Fondatorii scolii romane de drept. Cuvantari si scrieri premergatoare Unirii Principatelor (1851–1859)

-27%
25,00 Lei   18,25 Lei

ISBN: 978-606-28-0444-2

DOI: 10.5682/9786062804442

Anul publicării: 2016

Editia: I

Pagini: 194

Editura: Editura Universitara

Autor: Nicolae Isar

In stoc
Limita stoc
- +
Adauga in cos
Cod Produs: 9786062804442 Ai nevoie de ajutor? 0745 200 718 / 0745 200 357
Adauga la Wishlist Cere informatii
  • Descriere
  • Download
  • Autori
  • Cuprins
  • Cuvant inainte
  • Unde se gaseste
  • Review-uri (0)
Acest volum, cu culegerea pe care o cuprinde, speram sa fie util istoricilor dreptului romanesc si exegetilor istoriei gandirii social- politice, precum si unui public mai larg de cititori, dornici sa cunoasca traditiile dreptului juridic romanesc, precum si rolul primilor mari juristi romani in realizarea unui deziderat fundamental al romanilor la jumatatea secolului al XIX-lea, cum a fost acela al Unirii Principatelor.
  • FONDATORII SCOLII ROMANE DE DREPT. Cuvantari si scrieri premergatoare Unirii Principatelor (1851–1859)

    Descarca



Prof. univ. dr. NICOLAE ISAR s-a nascut in anul 1937, in orasul Slanic-Prahova. Absolvent al Facultatii de Istorie a Universitatii din Bucuresti in anul 1962, apoi cadru didactic in aceasta facultate, parcurgand toate treptele universitare, de la preparator la profesor titular (in 1995). Doctor in istorie din 1973, conducator de doctorate din 1997. Profesor consultant din octombrie 2007.
Specialist in istoria moderna a romanilor, avand ca directii prioritare de cercetare istoria invatamantului si culturii, istoria institutiilor etc.
Este laureat a doua premii stiintifice ale Academiei Romane: „N. Iorga”, 1985;  „N. Balcescu”, 1993.
A publicat de-a lungul timpului peste 50 de carti si peste 100 de studii in reviste de specialitate. Dintre carti amintim:
-    Publicistii francezi si cauza romana (1834-1859), 1991 (Premiul „N. Balcescu” al Academiei Romane pe anul 1993);
-    Scoala nationala de la Sf. Sava si spiritul epocii (1818-1859), 1994;
-    Principatele Romane in epoca Luminilor (1770-1830), 1999 si 2005;
-    Sub semnul romantismului. De la domnitorul Gh. Bibescu la scriitorul Simeon Marcovici, 2003;
-    Cultura nationala si spirit european. De la scoala lui Gheorghe Lazar la Universitatea din Bucuresti (1818-1864), 2004, 2014;
-    Marturii si preocupari franceze privitoare la romani. Secolele XVIII-XIX, 2005;
-    Din istoria generatiei de la 1848. Revolutie, exil, destin istoric, 2006;
-    Istoria moderna a romanilor (1774/1784-1918), 2006;
-    Sub semnul Luminilor. Figuri din epoca de la 1821
, 2006;
-    Doctrina si legislatia junimist-conservatoare in dezbaterile Parlamentului roman (1891-1895), 2007;
-    Nicolae Iorga in apararea memoriei domnitorului Alexandru Ioan Cuza, 2007;
-    Revolutia de la 1848 in Tarile Romane. Cu un studiu privind personalitatea lui N. Balcescu in viziunea lui N. Iorga, 2008;
-    Din istoria politica a Principatelor Romane. De la Fanarioti la Domniile nationale (1774-1829), 2008;
-    De la ortodoxie la redesteptare nationala. Viata si opera lui Eufrosin Poteca (1787-1858), 2008;
-    Mari romani in viziunea lui Nicolae Iorga, 2009;
-    Romania sub semnul modernizarii. De la Alexandru Ioan Cuza la Carol I (1859-1914), 2010, 2017;
-    Memoria exilului pasoptist. Alexandru Christofi in corespondenta cu Christian Tell (1852-1856), 2010;
-    O istorie a Principatele Romane. De la emancipare politica la Unire (1769-1859), 2010, 2016;
-    Educatie si morala crestina. Viata si opera lui Simeon Marcovici (1802-1877), 2010;
-    Emancipare si modernizare la romani (1848-1918). Studii si lecturi istorice, 2012;
-    Scoala si Biserica in societatea romaneasca (1800-1914) – Studii, 2012.
-    1848 in Tarile Romane. – Studii, 2013;
-    1821. Revolutia si spiritul epocii. Sinteza si studii, 2013;
-    Din istoria gandirii social-politice romanesti (Sec. XVII-XIX). Studii, 2013;
-    Biserica-Stat-Societate in Romania moderna (1821-1914) - Sinteza si culegere de documente, 2014;
-    Fondatorii scolii romane de drept. Cuvantari si scrieri premergatoare Unirii Principatelor (1851–1859), 2016;
-    De la Eminescu la Nicolae Iorga. In apararea memoriei domnitorului Al. I. Cuza si a lui M. Kogalniceanu, 2016;
-    Gheorghe Panu, promotor al modernizarii. Discursuri in Senatul Romaniei (1892-1895), 2016;
-    Domnitorul Gh. Bibescu – Calatorii si „vizite de lucru”, 2016;
-    Epoca pasoptista in marturii franceze. Studii, 2017;
-    Modelul  apostolatului. Dascali de la „Sf. Sava”, 2017;

