Propuneri manuscrise: info@editurauniversitara.ro: 0745 204 115

Urmarire comenzi Persoane fizice / Vanzari: 0745 200 718 / 0745 200 357 / Comenzi Persoane juridice: 0721 722 783

Acasă /
Filologie /
Pe urmele lui Grigore Alexandrescu - Petre Gheorghe Barlea

Pe urmele lui Grigore Alexandrescu - Petre Gheorghe Barlea

Name: Pe urmele lui Grigore Alexandrescu - Petre Gheorghe Barlea
Brand: Editura Universitara
SKU: 9786062816445
Price: 51.15 RON
Availability: InStock

~~55,00 Lei~~ 51,15 Lei

Editura: Editura Universitara

Autor: Petre Gheorghe Barlea

Editia: revazuta

Pagini: 436

ISBN: 978-606-28-1644-5

DOI: https://doi.org/10.5682/9786062816445

Anul publicării: 2023

Stoc limitat

Limita stoc

Adauga in cos

Cod Produs: 9786062816445 Ai nevoie de ajutor? 0745 200 718 / 0745 200 357

Adauga la Favorite

Lucrarea de fata a fost publicata pentru prima oara in volumul Petre Gheorghe Barlea, Pe urmele lui Grigore Alexandrescu, Bucuresti: E.S.‑T, 1984. Redactor de carte: Valentin Borda, coperta de Mihai Valeriu Surcel. Referentii stiintifici ai carti au fost Prof. univ. dr. Paul Cornea si Lector universitar Mihai Moraru (astazi, Prof. univ. dr.), ambii de la Universitatea din Bucuresti. Editia de acum apare cu sprijinul Primariei Municipiului Tirgoviste, careia autorul si editorii ii aduc multumirile lor.
Transcrierea textului din editia veche, prin tehnica OCR, a fost realizata de Prof. dr. Constantin-Georgel Stoica. Corecturile de text sau de note infrapaginale, modificarile si adaugirile de informatii sau de interpretare apartin autorului. Adnotarile noastre au fost marcate prin (n. ed. = nota editorului). Ilustratia a fost realizata prin valorificarea mai multor surse: recuperarea unor imagini din editia I, in paralel cu reconstituirea textului; fotografii recente, realizate si prelucrate de Petre‑Tudor Barlea si C‑tin G. Stoica; imagini preluate din fondul de tiparituri ale Primariei Municipiului Targoviste, prin Compartimentul de Promovare Turistica, ale Complexului Muzeal National „Curtea Domneasca” sau din arhive personale. Trebuie sa precizam ca pentru realizarea fotocopiilor din prima editie autorul a beneficiat de sprijinul profesorului, pictorului si fotografului de arta de vrednica aducere aminte Constantin Mazuru. Evident, seriile ultime de prelucrari au fost operate de specialistii graficieni si tehnoredactori ai Editurii Universitare din Bucuresti. Tuturor li se cuvin din plin cuvintele noastre de gratitudine.

