Propuneri manuscrise: [email protected]: 0745 204 115
Urmărire comenzi Persoane fizice / Vânzări: 0745 200 357 / Comenzi Persoane juridice: 0721 722 783
RO 
Engleza
Creativitate poietica in formarea arhitectului si designerului - Simina Anamaria Lörincz
![Creativitate poietica in formarea arhitectului si designerului - Simina Anamaria Lörincz [1]](https://gomagcdn.ro/domains/editurauniversitara.ro/files/product/original/creativitate-poietica-in-formarea-arhitectului-i-designerului-simina-anamaria-loerincz-5028-7699.jpg "Creativitate poietica in formarea arhitectului si designerului - Simina Anamaria Lörincz [1]")
Editura: Paideia
Autor: Simina Anamaria Lörincz
Pagini: 134
Anul publicării: 2021
ISBN: 978-606-748-456-4
Cod Produs:
9786067484564
Ai nevoie de ajutor?
0745 200 357
- Descriere
- Autori
- Cuvânt înainte
- Review-uri (0)
Arhitectura are – in structura sa – o componenta fixa, mecanica, rigida si o componenta liberala, fluida din care deriva insufletirea creatoare.
Simina Anamaria Lörincz propune, in acest volum, o reconsiderare a creatiei arhitecturale sub semnul lui poíēsis, in incercarea de a recupera sensurile cele mai profunde ale profesiei de arhitect.
Prima parte a cartii prezinta scopul si substanta cercetarii, partea a doua analizeaza contextul cultural-arhitectural, iar cea de-a treia parte urmareste particularizarea demersului argumentativ, reluand temele centrale si orientandu-le asupra unei chestiuni specifice: educatia ahitecturala si de design in spiritul lui poíēsis.
Educatia este instrument cheie in reconsiderarea creativitatii poietice. „Educatia, ca modalitate de perpetuare, dar si de inovare si actualizare a substantei unei discipline, joaca un rol deosebit pentru captarea, transmiterea si dezvoltarea creativitatii. Aceasta ultima parte are asadar scopul de a concretiza conceptul de poíēsis in contextul domeniului arhitectural si de design, urmarind si comentand posibilitatile aplicarii valentelor conturate in modul de formare-educare, precum si implicatiile acestei implementari asupra profesiunii in general”.
„Educatia arhitecturala si de design, prin insasi natura ei, presupune o tratare holistica, ce integreaza abilitati, cunostinte si chiar domenii dintre cele mai variate, iar formarea arhitectului/ designerului contemporan poate avea de castigat prin reconsiderarea creatiei sub semnul lui poíēsis, ca act material si simbolic ce penduleaza intre diverse dimensiuni-limita, actionand in complementaritate cu abordarea formativa deja sedimentata”.
Autoarea cauta sa defineasca arhitectura intre perechile de limite in care a pendulat conceptual in timp (téchnē și epistḗmē, theōríā și prâxis versus teorie și practică, ars mechanica si ars liberalis, caracter stiintific și spirit umanist, real și ideal), ceea ce instaleaza mult mai stabil logica lui poíēsis in arhitectura. Iar incursiunea erudita in conceptul originar de poíēsis degaja ideea ca adevarata semnificatie poetica a arhitecturii este esential diferita de imaginea blocata in simpla asociere ce rezuma poeticul la domeniul literar, fara ca macar sa-i inteleaga substanta. In directa legatura, intra in discutie chestiunea relatiei arhitectului (omul conceptiei) cu lucrul cu mainile, un fel de aprehensiune a materiei, pe care autoarea o crede indispensabila si o demonstreaza prin „saper fare di sua mano” a lui Filarete și „experiencing with his own hands” a lui Christopher Alexander. Este un fir rosu al lucrarii, care leaga artisti, concepte, case, obiecte si oameni in cautarea unei „creatii” semnificative pentru toti. Iar aceasta idee face explicita atat legatura cu Bunestiul, cat si cu invatamantul de arhitectura.
Ana Maria Zahariade
Simina Anamaria Lörincz propune, in acest volum, o reconsiderare a creatiei arhitecturale sub semnul lui poíēsis, in incercarea de a recupera sensurile cele mai profunde ale profesiei de arhitect.
Prima parte a cartii prezinta scopul si substanta cercetarii, partea a doua analizeaza contextul cultural-arhitectural, iar cea de-a treia parte urmareste particularizarea demersului argumentativ, reluand temele centrale si orientandu-le asupra unei chestiuni specifice: educatia ahitecturala si de design in spiritul lui poíēsis.
Educatia este instrument cheie in reconsiderarea creativitatii poietice. „Educatia, ca modalitate de perpetuare, dar si de inovare si actualizare a substantei unei discipline, joaca un rol deosebit pentru captarea, transmiterea si dezvoltarea creativitatii. Aceasta ultima parte are asadar scopul de a concretiza conceptul de poíēsis in contextul domeniului arhitectural si de design, urmarind si comentand posibilitatile aplicarii valentelor conturate in modul de formare-educare, precum si implicatiile acestei implementari asupra profesiunii in general”.