-    Relatii si interferente romano-franceze in epoca Luminilor (1769-1834).  Studii, 2017;
-    Evocari istorice. 1821-1918, 2018;
-    Gheorghe Lazar si scoala sa in evocari memorabile, 2018;
-    Nicolae Balcescu - Evolutia spirituala a unui mare roman - cu comentarii privind corespondenta si scrierile sale, 2019. 
-    Personalitati de seama in viziunea lui Nicolae Iorga. De la Gheorghe Lazar la Mihail Kogalniceanu, 2019.

 

 

Introducere. Stiinta dreptului in Scoala nationala de la Sf. Sava din Bucuresti (1818-1859) / 5-14

Sectiunea A
Cuvantari, lectii inaugurale

1.  Cuvantul rostit de Directorul scoalelor nationale, C. Bosianu, cu ocazia impartirii premiilor pe anul scolar 1851–1852 / 15-18
2.  Cuvantul zis de Directorul scoalelor, C. Bosianu, la examenul general cu prilejul impartirii premiilor anului scolar 1852-1853 / 19-22
3.  „Precuvantarea”  lui George Costaforu, la deschiderea cursului de drept civil romanesc de la Sf. Sava din 15 nov. 1851 / 23-25
4.  Cuvantul Directorului scoalelor, George Costaforu, cu prilejul inaugurarii “Academiei Romane” [localul viitoarei Universitati bucurestene: octombrie 1857] / 25-27
5.  Cuvant tinut de Directorul scoalelor G. Costaforu, cu ocazia impartirii premiilor (anul scolar 1857-1858) / 27-35

Sectiunea B
Studii de drept public si drept international

I.  George Costaforu, Extrase din “Magazinul Judecatoresc”  volumul I, Bucuresti, 1855) / 37-54
1.  Precuvantare / 37-39
2.  Despre Drept si Dreptate (p. 9–25) / 39-50
3.  Principii de drept public si administrativ / 51-54
II.  Vasile Boerescu, Romania dupa tratatul de la Paris din 30 martie 1856 (Paris, 1857) / 55-61
1.  Fragmente din introducerea semnata de Royer Collard / 55-58
2.  Extras din capitolul I. Despre dreptul public politic al Moldo-Romaniei (p. 12-17) / 58-61
III. Vasile Boerescu – Sistema reprezentativa / 62-91

Sectiunea C
Vasile Boerescu – Studii privind reforma invatamantului

I. Reformele. Instructiunea publica / 93-133
II. Observatiuni asupra planului Academiei  Sf. Sava [aprilie 1858] / 134-142