M. C.

Pe urmele lui Grigore Alexandrescu
Descarca

PETRE GHEORGHE BARLEA a studiat Filologia clasica si apoi Filologia moderna la Universitatea din Bucuresti. Este profesor universitar doctor emerit la Departamentul de Filologie Romana, Limbi Clasice si Balcanice al Universitatii „Ovidius” din Constanta, Romania, membru al Scolii Doctorale de Stiinte Umaniste. A predat cursuri si a sustinut prelegeri de limba, cultura si civilizatie romana, cursuri si conferinte de lingvistica generala si comparata, de limba latina, de greaca a Noului Testament si de teorie a mentalitatilor si a identitatilor culturale la Universitatea „Carol al IV-lea” din Praga (1993-1996), la Paris IV Sorbonne (2001-2003), precum si la universitati si centre de cercetare din Italia, Spania, Belgia, Grecia, Israel, Austria, SUA, Canada s.a. Este Doctor Honoris Causa al UVT, unde a infiintat mai multe sectii si departamente din sfera stiintelor cuvantului sau de interes general pentru invatamantul superior. Activitatea didactica si stiintifica este axata pe studii de lingvistica (romana, latina si comparata), retorica, mitologie, istoria culturii, interculturalitate. Dintre cartile publicate: Peithous demiourgos (2004); Ana cea Buna. Lingvistica si mitologie (2007); Multilingvism si Interculturalitate (2010); Limba romana contemporana (2013); Haosul si ordinea. Gandirea si practica pozitivista in evolutia societatii braziliene (2016); Traduceri si traducatori. Pagini din istoria culturii romanesti (2016); Adevarul din calimara. Studii de literatura universala (2019); Transfigurari. Eseuri de literatura romana (2020). Editii de text: Eugen Lovinescu, O privire asupra clasicismului (2012) s.a. Traduceri: A. Schopenhauer, Dialectica eristica sau arta de a avea totdeauna dreptate (2010). Din 2003 editeaza revista academica „Diversité et Identité Culturelle en Europe” (DICE), inclusa in numeroase Baze Internationale de Date. Este initiatorul Colocviului International „Latinitate-Romanitate-Romanitate”, pe care il organizeaza anual, incepand din 2001.
Este membru al Uniunii Scriitorilor din Romania, membru al Uniunii Ziaristilor Profesionisti din Romania si face parte din mai multe asociatii si societati nationale si internationale.

Studiu introductiv (M.C.) / 9
Nota asupra editiei (M.C.) / 25
Argument / 29
1. Obarsii la Targoviste / 35
1.1. Casa din Mahalaua Lemnului / 35
1.2. Un condicar venit din Bucuresti... / 39
1.3. „Din sanul maicei mele...” / 44
1.4. Diata parintelui / 58
2. Evenimente la inceput de secol / 62
2.1. Gradini in posesiunea cucuvaelor si marturiile trecutului glorios / 62
2.2. Tulburari si nelegiuiri / 66
2.3. „Sa se cinsteasca musele cu rodurile invataturii“ / 74
3. Prima calatorie / 86
3.1. Bucuresti. Stampa de epoca / 86
3.2. Popas in lumea cartilor / 96
4. In cetatea de pe Dambovita / 98
4.1. Prietenii de la Colegiul „Sfantul Sava” / 98
4.2. Intalnirea cu Iancu Vacarescu / 104
4.3. In casa lui Ion Heliade Radulescu. Debutul poetic / 108
4.4. Membru al Societatii Filarmonice / 118
4.5. Ofiter fara vocatie / 120
5. La Focsani si Braila / 125
5.1. Vames pe Milcov / 125
5.2. Ecouri la Paris ...! / 133
5.3. Iubirea si efectele ei. Metamorfoza peisajului focsanean / 135
5.4. La Braila, meditand la gloriile apuse / 138
5.5. La Ramniceni, etnograf de ocazie / 142
6. Din nou la Bucuresti / 149
6.1. In gazda la Ion Bratianu si la Tache Ghica / 149
6.2. Polemici cu fostul mentor / 152
6.3. Pe drumul consacrarii literare / 161
7. „Anul 1840 / 169
7.1. Poezia cu titlu de parola / 169
7.2. Timpul nu sosise / 184
7.3. Popas nedorit la Djurstva din Gorgani / 186
7.4. Itinerare sentimentale / 195
8. Retragerea la tara / 205
8.1. La Floresti si Calareti / 205
8.2. Proiect de calatorie la Iasi / 212
9. Suvenire si impresii de pe Valea Oltului / 223
9.1. Dificultatile plecarii / 223
9.2. Drumul spre Slatina si Dragasani / 227
9.3. Ocnele Mari / 236
9.4. „Umbra lui Mircea. La Cozia” / 242
9.5. Pe urmele lui Anton Pann / 255
9.6. Scurte popasuri valcene / 266
9.7. Deziluzii / 268
9.8. Arnota / 273
9.9. In lumea de basm a stalactitelor si stalagmitelor / 279
9.10. „Rasaritul lunei. La Tismana” / 284
9.11. In cautarea folclorului local / 296
10. La Buzau, in cautarea muzelor / 304
10.1. Dilema creatorului / 304
10.2. Memorialistul / 308
11. Cursus honorum / 316
11.1. „Catand in viata pacea si‑n pace multamirea” / 316
11.2. Prin tara, in suita domnitorului / 326
11.3. La Sinaia si Breaza / 333
11.4. Grigore Alexandrescu... redactor / 338
12. De la Bucuresti la Focsani, pentru infaptuirea unirii principatelor / 348
12.1. „Seful de azi al Arhivei, om de pace iubitor...” / 348
12.2. „Mult pot putinii buni impreuna!” / 366
13. O lunga ratacire / 375
13.1. Nuntirea fara noroc / 375
13.2. Ultimul drum al unui deschizator de drumuri / 385
14. Memoria cartilor / 390
Bibliografie selectiva / 408