„Educatia arhitecturala si de design, prin insasi natura ei, presupune o tratare holistica, ce integreaza abilitati, cunostinte si chiar domenii dintre cele mai variate, iar formarea arhitectului/ designerului contemporan poate avea de castigat prin reconsiderarea creatiei sub semnul lui poíēsis, ca act material si simbolic ce penduleaza intre diverse dimensiuni-limita, actionand in complementaritate cu abordarea formativa deja sedimentata”.
Autoarea cauta sa defineasca arhitectura intre perechile de limite in care a pendulat conceptual in timp (téchnē și epistḗmē, theōríā și prâxis versus teorie și practică, ars mechanica si ars liberalis, caracter stiintific și spirit umanist, real și ideal), ceea ce instaleaza mult mai stabil logica lui poíēsis in arhitectura. Iar incursiunea erudita in conceptul originar de poíēsis degaja ideea ca adevarata semnificatie poetica a arhitecturii este esential diferita de imaginea blocata in simpla asociere ce rezuma poeticul la domeniul literar, fara ca macar sa-i inteleaga substanta. In directa legatura, intra in discutie chestiunea relatiei arhitectului (omul conceptiei) cu lucrul cu mainile, un fel de aprehensiune a materiei, pe care autoarea o crede indispensabila si o demonstreaza prin „saper fare di sua mano” a lui Filarete și „experiencing with his own hands” a lui Christopher Alexander. Este un fir rosu al lucrarii, care leaga artisti, concepte, case, obiecte si oameni in cautarea unei „creatii” semnificative pentru toti. Iar aceasta idee face explicita atat legatura cu Bunestiul, cat si cu invatamantul de arhitectura.
Ana Maria Zahariade
LÖRINCZ (PURCARU) Simina Anamariaeste dr. arh. si lector in cadrul Facultatii de Design de produs, Departamentul de Design de produs, mecatronica si mediu (Univ. Transilvania din Brasov).
Publicatii:
Purcaru, S.A. (2019). Semiotica creatiei: poíēsis si poeta faber. Bucuresti: Editura Paideia.
Purcaru, S.A. (2018). Poíēsis and fabrica-an investigation linking language to architecture. Bulletin of the Transilvania University of Brasov, Series IV: Philology and Cultural Studies, Vol. 11(60), Nr.1 (2018): 167-76.
Purcaru, S.A. (2016). Restoring poiesis and praxis in architectureThe School of Bunesti. In Na(rra)tions-Essays on East and Central European Architecture, Bucuresti: Ed. Arhitext.
Purcaru, S.A. (2016). Marginal Theory. Restoring Poiēsis in Architecture. Studies in History and Theory of Architecture, Vol. 4.
Publicatii:
Purcaru, S.A. (2019). Semiotica creatiei: poíēsis si poeta faber. Bucuresti: Editura Paideia.
Purcaru, S.A. (2018). Poíēsis and fabrica-an investigation linking language to architecture. Bulletin of the Transilvania University of Brasov, Series IV: Philology and Cultural Studies, Vol. 11(60), Nr.1 (2018): 167-76.
Purcaru, S.A. (2016). Restoring poiesis and praxis in architectureThe School of Bunesti. In Na(rra)tions-Essays on East and Central European Architecture, Bucuresti: Ed. Arhitext.
Purcaru, S.A. (2016). Marginal Theory. Restoring Poiēsis in Architecture. Studies in History and Theory of Architecture, Vol. 4.
Arhitectura are – in structura sa – o componenta fixa, mecanica, rigida si o componenta liberala, fluida din care deriva insufletirea creatoare.
Simina Anamaria Lörincz propune, in acest volum, o reconsiderare a creatiei arhitecturale sub semnul lui poíēsis, in incercarea de a recupera sensurile cele mai profunde ale profesiei de arhitect.
Prima parte a cartii prezinta scopul si substanta cercetarii, partea a doua analizeaza contextul cultural-arhitectural, iar cea de-a treia parte urmareste particularizarea demersului argumentativ, reluand temele centrale si orientandu-le asupra unei chestiuni specifice: educatia ahitecturala si de design in spiritul lui poíēsis.
Educatia este instrument cheie in reconsiderarea creativitatii poietice. „Educatia, ca modalitate de perpetuare, dar si de inovare si actualizare a substantei unei discipline, joaca un rol deosebit pentru captarea, transmiterea si dezvoltarea creativitatii. Aceasta ultima parte are asadar scopul de a concretiza conceptul de poíēsis in contextul domeniului arhitectural si de design, urmarind si comentand posibilitatile aplicarii valentelor conturate in modul de formare-educare, precum si implicatiile acestei implementari asupra profesiunii in general”.
„Educatia arhitecturala si de design, prin insasi natura ei, presupune o tratare holistica, ce integreaza abilitati, cunostinte si chiar domenii dintre cele mai variate, iar formarea arhitectului/ designerului contemporan poate avea de castigat prin reconsiderarea creatiei sub semnul lui poíēsis, ca act material si simbolic ce penduleaza intre diverse dimensiuni-limita, actionand in complementaritate cu abordarea formativa deja sedimentata”.