Sectiunea D
 In slujba unirii Principatelor

Articole din presa unionista
1.  C. Bosianu, Articol de fond, din „Romania”, despre misiunea  Divanului ad-hoc (1857) / 143-144
2. C. Bosianu, Articol de fond, din „Romania” (1857) / 144-146
3. C. Bosianu, Articol de fond din „Romania”, chemand la unirea claselor  sociale (1857) / 147-148
4. G. Costaforu, Natiunea si privilegiatii (1857) / 148-151
5.  G. Costaforu, Ocaziunile zilei (1857) / 151-154
6. G. Costaforu, Interesul comun si personalitatile (1857) / 154-156
7. G. Costaforu, Iar natiunea a raspuns (1857) / 156-162
8. Caracterizarea facuta lui G. Costaforu de redactia ziarului  Secolul”, insotita de „profesiunea de credinta” catre alegatori (1857) / 162-165
9.  G. Costaforu, Natiunea, iar nu partidele (1858) / 165-168
10. V. Boerescu, Garantia europeana(1858) / 168-171
11. V. Boerescu, Junimea romana (1858) / 171-174
12. V. Boerescu, Viitoarele reforme (1858) / 175-178
13. V. Boerescu, Comentariu despre necesitatea reformelor morale (1858) / 178-182
14. V. Boerescu, Partidele (1858) / 182-184
15.  V. Boerescu, Legalitatea (1858) / 184-187
16. V. Boerescu, Starea de fata (1858) / 187-191
17. Cuvantul lui V. Boerescu la adunarea din 24 ianuarie 1859 pentru alegerea Domnului / 191-192                                                                             