Cand George Calinescu afirma despre Grigore Alexandrescu ca a reprezentat „cea mai curata constiinta a epocii” a avut in vedere, desigur, mai putin ipostaza de intelectual implicat in miscarile revolutionare din anii 1840‑1848, acelea care au marcat inceputul modernizarii social‑economice si spirituale a vietii romanesti, si mai mult ipostaza de poeta vates „poet cetatean”, care a contribuit cu pana sa la lupta pentru schimbarea la fata tarii si a poporului pe care le reprezenta.
Ca sa ajunga in aceste doua esentiale postúri, scriitorul pe deplin validat abia in deceniul urmator marelui eveniment de la jumatatea secolului al XIX‑lea a strabatut cateva drumuri initiatice, a trait experiente care i‑a marcat definitiv existenta si, prin aceasta, istoria social‑politica si culturala a comunitatii din care facea parte.
Caile care au condus la aceste experiente sunt reconstituite documentar in cartea lui Petre Gheorghe Barlea, Pe urmele lui Grigore Alexandrescu. Publicata in versiunea ei prima in anul 1984, ea este rodul unei preocupari de ordin secund in viata si activitatea lingvistului P. Gh. Barlea, un fel de violon d’Ingres, am putea zice, daca nu am sti ca, in conceptia autorului, lingvistica nu poate fi despartita nici de literatura, nici de analiza actelor de vorbire cotidiana, a comunicarii utilitare uzuale. Este semnificativ, in acest sens, ca spre sfarsitul carierei sale stiintifico‑didactice, P. Gh. Barlea a mai publicat volume de studii si eseuri literare, in care si‑a adunat contributiile risipite de‑a lungul vietii prin diverse periodice academice sau de cultura.
De fapt, pasiunea pentru studiul vietii si operei lui Grigore Alexandrescu a ramas vie de‑a lungul deceniilor si s‑a concretizat nu numai in cele doua carti scrise in tinerete, ci si in nenumarate articole si eseuri aparute in diverse periodice. In folclorul universitar circula informatia ca Petre Gheorghe Barlea cunoaste pe dinafara intreaga opera a lui Grigore Alexandrescu, inclusiv proza memorialistica a acestuia. Noi am auzit aceasta afirmatie din gura domnului prof. univ. dr. Lucian Chisu, actualul director al Institutului de Istorie si Teorie Literara „George Calinescu” al Academiei Romane, coleg si prieten cu monograful lui Grigore Alexandrescu. Profesorul Barlea insusi sustine ca, in realitate, poate reproduce pe de rost numai o parte a scrierilor marelui pasoptist si ca, oricum, timpul a produs pagube insemnate in achizitiile din tinerete. Cert este ca interesul pentru fabulistul roman a ramas nestirbit si este intretinut de tot felul de date exterioare contactului permanent cu opera literara. Apropiatii stiu, de pilda, ca frumoasa locuinta din Targoviste a lui P. Gh. Barlea, cu fabuloasa gradina si cu bogata biblioteca, a fost construita, in urma cu aproape un secol, pe terenul care a apartinut Anetei Alexandrescu, una dintre stranepoatele poetului. Asadar, imboldul reconstituirii drumurilor fizice si spirituale ale lui Grigore Alexandrescu are o motivatie interna foarte profunda.
In prima categorie, aceea a calatoriilor facute concret, in tara (nu exista documente care sa ateste vreo iesire in strainatate, cum s‑a intamplat cu majoritatea scriitorilor pasoptisti), intra trei‑patru trasee, cu totul, nici acelea foarte lungi. „Personajul” cartii lui P. Gh. Barlea pare mai degraba un sedentar, predispus la calatorii imaginare, in lumea ideilor, a cuvintelor si civilizatiilor reconfigurate prin filtrul unor celebri manuitori ai condeiului din lumea intreaga. Calatoriile in trecut, dupa „documentarea” in bibliotecile timpului sau, au devenit preferatele poetului.
