Volumul „Poeme pentru digitali” aduce în peisajul scriitoricesc autohton un soi atipic de poezie contemporană - cu accente vădit curative - dedicată generației tinere. Dialogurile profunde părinți-copii sunt demersuri necesare în orice societate responsabilă, cu atât mai mult într-una puternic tehnologizată și vulnerabilizată, în care reperele sunt tot mai greu de identificat și propus.
Miroase tot mai vag a devenire,
Se dă în porțelanuri cu barosul,
Se-anunță vremuri grele pentru omenire,
Planeta și-a pierdut mirosul.
Mesajul literar, adânc și constructiv, reflexiv și revelator propune recadrări existențiale, pledoarii pentru educație, confruntări curajoase cu realități ignorate, îndemnuri la reflecție, abordări motivaționale, decriptări de realități greu de intuit la vârstă fragedă, ghiduri de devenire, incursiuni vinovate în zona civismului, considerații tăioase despre societatea de astăzi, priviri necenzurate în oglindă și ceva (mai multă) noimă.
M-a îmbiat perfid pământul plat,
Am fost criogenat de conspirații,
Și nu știu cum de s-a întâmplat,
Calea Lactee a intrat în reparații.
Scriitura pleacă de la premisa și credința că generația tânără actuală are un potențial fabulos pe care poate să-l maximizeze cu suportul potrivit și că aceasta nu îi este cu nimic inferioară vreunei generații anterioare.
Cei din trecut te cântăresc cu glasul mut,
Nu te înțeleg defel și te acuză de fragilitate.
De ar putea ți-ar vinde ADN-ul ca rebut,
Că n-are tulburări mai vechi de personalitate.
Poezia propusă cochetează cu zona edificării sau consolidării unor sisteme de valori și referință solide.
Preferi ecranul sau apuci o carte?
Depinde cum îți e afinitatea,
Lectura nu emite pașapoarte,
Doar le mărește valabilitatea.
Nu este un demers distructiv sau derizoriu, nu conține referiri malițioase, stigmatizări, etichete nemeritate sau vorbe aspre așa cum poate s-ar aștepta unii cititori; „Poeme pentru digitali” nu este un rechizitoriu sau un exercițiu de autovictimizare, ci mai degrabă o pledoarie sinceră pentru consolidarea relației părinți-copii.
Luați ruptura dintre generații,
Lipiți-o strâns și coaseți-o de mână,
Nu faceți prematur fortificații,
Căci zidurile au tendința să rămână.
Într-o lume capricioasă și superficială în care educația se bucură de tot mai puțină apreciere, ghidajul parental responsabil este un adevărat privilegiu.
Învățătura este pierdere de vreme,
Cunoașterea s-a prăvălit în desuet,
În fond, la ce ajută niște teoreme?
Succesul poate fi analfabet.
Dragă părinte, punând în mâna adolescentului tău volumul „Poeme pentru digitali” îi transmiți, de fapt, că îi ești alături, că îl înțelegi și susții necondiționat. Aruncă și tu o privire în interior, te vei regăsi printre cuvinte. Lectură inspirată, urmează o îmbrățișare în versuri pentru generația digitală!
Iertați-mă că folosesc cititul printre rânduri,
Că sunt om de structură, nu de simplu finisaj,
Și când mă pierd inconfortabil de adânc în gânduri,
Privesc întreg decorul, nu un singur peisaj.
Iertați-mă că nu mă prind în niciun chip în horă,
Știu bine pașii, dar nu cred că au vreun fel de rost,
Prefer să am - cu orice risc - coloana mea sonoră,
Iertați-mă sau nu, acesta sunt indiferent de cost.
Zeno Daniel Șuștac