Cum se stie, de la infiintarea sa in anul 1818, sub conducerea carturarului ardelean, Gheorghe Lazar, scoala nationala de la Sf. Sava s-a constituit intr-un veritabil centru de cultura si educatie nationala, iar dascalii sai, de la o  generatie la alta, in majoritatea lor, au fost nu numai valorosi carturari, promotori ai scolii si culturii nationale, ci in acelasi timp, au oferit modele vii de angajare civica, de implicare in sprijinul aspiratiilor societatii romanesti.
Stiinta dreptului si predarea sa in scoala de la Sf. Sava intrasera intr-o etapa decisiva din anul 1825, odata cu angajarea ca profesor a lui Costache Moroiu, intors la aceasta data de la Pisa, cu titlul de doctor in drept. Ne lipsesc, insa, o serie de amanunte privind activitatea acestuia din anii imediat urmatori, pana in 1828, in rastimpul conducerii scolii de catre profesorul de filosofie Eufrosin Poteca. Ca primul profesor de drept cu pregatire superioara din cadrul scolii, el va fi intampinat serioase dificultati, deoarece, asa cum avea sa mentioneze Petrache Poenaru, el „nu avea scolari pregatiti pentru aceasta stiinta cu invataturi preliminare”. Insa, treptat, „prin inteleapta dispozitie a cursului ce-si propuse, an de an, avea sa impuna in scoala valoarea disciplinelor de drept, incepand cu dreptul roman, indrumand in aceasta directie prima serie de ucenici”.
Ceva mai tarziu, dupa reorganizarea scolii – de acum, Colegiu – in baza principiilor promovate de Regulamentul Organic, Costache Moroiu avea sa introduca intre disciplinele de drept: dreptul penal si dreptul  comercial,  avand  concursul  altor  cativa  tineri  cu  studii in  strainatate. Mai ales din decembrie 1837, la propunerea lui Barbu Stirbei, devenit mare logofat al Dreptatii, in cadrul Colegiului luau fiinta alte doua catedre, de drept comercial si procedura judecatoreasca. In scurt timp, in ianuarie 1838, de data aceasta din initiativa Eforiei scolilor, celor trei catedre existente li se adauga o a patra, de drept civil romanesc. De fapt, prin jurnalul din 31 ianuarie 1838, la care ne referim, Eforia hotarase urmatoarea structura pe clase: I – dreptul roman; II – dreptul civil romanesc; III – condica criminala; IV – procedura si dreptul penal (criminal).4 In baza  acestei hotarari, cu incepere de la 1 octombrie 1838, erau numiti ca titulari la aceste catedre cativa cunoscuti juristi, si ei cu studii in Apus: Stefan Ferechide, la dreptul civil, Constantin Brailoiu, la dreptul penal si procedura, Al. Racovita, la dreptul comercial.
Pentru activitatea instructiv-educativa din Colegiu, in conditiile unei evidente afluente a tineretului, un rol important l-a avut sistemul burselor acordate de Eforie elevilor. Pentru viitorul tinerilor valorosi, absolventi ai Colegiului, importante, cu implicatii asupra evolutiei culturii nationale, urmau sa fie bursele pentru studii in strainatate, acordate pe baza de concurs. Cu ajutorul acestor burse, precum in deceniul al III-lea reusisera Costache Moroiu, Eufrosin Poteca, Simeon Marcovici, Petrache Poenaru, tot astfel, in perioada imediat premergatoare revolutiei de la 1848, reuseste sa primeasca asemenea burse o serie de tineri valorosi, deveniti ulterior profesori de prestigiu ai Colegiului.
Astfel, dupa ce beneficiasera de burse ca elevi interni, din 1845, cu bursele Eforiei, mergeau la studii, la Paris, George Costaforu si Ioan Zalomit, iar din 1846, Constantin Bosianu si Alexe Marin, cu totii absolventi ai Colegiului de la Sf. Sava si formati in spiritul acestei scoli. Dintre acestia, G. Costaforu si C. Bosianu urmeaza studiile de drept, urmand a-si lua doctoratul, in timp ce I. Zalomit se specializeaza in domeniul filosofiei, urmand a acoperi ulterior, la cel mai inalt nivel, ca profesor, in Colegiu si apoi in Universitate, acest domeniu important al disciplinelor umaniste.
Celor doi bursieri urmand specializarea la Paris in domeniul dreptului, G. Costaforu si C. Bosianu, peste cativa ani, li se adauga un al treilea bursier, ceva mai tanar ca varsta, Vasile Boerescu, si el urmand a-si lua doctoratul in drept si a deveni unul dintre ilustrii profesori de drept ai Colegiului si apoi ai Facultatii de Drept. Acestia trei vor fi cu adevarat fondatori ai Scolii de Drept din Bucuresti si, respectiv, ai Facultatii de Drept, care va fi una dintre cele mai importante facultati ale Universitatii din Bucuresti. Cum am vazut, ii precedase pe calea afirmarii stiintei dreptului, Constantin Moroiu, doctorul in drept de la Pisa, dar acestuia (decedat in 1847), nu i-a fost dat sa parcurga etapa decisiva a constituirii unei institutii de sine statatoare a stiintei dreptului.