Altfel, cele efectuate fizic trebuie judecate dupa criteriul dificultatilor materiale pe care le‑a presupus, mai ales tinand seama de varsta tanara a protagonistului si de lipsa cronica a mijloacelor financiare care l‑au caracterizat. Este de presupus ca, daca nu ar fi existat un prieten mai cuprins financiar, ca Ion Ghica, sau diversi protectori din inalta societate, daca nu ar fi beneficiat de o sustinere din partea statului, in calatoria oficiala la postul graniceresc din Focsani, apoi la Comisia Centrala din acelasi oras, nu ar fi existat nici acestea cateva calatorii in biografia lui Gr. Alexandrescu. Cu toate acestea, miza cartii lui P. Gh. Barlea vizeaza impactul puternic pe care l‑au avut aceste deplasari in spatiu asupra formarii personalitatii scriitorului roman. Din nou, trebuie sa privim lucrurile din perspectiva timpului, in dublu sens: pe o de o parte, calatorul se afla la varsta marilor achizitii spirituale, adica in plin proces de formare si maturizare a individualitatii sale intelectual‑profesionale; pe de alta parte, istoria tarii in care s‑au derulat calatoriile se afla intr‑un proces de innoire pe toate planurile, cu o dinamica foarte favorabila pentru generatia tinerilor conectati la realitatea epocii lor.
Cea dintai calatorie a fost cea mai scurta, dar cea mai importanta din viata lui Grigore Alexandrescu. Este aceea care i‑a marcat in mod definitiv destinul. Practic, adolescentul de circa 15 ani a parcurs cu postalionul distanta de nici 80 de kilometri dintre orasul natal Targoviste si Bucuresti, localitatea in care isi va petrece tot restul vietii.
In familia vistierului Mihai Alexandrescu, functionar la Prefectura, apoi la Primaria Targoviste, atmosfera devenise greu de suportat pentru un baiat hipersensibil cum era Grigore, al patrulea dintre cei cinci copii rezultati din prima casnicie. Dupa moartea sotiei sale, Maria Fusea‑Alexandrescu, descendenta a aristocratiei locale, samesul Alexandrescu Mihai s‑a recasatorit, aducand in casa si copiii noii sale sotii. Conflictele au fost aproape inerente si, o vreme, adolescentul cel sensibil si introvertit si‑a cautat alinarea refugiindu‑se printre ruinele cetatii voievodale, la Curtea Domneasca de la Targoviste sau pe colinele din afara orasului, la Manastirea Dealu, unde familia detinea si o plantatie cu vita de vie si cativa pomi fructiferi. Un refugiu inca mai confortabil a fost in paginile cartilor si pe bancile scolilor particulare ale dascalilor Rafail si Mitilineu. Apoi, intr‑o buna zi, tanarul si‑a strans la repezeala cateva bagaje si a pornit spre Bucuresti, unde a fost instalat de fratele tatalui sau, Calugarul Ieremia, intr‑o chilie a Mitropoliei Bucurestilor. Dupa putin timp, i‑a murit si tatal, asa ca nu mai avea unde sa se intoarca „acasa” decat tarziu, cand fratii sai si sora sa si‑au facut un rost in viata. Tanarul invatase carte in limba romana, in greaca si in franceza. Studiase deja temeinic pe texte din Sofocle si Euripide, iar editiile moderne din Anacreon au fost parcurse si insusite „din scoarta in scoarta”. Dar aici, in Bucuresti, a avut parte de marile intalniri cu literatura si arta, cu spiritele luminate ale lumii romanesti si straine, care l‑au marcat pentru tot restul vietii. Mai intai, inca inainte de inscrierea la scoala de la Sf. Sava, a descoperit in podul Mitropoliei o multime imensa de carti, depozitate fara nicio oranduiala. A citit cu nesat, pana i se impaienjeneau ochii, intai la intamplare, apoi cautand textele apartinand aceluiasi autor, aceleiasi epoci, urmarind un anumit gen literar, o anumita specie, o tema anume s.a.m.d. Voltaire, Boileau, Racine, Montesquieu au fost adaugati lecturilor din Xenofon, Tucidide, Plutarh, care completau lista anticilor (mai ales a tragicilor greci) frecventati anterior.