Autoarea cauta sa defineasca arhitectura intre perechile de limite in care a pendulat conceptual in timp (téchnē și epistḗmē, theōríā și prâxis versus teorie și practică, ars mechanica si ars liberalis, caracter stiintific și spirit umanist, real și ideal), ceea ce instaleaza mult mai stabil logica lui poíēsis in arhitectura. Iar incursiunea erudita in conceptul originar de poíēsis degaja ideea ca adevarata semnificatie poetica a arhitecturii este esential diferita de imaginea blocata in simpla asociere ce rezuma poeticul la domeniul literar, fara ca macar sa-i inteleaga substanta. In directa legatura, intra in discutie chestiunea relatiei arhitectului (omul conceptiei) cu lucrul cu mainile, un fel de aprehensiune a materiei, pe care autoarea o crede indispensabila si o demonstreaza prin „saper fare di sua mano” a lui Filarete și „experiencing with his own hands” a lui Christopher Alexander. Este un fir rosu al lucrarii, care leaga artisti, concepte, case, obiecte si oameni in cautarea unei „creatii” semnificative pentru toti. Iar aceasta idee face explicita atat legatura cu Bunestiul, cat si cu invatamantul de arhitectura.
Ana Maria Zahariade
Simina Anamaria Lörincz propune, in acest volum, o reconsiderare a creatiei arhitecturale sub semnul lui poíēsis, in incercarea de a recupera sensurile cele mai profunde ale profesiei de arhitect.
Prima parte a cartii prezinta scopul si substanta cercetarii, partea a doua analizeaza contextul cultural-arhitectural, iar cea de-a treia parte urmareste particularizarea demersului argumentativ, reluand temele centrale si orientandu-le asupra unei chestiuni specifice: educatia ahitecturala si de design in spiritul lui poíēsis.
Educatia este instrument cheie in reconsiderarea creativitatii poietice. „Educatia, ca modalitate de perpetuare, dar si de inovare si actualizare a substantei unei discipline, joaca un rol deosebit pentru captarea, transmiterea si dezvoltarea creativitatii. Aceasta ultima parte are asadar scopul de a concretiza conceptul de poíēsis in contextul domeniului arhitectural si de design, urmarind si comentand posibilitatile aplicarii valentelor conturate in modul de formare-educare, precum si implicatiile acestei implementari asupra profesiunii in general”.
„Educatia arhitecturala si de design, prin insasi natura ei, presupune o tratare holistica, ce integreaza abilitati, cunostinte si chiar domenii dintre cele mai variate, iar formarea arhitectului/ designerului contemporan poate avea de castigat prin reconsiderarea creatiei sub semnul lui poíēsis, ca act material si simbolic ce penduleaza intre diverse dimensiuni-limita, actionand in complementaritate cu abordarea formativa deja sedimentata”.
Autoarea cauta sa defineasca arhitectura intre perechile de limite in care a pendulat conceptual in timp (téchnē și epistḗmē, theōríā și prâxis versus teorie și practică, ars mechanica si ars liberalis, caracter stiintific și spirit umanist, real și ideal), ceea ce instaleaza mult mai stabil logica lui poíēsis in arhitectura. Iar incursiunea erudita in conceptul originar de poíēsis degaja ideea ca adevarata semnificatie poetica a arhitecturii este esential diferita de imaginea blocata in simpla asociere ce rezuma poeticul la domeniul literar, fara ca macar sa-i inteleaga substanta. In directa legatura, intra in discutie chestiunea relatiei arhitectului (omul conceptiei) cu lucrul cu mainile, un fel de aprehensiune a materiei, pe care autoarea o crede indispensabila si o demonstreaza prin „saper fare di sua mano” a lui Filarete și „experiencing with his own hands” a lui Christopher Alexander. Este un fir rosu al lucrarii, care leaga artisti, concepte, case, obiecte si oameni in cautarea unei „creatii” semnificative pentru toti. Iar aceasta idee face explicita atat legatura cu Bunestiul, cat si cu invatamantul de arhitectura.
Ana Maria Zahariade
Dacă dorești să iți exprimi părerea despre acest produs poți adăuga un review.
Scrie un review
Produse similare
Arta ca terapie. Editia a II-a - Alain de Botton, John Armstrong
De la teatru la jocuri video. Structuri narative digitale - Diana Vasile
O poetica a artei actorului. Analiza procesului scenic - Ion Cojar
Calea catre scena. Initiere in arta actorului
Cladiri&Studii - Petre A. Antonescu
Feeria de iarna. Scenariu de film - Alexandru Maftei
Trash art. De la banal la arta - Diana Metiu
Cantul si vorbirea de performanta
Papil Panduru. O viata artistica in cronici, comentarii si imagini (Film)
Manipularea prin teatru. Criza-Creatie-Catharsis
Dimensiuni ale gandirii coregrafice. Timp, spatiu, miscare - Volumul 1