Desi, referindu-ne la cei trei, avem in vedere aici in special o prezentare a scrierilor elaborate de ei in intervalul premergator Unirii Principatelor – scrieri juridice si social-politice –, merita retinute si unele date privind biografia si activitatea lor pana in 1859.
George Costaforu. S-a nascut la Bucuresti in toamna anului 1820, intr-o familie modesta ca pozitie sociala si intelectuala (tatal, negustor, participant la revolutia din 1821). Elev fruntas al Colegiului, datorita dificultatilor materiale era obligat la un moment dat sa ocupe, in paralel, o slujba administrativa marunta (ajutor de secretar, iar apoi grefier in cadrul Tribunalului judetean Ilfov). Plecat la Paris in noiembrie 1845 se inscrie la Facultatea de Drept, in conformitate cu regulile sistemului de invatamant francez, urmand a- si sustine mai intai bacalaureatul in drept, apoi licenta, in sfarsit, doctoratul. La Paris, in rastimpul revolutiei de la 1848, desi a aderat formal la aspiratiile tineretului revolutionar aflat la studii in capitala Frantei (era inscris in Societatea studentilor romani), s-a tinut departe de manifestarile politice propriu-zise, punand accentul pe studiile sale. Prin consecventa cu care intelegea sa se consacre realizarii unui program temeinic de studii el avea sa starneasca invidia, dar si admiratia, unui compatriot aflat si el la Paris la aceasta data, un revolutionar entuziast, precum era C.A. Rosetti.
Desi in 1848, dupa reprimarea revolutiei din Tara Romaneasca, pentru scurt timp, bursele studentilor de la Paris au fost intrerupe, G. Costaforu si C. Bosianu si-au continuat studiile, finalizandu-le in cele din urma. Astfel, Costaforu isi sustine doctoratul in august 1850, cu o teza elaborata in doua parti, in latina si franceza. Dupa aceasta data el se intoarce in Bucuresti, la o data cand cursurile Colegiului fusesera intrerupte, in urma dublei interventii militare turco-ruse. Sunt reluate activitatile Colegiului in noiembrie 1851, cand, de data aceasta, in urma reformei domnitorului Barbu Stirbei, cursurile de drept sunt reluate in cadrul unei diviziuni autonome, intitulata Scoala de legi.
In acest context, la 16/28 noiembrie 1851, G. Costaforu era angajat pentru predarea dreptului civil romanesc, inaugurarea cursului prilejuind sustinerea cunoscutei precuvantari, pe care o publicam in volumul de fata.
Constantin Bosianu. Era ceva mai in varsta decat Costaforu, caci se nascuse in 1815. La Paris, cum am observat, a mers cu un an mai tarziu, in 1846, dupa ce, in prealabil, multi ani, datorita conditiilor materiale precare, ocupase o functie marunta in  administratie. A urmat la Paris succesiunea fireasca a studiilor, mai intai bacalaureatul in litere la Sorbona (de care G. Costaforu fusese dispensat!), apoi bacalaureatul in drept, licenta in drept in 1849, in sfarsit, doctoratul in 1850-1851, sustinandu-si teza de doctorat relativ la aceeasi data cu Costaforu. Revenit in tara, la o data relativ identica, a fost numit ca profesor de drept in Colegiu. Pe primul plan trece insa Bosianu, in ianuarie 1852, cand, ca apropiat al domnitorului Barbu Stirbei, era numit director al Eforiei scolilor, in locul lui Simeon Marcovici, aceasta functie importanta cumuland si pe aceea de director al Colegiului. Ca director al Eforiei, succedandu-i colegului sau de catedra, G. Costaforu va ajunge peste mai multi ani, in decembrie 1856, in postura de apropiat al caimacamului Al. Ghica, care preluase conducerea Tarii Romanesti dupa sfarsitul domniei lui Barbu Stirbei.
Datoram pozitiilor lui C. Bosianu si G. Costaforu, de directori ai Eforiei scolilor, o serie importanta de cuvantari – unele adevarate dari de seama anuale asupra situatiei invatamantului –, pe care le redam in cuprinsul acestui volum.
Sa precizam aici ca, pe langa activitatea la catedra si in functiile administrative importante pe care le-au ocupat in invatamant, cei doi s-au implicat cu entuziasm in anii 1857-1859 in lupta pentru Unirea Principatelor, ocupand pozitii publice importante in cadrul acestei lupte.
Cei doi la care ne-am referit aici, G. Costaforu si C. Bosianu, au ramas de-a-lungul mai multor ani principalii profesori de drept de la Sf. Sava, impartindu-si predarea disciplinelor de baza. Situatia aceasta a durat pana in toamna anului 1857, cand revine in tara, dupa studii de drept la Paris, Vasile Boerescu, completandu-se astfel grupul de trei al principalilor fondatori ai Scolii romane de drept din Bucuresti. Relatia dintre aceste personalitati va continua si dupa aceasta data in planul activitatilor administrative, de la 1 septembrie 1858, functia de director al Eforiei, in locul lui G. Costaforu, revenind lui Vasile Boerescu, cu care vom intra in anii domniei lui Alexandru Ioan Cuza.