Apoi a fost inscris la Scoala franceza a lui A. J. Vaillant, care avea sa fie curand integrata in structura Colegiului de la „Sf. Sava”. Dintre colegi, i‑au atras atentia Ion Ghica, Nicolae Balcescu, fratii Voinescu, fratii Campineanu s.a. Dintre profesori – Eufrosin Poteca, Simion Marcovici, Petrache Poenaru, G. Ioanid s.a. La clasa de litere a largit si a adancit aria contactelor cu marea literatura universala. Impactul a fost deosebit de puternic. Se adauga la primele doua imprejurari o a treia, derulata in mici subetape: este luat in gazda si indrumat de marile spirite romanesti din epoca, impresionate de cultura solida a tanarului venit din provincie: Banul Grigore Baleanu, Marele Ban Dimitrie (Tache) Ghica, tatal colegului sau de clasa, Ion Ghica, apoi Ion Heliade‑Radulescu (cu care se si inrudea, de altfel), Maiorul Ion Campineanu. Asa se explica de ce in martie 1832 debuteaza deja in periodicul lui I. H. Radulescu, Curierul romanesc, cu poezia Miezul noptei (rezultat al mai vechilor peregrinari prin Targovistea natala), iar in decembrie acelasi an are loc si debutul editorial, cu volumul de traduceri, Florian, Eliezer si Neftali, Bucuresti: Tip. Eliad, in care sunt incluse si productii originale. Asa se explica si faptul ca apare printre fondatorii Societatii Filarmonice, in noiembrie 1833. Altfel spus, drumul in viata al tanarului Grigore Alexandrescu se arata deja bine conturat.
A doua calatorie importanta din viata lui Grigore Alexandrescu a avut ca mobil tocmai incercarea de schimbare a parcursului sau socio‑profesional. Este vorba, in fapt, despre o serie de drumuri dus‑intors care au avut ca destinatie orasul Focsani, aflat „la margine de tara”, mai precis, „pe hotar”, cum se spunea in epoca, si pentru mai putin timp, orasul Braila. Astazi, distanta de circa 130 km dintre Bucuresti si Focsani se acopera in circa trei ore de mers cu mijloacele moderne pe sosea sau pe calea ferata, dar in prima jumatate a secolului al XIX‑lea, cu serviciul de postalion abia infiintat, se putea ajunge de la Bucuresti cam in trei zile, „cu doua nopti de odihna la un han sau in vreo statie de posta”. Ce il mana pe barbatul abia trecut de douazeci de ani (isi dadea o varsta mai inaintata sau mai frageda, in functie de rigorile momentului – aflam din cartea lui P. Gh. Barlea)? Decizia de a‑si face un rost in viata, in calitate de ofiter al proaspat infiintatei armate romane. „Militia pamanteana”, cum i s‑a spus in 1830, cand a fost fondata prin decret semnat de guvernatorul rus Pavel Kiseleff, incepuse sa fiinteze sub conducerea unui grup de comanda din care facea parte si Alexandru Ghica, viitorului domn, unchiul prietenului si colegului Ion Ghica. Noua structura avea menirea sa inlocuiasca treptat formatiunile de mercenari straini – in primul rand, „seimenii” proveniti din luptatori sarbi, albanezi, germani etc.
Au fost integrati in formatiunile militare regulamentare si singurii luptatori romani deja organizati in cateva batalioane – mai exact, „pandurii” folositi de armata rusa in Razboiul Ruso‑Turc din 1806‑1812. Dar acum s‑au inrolat, intr‑un entuziasm general, foarte multi civili din protipendada romaneasca si din clasa de mijloc. Aparitia primelor uniforme militare nationale, la Craiova, a sporit admiratia societatii civile fata de meseria armelor. Aproape toti congenerii lui Grigore Alexandrescu au ales cariera militara. Voinestii, Campinenii, Golestii, Filipestii, Bratestii, Ghiculestii, Nicolae Balcescu, Florestii de la Targoviste si multi altii au primit grade din oficiu, prin asimilare cu demnitatile din ierarhia social‑politica civila.
