Editia a VI-a a Tratatului de Criminalistica imi da, din nou, prilejul de a relua pledoaria pentru Criminalistica, pentru studiul ei ca disciplina necesara (am evitat sa spun absolut necesara), in formarea juristului, profesionist al procesului judiciar.
De ce reiau aceasta pledoarie in chiar continutul ei initial? Am ajuns si in anul 2015, cu tot ce putem constata din perspectiva sociala, economica, dar mai ales umana si, de ce nu, spirituala. Evidenta ne aseaza in fata unei involutii, resimtita inclusiv in mediul juridic, care ar trebui sa o observe si sa i se opuna. Pentru aceasta, este nevoie, insa, de adevarati profesionisti, demni, onesti, care sa slujeasca pe deplin Justitia. Formarea acestora obliga mai intai la o pregatire complexa, la apropierea ei de realitatea judiciara, cel mai adesea trista.
Cand vedem care este evolutia criminalitatii, formele acesteia, din ce in ce mai grave, mai complexe sau profesioniste, numai revenind cu picioarele pe pamant (daca imi este acceptata expresia), putem intelege ca formarea viitorilor magistrati, anchetatori si chiar avocati, trebuie sa aiba un fundament stiintific, modern, realist si cat mai putin poetic, daca se vrea combaterea cu eficienta a infractionalitatii.
Si pentru ca am evocat semnificatia aflarii adevarului, invit sa meditam la afirmatia lui Oscar Wilde, potrivit caruia: „Adevarul pur si simplu este rareori pur si niciodata simplu”.
■ Studii:
- doctor in drept, specializarea Drept penal, Facultatea de Drept, Universitatea din Bucuresti, cu teza „Omuciderea cu intentie, probleme de drept penal si de criminalistica” (1978);
- Facultatea de Drept, Universitatea din Bucuresti, Sef de promotie, diploma de merit (1969).
■ Activitate profesionala:
- membru titular al Academiei de Stiinte Juridice din Romania (2016-prezent);
- presedintele Comisiei de Stiinte Juridice a Agentiei Romane de Asigurare a Calitatii in Invatamantul Superior (2006-2010);
- directorul Scolii Doctorale a Facultatii de Drept, Universitatea din Bucuresti (2005-2011);
- rector al Academiei de Politie „Alexandru Ioan Cuza” din Bucuresti (1997-2000).
- profesor universitar si conducator de doctorat in domeniul Dreptului penal, profilul Criminalistica (1994-prezent);
- profesor universitar emerit doctor, disciplina Criminalistica, Facultatea de Drept, Universitatea din Bucuresti (1969-prezent).
■ Publicatii:
- autor si coautor a numeroase lucrari stiintifice, studii, cursuri si manuale universitare in domeniul Dreptului penal si Criminalisticii;
- autor al unui Tratat de criminalistica in sase editii, ultima editie fiind publicata in anul 2015.
■ Premii:
- Premiul Academiei Romane „Simion Barnutiu”, in anul 2010, pentru lucrarea Tratat de Criminalistica, ed. a 5-a, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2010.
Editia a VI-a a Tratatului de Criminalistica imi da, din nou, prilejul de a relua pledoaria pentru Criminalistica, pentru studiul ei ca disciplina necesara (am evitat sa spun absolut necesara), in formarea juristului, profesionist al procesului judiciar.
De ce reiau aceasta pledoarie in chiar continutul ei initial? Am ajuns si in anul 2015, cu tot ce putem constata din perspectiva sociala, economica, dar mai ales umana si, de ce nu, spirituala. Evidenta ne aseaza in fata unei involutii, resimtita inclusiv in mediul juridic, care ar trebui sa o observe si sa i se opuna. Pentru aceasta, este nevoie, insa, de adevarati profesionisti, demni, onesti, care sa slujeasca pe deplin Justitia. Formarea acestora obliga mai intai la o pregatire complexa, la apropierea ei de realitatea judiciara, cel mai adesea trista.
Cand vedem care este evolutia criminalitatii, formele acesteia, din ce in ce mai grave, mai complexe sau profesioniste, numai revenind cu picioarele pe pamant (daca imi este acceptata expresia), putem intelege ca formarea viitorilor magistrati, anchetatori si chiar avocati, trebuie sa aiba un fundament stiintific, modern, realist si cat mai putin poetic, daca se vrea combaterea cu eficienta a infractionalitatii.
Si pentru ca am evocat semnificatia aflarii adevarului, invit sa meditam la afirmatia lui Oscar Wilde, potrivit caruia: „Adevarul pur si simplu este rareori pur si niciodata simplu”.
www.editurauniversitara.ro