De la autoarea fenomenului global Cat timp infloresc lamaii, un nou roman ravasitor, in care dorul de mama se amesteca cu dorul de o tara pierduta, cu rosul rodiilor, cu verdele vietii si cu frumusetea stranie a marii. Jihad isi pierde mama si, odata cu ea, culorile lumii. La propriu. Ca si cum ochii ei ar fi secati de orice culoare. Pana cand descopera un caiet ascuns de desen, iar culorile incep sa revina, din nou, la viata.
NOTA AUTORULUI: „Toti suntem oameni. Toti avem experienta integrala a ce inseamna sa fii om. Vreau sa vezi ca Jihad e mandra de ceea ce este, pentru ca asta te va face si pe tine mandru de ceea ce esti. Ca lumea aceasta e facuta si pentru tine si ca ai absolut tot dreptul sa existi in ea.” ― Zoulfa Katouh
Informatii conformitate produs
Zoulfa Katouh e o autoare canadiana cu radacini siriene, in prezent stabilita in Elvetia. A absolvit farmacologia. Cat timp infloresc lamaii e romanul ei de debut. Despre procesul de conceptie al cartii, Katouh spune: "Chiar daca amanuntele prezentate in aceasta carte au fost documentate si expuse la stiri si pe internet timp de peste zece ani, sunt foarte multi oameni care nu stiu ce se intampla. Si din acest motiv, am dorit sa le transpun intr-o poveste. In cele din urma, asta e viata umana: o poveste. Salama, Layla, Kenan si restul personajelor din aceasta carte sunt fictive, dar ele traiesc in fiecare sirian. Aceste lucruri s-au intamplat - si continua sa se intample." Cat timp infloresc lamaii a fost nominalizat anul trecut pentru cel mai bun roman in categoria Young Adult la Goodreads Choice Awards, iar impactul cartii i-a adus lui Katouh invitatii pentru interviuri din partea unor platforme media cu sute de mii de abonati, cum ar fi Politics and Prose si Islam Channel.
Rezumat Marea m-ar picta in albastru - Zoulfa Katouh
Cat timp marea ramane albastra, exista o parte din noi care inca mai poate spera.
Jihad Dabbagh are saptesprezece ani si simte viata prin culori. Dar, dupa moartea neasteptata a mamei sale, toate nuantele se sting. Coplesita de pierdere si neinteleasa de tatal ei, este trimisa la Academia Braxton, unde numele ei si hijabul o transforma intr-o tinta, iar cei din jur o judeca inainte sa o cunoasca.
Refugiul ei devine un vechi caiet de schite, facut din lemnul unui copac din orasul natal al mamei sale, in Siria, o tara pe care Jihad o cunoaste doar din povestile acesteia. Nu a mai pus mana pe pensula de peste un an, dar ajunge sa dea forma culorilor durerii, suferintei si doliului ei, pictand povestea drumului mamei sale prin Siria.
Iar cand arta ei apare, ca prin magie, pe zidurile New Yorkului, durerea pe care o tinea ascunsa zguduie un oras intreg.
Citeste aceasta carte daca:
- Ai simtit cu tot sufletul emotia din bestsellerul Cat timp infloresc lamaii si iti doresti o poveste mai intima, mai calda, mai aproape de doliu si identitate.
- Cauti un roman care nu vorbeste doar despre pierdere, ci despre felul in care iubirea se regaseste in limba, mancare, traditie, povesti si culori.
- Iti doresti o carte cinematografica, cu imagini atat de vii, incat simti marea, rodiile, lemnul sirian si vopseaua de pe ziduri.
- Iti plac romanele cu accente de realism magic, care pornesc dintr-o durere foarte reala si o transforma intr-o poveste plina de simboluri, culori si frumusete stranie.
Siria din spatele povestii
Siria pe care Jihad o poarta in sange nu este doar tara mamei ei, a Mediteranei, a rodiilor, a limbii arabe si a povestilor spuse acasa. Este si o tara ranita de un conflict inceput in 2011, dupa protestele Primaverii Arabe, cand milioane de oameni au fost smulsi din casele lor, iar dorul de acasa a devenit, pentru multe familii, o rana dusa mai departe din generatie in generatie.
Aceasta istorie nu apare ca o lectie, ci ca o absenta care doare. O simti in felul in care Jihad mosteneste o tara pe care o cunoaste mai mult prin povesti, prin mancare, prin rugaciuni, prin limba araba si prin amintirile mamei sale.
Este o poveste despre ce ramane dupa ce o familie pleaca: vinovatia de a fi in siguranta cand altii nu sunt, sentimentul de a fi strain intr-un loc care ar trebui sa fie acasa si nevoia de a pastra vie o mama, o mare si o tara intreaga prin arta.