Boierii mai in varsta, de rang inalt in viata social‑economica si administrativa a tarii, primeau gradul de capitan, maior, locotenent‑colonel (cazul lui Ion Odobescu, tatal viitorului scriitor si istoric) sau general‑maior (cazul spatarului Al. Ghica sau al fratelui acestuia, parcalabul Costache Ghica, ambii unchi dinspre tata ai lui Ion Ghica). Pentru fiii de mici boiernasi sau de functionari la stat, cum era cazul lui Nicolae Balcescu sau al lui Grigore Alexandrescu, gradul maxim care se putea acorda era acela de porucic sau praporcic, adica sublocotenent. Adevarul era ca, odata inrolati cu contract oficial de munca, mai ales cei tineri isi vedeau asigurat viitorul: primeau un salariu deloc modest, plus „efectele”, adica uniforma (de iarna, de vara, de gala) si incaltaminte, nu exista pericolul sa devina someri, decat dupa vreo eventuala grava abatere disciplinara, erau cautati de fetele cu dota serioasa (regulamentele dintr‑o anumita epoca ii obliga, de altfel, pe tinerii ofiteri sa aleaga numai asemenea partenere de viata) s.a.m.d. Doar ca nu toti tinerii erau facuti pentru o cariera militara si unii au aflat acest adevar abia dupa incorporare.
A fost cazul lui Grigore Alexandrescu, printre altii. Cand a plecat spre Focsani, in anul 1834, avea doar gradul de „cadet de cavalerie”, inaltarea la cel de sublocotenent survenind in timpul serviciului militar de la unitatea de graniceri din Focsani. Practic, Grigore Alexandrescu avea sa declare ulterior ca rostul sau de vajnic luptator profesionist „la „hotare” era sa numere turmele de oi care treceau Milcovul din Moldova in Muntenia si invers. A rezistat trei ani acolo, fara sa aiba mare spor nici in ale scrisului. In 1837 isi da demisia si revine la Bucuresti, dupa ce mai beneficiase de cateva concedii si „permisii” care l‑au purtat pe drumurile desfundate dintre cele doua orase.
Avea sa revina la Focsani peste 23 de ani, in 1860, cand Alexandru Ioan Cuza (care doar o cu o luna inainte il numise director al Departamentului Cultelor si Instructiunii Publice) l‑a delegat ca reprezentant al Tarii Romanesti in Comisia Centrala (de elaborare a legislatiei comune in vederea ratificarii Unirii Principatelor), cu sediul in Focsani. A ramas aici, cu mici intreruperi, din mai 1859 pana in iunie 1860 (Comisia isi va inceta existenta in februarie 1862). In doar un an si o luna se vor petrece cateva evenimente cruciale in viata poetului – recunoscut ca atare de ceva timp, in ambele principate si chiar in Transilvania.
Mai intai, se casatoreste cu Raluca Stamatin, fiica unui spatar moldovean, cu o buna stare materiala in Focsani. Pana la inceputul anului urmator, aceasta ii va darui si o fetita, pe Anghelina. In al doilea rand, incepe sa lucreze, cu toata grija, la o editie revizuita a operelor sale. Acesta avea sa apara, intr‑un format deosebit de elegant, la Bucuresti, in 1863. In al treilea rand, inaltul demnitar si poet de recunoastere generala si oficiala cade rapus de o boala mintala grava, din care isi va reveni doar din cand in cand, in urmatorii 22 de ani, cat va mai trai. In reconstituirea sa documentara, P. Gh. Barlea mentioneaza zvonul lansat in epoca, potrivit caruia boala i s‑a tras de la o dulceata otravita, trimisa de fosta sa iubita, abandonata in Bucuresti.
Intre cele doua calatorii la Focsani a avut loc cea de‑a treia: aceea intreprinsa impreuna cu Ion Ghica la manastirile de pe Valea Oltului, in vara anului 1842. Se intelege ca, din perspectiva cronologica, acesta a fost, in realitate, a doua mare deplasare a tanarului Grigore Alexandrescu. Din perspectiva finalitatilor, aceasta pare sa fie singura excursie „de placere” din viata „personajului” cartii lui Petre Gheorghe Barlea. Realitate este, asa cum stim cu totii, ca acest voiaj a avut cel mai mare impact asupra parcursului sau profesional‑artistic, prin roadele literare pe care le‑a generat.