Vasile Boerescu. Era in mod apreciabil mai tanar decat cei doi, caci se nascuse la 1 decembrie 1830 la Bucuresti. Ca tanar in varsta de 18 ani, el se implica in revolutia de la 1848 din Tara Romaneasca, dupa aceasta data, in anii 1851-1852, se initiaza in studiul dreptului, ca unul care frecventeaza in tara cursurile tinute de G. Costaforu si G. Bosianu. Reuseste sa mearga si el la Paris pentru studii in anul 1852, cu ajutorul financiar al unui prieten al familiei (Ion Hagi Tudorache). In august 1855, el isi sustine cu succes licenta in drept, iar in urmatorii doi ani pregateste doctoratul, in august 1857, sustinand o teza de doctorat cu titlul Traité comparatif des délits et des peines au point de vue philosophique et juridique.
Cum s-a remarcat, el a urmat la Paris si alte cursuri decat cele de drept, imbunatatindu-si cunostintele in domeniile istoriei, filosofiei si economiei.
In paralel cu pregatirea dreptului, din acesti ani, remarcabila a fost implicarea lui in miscarea patriotica care avea sa duca la Unirea Principatelor. Se va implica cu entuziasm in aceasta miscare, ca unul care inca de la 1848, cum am vazut, isi afirma adeziunea la spiritul acestei miscari, ulterior participand la activitatile emigratiei romane de la Paris si stabilind legaturi cu revolutionarii italieni, fruntasi ai Risorgimentului. Un rol important i-a revenit lui in actiunea de propaganda romaneasca din rastimpul pregatirii si desfasurarii Congresului de pace de la Paris din primavara anului 1856 – o propaganda menita sa informeze diplomatia, dar si opinia publica occidentala asupra aspiratiilor romanesti de emancipare si unitate nationala.
In acest context, in februarie 1856, redacteaza prima sa scriere politica mai importanta, Mémoire sur la question politique et  economique de la Moldavie, in care pledeaza pentru constituirea statului national; in forma de brosura acest memoriu era distribuit diplomatilor straini la Congres si, totodata, era trimis redactorilor unor gazete straine, inclusiv din Anglia ("Morning Advertiser").
Tot la Paris, dupa inchiderea Congresului, publica brosura La Roumanie après le traité de Paris du 30 mars 1856, scriere prefatata de cunoscutul jurist si politician francez Royer Collard – o scriere importanta in cadrul operei lui V. Boerescu, un fragment din aceasta urmand sa figureze si in antologia noastra. Tot la Paris, in februarie 1857, V. Boerescu publica brosura Le firman turc pour la convocation des Divans ad-hoc dans les Principautés du Danube, cu comentarii critice vizand continutul acestui act politic.
Intr-o noua etapa intra activitatea politica a lui Vasile Boerescu odata cu reintoarcerea sa in tara, din toamna anului 1857 el fiind angajat sa predea dreptul comercial in Colegiul de la Sf. Sava, urmand a-si desfasura activitatea ani de-a-randul alaturi de Gheorghe Costaforu si Constantin Bosianu, afirmandu-se drept unul dintre principalii fondatori ai Scolii de Drept din Bucuresti.
Ii va fi dat lui Vasile Boerescu, odata cu infiintarea ziarului sau „Nationalul”, sa desfasoare o remarcabila activitate politica in anii premergatori Unirii Principatelor, in stransa legatura cu ea avand sa elaboreze numerose scrieri vizand organizarea viitorului stat national, precum si o veritabila reforma a invatamantului romanesc in spirit modern.
Pentru a scurta aceasta prezentare este necesar sa amintim aici ca despre scoala nationala de la Sf. Sava sub conducerea lui Gheorghe Lazar si apoi, in deceniile urmatoare, sub a urmasilor sai,
I. Heliade-Radulescu, E. Poteca, Petrache Poenaru, pana in epoca de la 1848 si a Unirii, ca si despre cunoscutii sai dascali, au fost elaborate numeroase studii punand in lumina rolul acestei institutii si a dascalilor sai in cultura romaneasca si in constiinta publica romaneasca.
In primul rand, despre inceputurile invatamantului juridic in scoala de la Sf. Sava si despre primii profesori de drept, remarcabile raman cercetarile cunoscutului istoric al dreptului romanesc, Andrei Radulescu, contributiile sale fiind stranse intr-un volum, publicat cu un timp in urma. De asemenea, contributii au adus de-a-lungul timpului si alti reputati istorici si juristi, relevand importante aspecte ale activitatii si operei fondatorilor scolii romane de drept. 
