Urmarire comenzi Persoane fizice / Vanzari: 0745 200 718 / 0745 200 357 /// Comenzi Persoane juridice: 0721 722 783

Editura Paideia Credintele taranului roman despre cer si stele - Ion Otescu

-15%
34,00 Lei 28,90 Lei

Editura: Paideia

Autor: Ion Otescu

Pagini: 142

Anul publicării: 2020

ISBN: 978-606-748-413-7

In stoc
Limita stoc
Adauga in cos
Cod Produs: 9786067484137 Ai nevoie de ajutor? 0745 200 718 / 0745 200 357
Adauga la Favorite Cere informatii
  • Descriere
  • Download (1)
  • Autori
  • Cuvant inainte
  • Unde se gaseste
  • Review-uri (0)
Facand trimiteri numeroase la domeniul cosmogoniei si al meteorologiei populare, volumul Credintele taranului roman despre cer si stele poate fi considerat unul dintre studiile de referinta ale mitologiei romanesti clasice.

Superstitiile si credinte populareau explicat, in trecut, existenta cerului, a lunii, a soarelui si a stelelor.

Pentru tarani, cerul – de exemplu –  e material si marginit acolo unde se imbina cu pamantul. El e asternutul picioarelor lui Dumnezeu. „Cei mai inaintati insa in gandire recunosc ca noi nu vedem chiar cerul, ci numai albastrimea lui, caci el e foarte departe si desigur ca e albastru. In ideile lor, cerul e „un pod” de la care in sus e lumea cereasca si in jos e cea pamanteasca.

Taranii nu au deloc ideea sfericitatii Pamantului si a izolarii lui in spatiu, ci asupra lui credinte care reamintesc pe ale celor vechi. Astfel, pentru ei, Pamantul e plan, sau, cum zic ei „intins ca fata unei mese”; si la marginile lui pamantul se imbina cu cerul.(...)

 

„Unii tarani cred in existenta mai multor ceruri, cari, zic ei, sunt de la noi pana la scaunul lui Dumnezeu; si anume noua ceruri, tot astfel facute ca si cerul pe care‑l vedem noi; si tocmai in cerul al noulea locuieste Dumnezeu cu ingerii Lui. Ba inca merg cu credinta pana acolo ca la fiecare din aceste ceruri trebuie sa mai fie cate un Pamant, luminat fiecare de alt soare, aceste ceruri fiind asezate fiecare pe Pamantul sau, ca si cel pe care‑l vedem noi deasupra noastra, pe Pamantul nostru.(...)

„Poporul roman a facut din cer numai locasul lui Dumnezeu; si incolo ca conceptiune fizica e aproape la fel conceptiunea poporului roman cu a celor vechi. Astfel, Anaxagora din Clazomene spunea ca cerurile sunt din piatra; Anaximandru, Anximene si Eudox din Cnid il credeau facut dintr‑un material solid, desi nu spune anume din care. Empedocle credea ca cerul era format din aer pe care focul il facuse ca de sticla, transformandu‑l in cristal, iar stelele erau niste focuri iesite din pamant, cum sunt focurile emanatiunilor de gaze inflamabile, cari, dupa cum adauga Xenofon, se aprind seara si se sting dimineata”.
  • Credintele taranului roman despre cer si stele - Ion Otescu

    Descarca
Ion Otescu a fost un renumit etnolog roman de la inceputul secolului al XX-lea care a scris despre credințele tăranului român despre cer și stele, precum si despre alte traditii si legende romanesti.

Despre elaborarea cartii

Inainte de a intra in materie, tin sa declar un lucru. Nu m-am influentat deloc de cele ce s-au mai scris asupra unora din legendele ce voi da. Eu prezent totul asa cum l-am stiut eu, sau cum mi-a fost comunicat. Am tinut sa fiu consecvent cu mine insumi si cu bravii mei colaboratori invatatori, cari au coraspuns asteptarilor mele.

In cursul lucrarii, la orice numire sau credinta data, care este coprinsa si in vreuna din comunicarile primite, voi indica prin note in josul textului numirea comunei sau catunului si judetul din care e comunicata acea numire sau credinta, afara, bineinteles, cand o numire sau credinta e indeobste cunoscuta. Iar la finele lucrarii voi da si numele tuturor invatatorilor ale caror comunicari le-am intrebuintat, aratand si din ce localitate sunt si in scurt si partile ce am crezut mai importante. Acolo unde sunt date si numele si etatea taranilor cari au spus cele coprinse in comunicari, voi da si numele si etatea acelor tarani.