Contextul deciziei de a pleca din Bucuresti, la mijlocul lui iulie 1842, poate fi lesne reconstituit. Demisionar din armata, a fost gazduit din nou, pana sa‑si faca un nou rost pe lume, de Tache Ghica, tatal prietenului sau, Ion Ghica. A lucrat ca functionar si a publicat un nou volum de scrieri, Poezii, in 1838, la Tipografia lui Zaharia Carcalechi. Versurile erotice si meditatiile romantice (Eliza, Candela, Rugaciune) l‑au confirmat ca poet, dar nu au atras atentia atat de mult precum poezia Anul 1840, intrata in vizorul autoritatilor, ca intreaga revista Dacia literara, de altfel. Pe scurt, fara sa fi fost un activist social‑politic cunoscut, Grigore Alexandrescu a fost consemnat pe o lista neagra, cu ocazia descoperirii unui complot impotriva domnitorului Alexandru Ghica, din octombrie 1840. Mai mult chiar, dupa un control inopinat al politiei in camera sa de chirias sarac, prilej cu care oamenii legii s‑au aratat foarte dornici sa citeasca literatura – dupa cum avea sa relateze mai tarziu poetul –, Grigore Alexandrescu a facut parte din grupul de tineri suspecti intemnitati, unii doar „preventiv”, la celebra „Djurstva” din Mahalaua Gorgani. I s‑a permis sa aiba in arest hartie si condei, plus cateva carti, prilej cu care a tradus in romaneste o parte din Meropa lui Voltaire. A fost eliberat prin interventia parintilor lui Ion Ghica.
...Asadar, excursia la manastirile din Oltenia, despre care auzise inca din copilarie, era menita sa il scoata din starea deloc buna in care se afla in acea perioada. Planul era ca el sa dea o descriere literara a calatoriei, iar Ion Ghica – una stiintifica. Aceasta din urma nu a mai aparut vreodata. Din reconstituirile lui P. Gh. Barlea rezulta ca au pornit la drum pe la jumatatea lunii iulie si s‑au intors pe 30 august, cu o zi inainte de Sf. Alexandru, cand toata suflarea Bucurestilor „era datoare sa se bucure”, caci era onomastica domnitorului Alexandru Ghica. Ne vine greu sa credem astazi, dar in conditiile tulburi de atunci, cei doi tineri calatori ar fi avut nevoie de o recomandare scrisa pentru a trece de eventualele controale de pe traseu. Cum ministrul A. Villara nu a catadicsit sa raspunda cererii, acestia si‑au asumat riscul de a porni la drum fara vreun inscris asigurator, mizand probabil pe relatiile de familie ale lui Ion Ghica, mereu salvatoare pentru prietenul sau. Era epoca celebrelor calatorii romantice, ilustrate de scrieri din intreaga Europa, dar si din spatiul romanesc, cum se stie. Insemnarile in proza ale lui Gr. Alexandrescu sunt doar partial romantice, cum s‑a observat. Cand vorbeste despre trecutul istoric si despre maretia naturii locurile vizitate, trairea este a unui romantic, bine hranit cu literatura occidentala de profil. Cand vorbeste despre prezent, memorialistul este un clasic, inarmat cu ironii de romantic si cu perceptie tipica realismului modern. Observatiile lui sunt lucide si sarcastice, fie ca noteaza starea jalnica a drumurilor, cladirilor, organizarea serviciului postal, fie incultura, ignoranta, lacomia oamenilor administratiei locale si centrale si, nu mai putin, a slujitorilor bisericii, politiei s.a.m.d. Fapt este ca, pe de alta parte, din aceasta calatorie s‑au nascut unele dintre cele mai izbutite reconstituiri de atmosfera si cele mai muzicale versuri dinainte de Eminescu, in literatura romana. Poeziile de evocare istorica Umbra lui Mircea. La Cozia; Mormintele. La Dragasani; Rasaritul lunei. La Tismana au facut scoala in spatiul nostru literar. Prima strofa din Umbra lui Mircea... este considerata programatica pentru performantele imaginativ‑ritmice:

„Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate:
Catre tarmul dimpotriva se intind, se prelungesc,
S‑ale valurilor mandre generatii spumegate
Zidul vechi al manastirii in cadenta il izbesc.”
Unii exegeti adauga deasupra acestora doar celebrele versuri eminesciene:
„Luna, tu, stapana lumii pe a lumii bolta luneci
Si gandirilor dand viata, suferintele intuneci.”

(M. Eminescu, Scrisoarea I)

Un volum de versuri apare chiar in acel an, 1842: Poezii a lui Gr. Alexandrescu. Editie completa, Iasi: La Cantora Foaiei Satesti.
Adaugand la textele de aici epistolele si fabulele care i‑au adus deja celebritatea, unele inca de prin paginile periodicelor, poeziile de meditatie istorica si social‑politica l‑au consacrat definitiv ca mare poet roman pe Grigore Alexandrescu, mai ales dupa aparitia volumului din 1847, Suvenire si impresii, epistole si fabule, Bucuresti, la Tipografia lui Rosetti si Vinterhalder, sub ingrijirea lui Alecu Donici.
Alte calatorii nu au lasat urme importante in viata lui Gr. Alexandrescu. Functionar la Postelnicie, la Justitie s.a., a fost inaltat in grad social‑politic la demnitatea de serdar si apoi de paharnic, iar mai tarziu, la aceea de clucer. Domnitorul Gheorghe Bibescu, dornic sa treaca drept un mecena al oamenilor de cultura si arta, il includea in alaiul sau, cu ocazia unor calatorii prin tara. Intr‑un asemenea context a vizitat si Curtea Domneasca de la Targoviste, prilej cu care Bibescu a semnat decretul de restaurare din temelii a Turnului Chindiei. De altfel, poetul revenea destul de des in orasul natal, fiind gazduit de fratii sai, mai ales de Alecu Alexandrescu, implicat in administratia orasului, precum si de diverse cunostinte.
Poetul nu a participat direct la Revolutia de la 1848, cum au facut‑o I. H. Radulescu, Ion Ghica, Nicolae Balcescu, Stefan si Nicolae Golescu, C. A. Rosetti si altii. Dar a scris ca un om angajat cu trup si suflet in miscarea de eliberare nationala si sociala, in modernizarea tarii. S‑a bucurat si de pretuirea domnitorului Barbu D. Stirbei, fratele lui Gh. Bibescu, apoi de aceea a lui Al. I. Cuza, ceea ce i‑a adus noi onoruri, noi dregatorii, dar si acea noua calatorie cu rost profesional la Focsani, in 1860.
Reconstituindu‑i traseele in viata si in literatura, P. Gh. Barlea ofera, in cartea de fata, imaginea acelui scriitor care a impins cu cateva decenii inainte literatura romana si, prin ea, mentalitatea romanilor, cum aprecia Nicolae Iorga.
Despre prima editie a lucrarii lui P. Gh. Barlea au scris, imediat dupa aparitie, numerosi specialisti in domeniu: Paul Cornea, Al. Piru, Dim. Rachici, Mircea T. Georgescu, Alexandru Andrei. Chiar si dupa ani buni de la aparitie s‑a scris despre carte sau, in orice caz, a fost mentionata ca sursa de informatii pentru studii referitoare la cultura epocii lui Gr. Alexandrescu.

M. V. Constantin

Daca doresti sa iti exprimi parerea despre acest produs poti adauga un review.

~~79,90 Lei~~ 67,92 Lei

detalii

-15%

Limba engleza fara profesor - Dan Dutescu

~~69,90 Lei~~ 59,42 Lei

detalii

Suport clienti Luni - Vineri intre 8.00 - 16.00

0745 200 718 0745 200 357 comenzi@editurauniversitara.ro