Asupra unor aspecte importante ale scolii de la Sf. Sava, ale activitatii si operei dascalilor sai, ne-am ocupat noi insine intr-o lucrare reeditata recent, cu prilejul aniversarii Universitatii din Bucuresti, Cultura nationala si spirit european. Dela Scoala lui Gh. Lazar la Universitatea din Bucuresti (1818-1864), editia a II-a revazuta, aparuta in Editura Universitatii din Bucuresti.
Aici avem trimiteri la activitatea si opera celor trei mari juristi – G. Costaforu, C. Bosianu, V. Boerescu –, redand in mod integral sau fragmentar unele din discursurile lor tinute in calitate de directori ai Eforiei scolilor din Tara Romaneasca. De asemenea, in lucrarea citata am comentat scrierile lor in domeniul dreptului public si international precum si al organizarii invatamantului.
In sfarsit, in alte lucrari ale noastre, din publicistica lor, in sprijinul Unirii Principatelor, am reprodus integral numeroase texte sau am facut ample comentarii. 
Insa de data aceasta ni s-a parut interesant sa venim, in completarea lucrarilor anterioare, cu o culegere reproducand intr-un mod mai sistematic si, pe cat posibil, in mod integral, principalele texte ale acestor corifei ai invatamantului juridic romanesc, punand in lumina, cu mai multa claritate, ipostaza lor de exegeti ai dreptului, dar si de veritabili ganditori social-politici, precum si contributia lor remarcabila la infaptuirea Unirii Principatelor.
Intre altele, reproducem in aceasta culegere extrase din prima gazeta juridica romaneasca „Magazinul judecatoresc", infiintata de
G. Costaforu in anul 1855, fragmente din opera de drept international a lui V. Boerescu din anul 1857, circumscrisa luptei pentru Unirea Principatelor si, mai ales, editam aici in mod integral studiul acestuia, ramas in parte necunoscut, Sistema reprezentativa. Desi publicat in serial in gazeta „Nationalul”, este vorba de unul dintre primele studii din literatura noastra juridica dedicate statului de drept si care intereseaza cu deosebire sub acest unghi de vedere.
In continuare, publicam integral in aceasta culegere studiul lui V. Boerescu, Instructiunea publica, dedicat viitoarei organizari a invatamantului romanesc, publicat in serial in aceeasi gazeta. Este vorba de un studiu ramas putin cunoscut in literatura de specialitate, deosebit de important insa, ca unul care releva contributia remarcabila a lui V. Boerescu la organizarea invatamantului in conditiile infaptuirii statului roman modern.
In sfarsit, a fost necesar sa reproducem in acest volum publicistica celor trei mari juristi in sprijinul direct al luptei pentru Unire, o opera de gazetarie politica la care am facut referire in lucrarea citata mai sus, pe care, cum am observat, am comentat-o in alte lucrari.
Inevitabil, nu puteam sa nu reeditam aceasta parte a operei celor trei eruditi intr-o culegere care vrea sa ofere, cat de cat, o imagine de ansamblu asupra scrierilor acestora premergatoare Unirii Principatelor.
Cum se vede din aceste scrieri, angajarea civica a celor trei, intr-un rastimp de numai cativa ani, a fost totala, ei oferind in acest sens un model pentru generatiile de juristi care se vor succeda de-a- lungul timpului in istoria dreptului juridic romanesc, pana in zilele noastre.
Este un model la care ar trebui sa reflecteze si unii entuziasti „adepti” ai statului de drept din zilele noastre.
Desigur, in spiritul activitatii din anii premergatori Unirii Principatelor, se va desfasura activitatea celor trei mari juristi in perioada urmatoare, in timpul domniilor lui Al. Ioan Cuza si Carol I, cand ei vor ocupa, in continuare, importante functii in viata publica. Pana la sfarsitul vietii lor, in linii mari, se vor dovedi consecventi pe linia unui patriotism autentic, afirmat cu vigoare in anii luptei pentru Unirea Principatelor.
In orice caz, speram ca acest volum, cu culegerea pe care o cuprinde, in completarea studiilor noastre anterioare, sa se faca util istoricilor dreptului romanesc si exegetilor istoriei gandirii social- politice, precum si unui public mai larg de cititori, dornici sa cunoasca traditiile dreptului juridic romanesc, precum si rolul primilor mari juristi romani in realizarea unui deziderat fundamental al romanilor la jumatatea secolului al XIX-lea, cum a fost acela al Unirii Principatelor.

 

www.editurauniversitara.ro

Scrie un review


Suport clienti Luni - Vineri intre 8.00 - 16.00

0745 200 718 0745 200 357 comenzi@editurauniversitara.ro
close

Comparare

Trebuie sa mai adaugi cel putin un produs pentru a compara produse.

close

A fost adaugat in wishlist!

A fost sters din wishlist!