De altfel, ca la unele din legendele ce voi da, desi la foarte putine, mai sunt si variante scrise de altii si din alte localitati, aceea-i alta chesti  une; vor intra si cele date de mine ca o alta versiune, fiind luata tot din gura poporului, dar voi arata de unde cunosc si alte versiuni scrise, cari sa prezente vreun interes din punctul de vedere al scopului urmarit de mine.

Si zic toate acestea numai de legende in general, caci asupra constelatiunilor taranesti si a legendelor speciale asupra lor nu s-a scris nimic: eu cel putin nu am gasit nimic scris. In fine, pe cat voi crede necesar, voi da si ideile si credintele celor vechi, mai ales ale grecilor vechi si ale romanilor, asupra constelatiunilor, corpurilor ceresti si fenomenelor ceresti si meteorologice despre care voi vorbi. Si, acolo unde va fi cazul, voi incerca si sa arat de unde si cum au ajuns pana la noi unele din vechile credinte: incercare poate temerara pentru mine, dar care mi s-a parut utila.

Ion Otescu [1907]

Facand trimiteri numeroase la domeniul cosmogoniei si al meteorologiei populare, volumul Credintele taranului roman despre cer si stele poate fi considerat unul dintre studiile de referinta ale mitologiei romanesti clasice.

Superstitiile si credinte populareau explicat, in trecut, existenta cerului, a lunii, a soarelui si a stelelor.

Pentru tarani, cerul – de exemplu –  e material si marginit acolo unde se imbina cu pamantul. El e asternutul picioarelor lui Dumnezeu. „Cei mai inaintati insa in gandire recunosc ca noi nu vedem chiar cerul, ci numai albastrimea lui, caci el e foarte departe si desigur ca e albastru. In ideile lor, cerul e „un pod” de la care in sus e lumea cereasca si in jos e cea pamanteasca.

Taranii nu au deloc ideea sfericitatii Pamantului si a izolarii lui in spatiu, ci asupra lui credinte care reamintesc pe ale celor vechi. Astfel, pentru ei, Pamantul e plan, sau, cum zic ei „intins ca fata unei mese”; si la marginile lui pamantul se imbina cu cerul.(...)

 

„Unii tarani cred in existenta mai multor ceruri, cari, zic ei, sunt de la noi pana la scaunul lui Dumnezeu; si anume noua ceruri, tot astfel facute ca si cerul pe care‑l vedem noi; si tocmai in cerul al noulea locuieste Dumnezeu cu ingerii Lui. Ba inca merg cu credinta pana acolo ca la fiecare din aceste ceruri trebuie sa mai fie cate un Pamant, luminat fiecare de alt soare, aceste ceruri fiind asezate fiecare pe Pamantul sau, ca si cel pe care‑l vedem noi deasupra noastra, pe Pamantul nostru.(...)

„Poporul roman a facut din cer numai locasul lui Dumnezeu; si incolo ca conceptiune fizica e aproape la fel conceptiunea poporului roman cu a celor vechi. Astfel, Anaxagora din Clazomene spunea ca cerurile sunt din piatra; Anaximandru, Anximene si Eudox din Cnid il credeau facut dintr‑un material solid, desi nu spune anume din care. Empedocle credea ca cerul era format din aer pe care focul il facuse ca de sticla, transformandu‑l in cristal, iar stelele erau niste focuri iesite din pamant, cum sunt focurile emanatiunilor de gaze inflamabile, cari, dupa cum adauga Xenofon, se aprind seara si se sting dimineata”.

 

www.editurauniversitara.ro

Daca doresti sa iti exprimi parerea despre acest produs poti adauga un review.

Review-ul a fost trimis cu succes.

Suport clienti Luni - Vineri intre 8.00 - 16.00

0745 200 718 0745 200 357 comenzi@editurauniversitara.ro

Compara produse

Trebuie sa mai adaugi cel putin un produs pentru a compara produse.

A fost adaugat la favorite!

A fost sters din favorite!