usurarea intensitatii suferintelor, reducerea duratei bolii si perioadei de convalescenta, evitarea sau diminuarea complicatiilor.
Imi exprim convingerea ca, fiind prima carte de acest gen, in literatura medicala internationala, poate si trebuie sa fie imbunatatita in viitor, de mine sau de alti autori. O carte buna, de acest fel, nu poate fi decat opera mai multor eforturi comune. Adresez, anticipat, multumiri celor care vor binevoi sa-mi transmita observatiilor lor, bune sau mai putin bune si sugestii de modificari pentru volumele urmatoare.
Bucuresti, august 2009
Prof. dr. docent D. Dobrescu
Membru coresp. al Academiei Romane
Membru titular al Academiei de Stiinte medicale
Scrie un review
Review-ul a fost trimis cu succes.