Inflatia de reglementare o constatam si in domeniul protectiei mediului; „viteza” ce o manifesta legiuitorul in procesul de adoptare, modificare, abrogare a reglementarilor, precum si lipsa de corelare a lor, influenteaza negativ interpretarea si aplicarea. Situatia este si mai „delicata” in cazul incriminarii faptelor prin care se incalca regimul (general ori special) de protectie a elementelor de mediu ori cel al activitatilor cu potential impact asupra acestora.
In reglementarea-cadru privind protectia mediului, O.U.G. nr. 195/2005, am identificat 28 infractiuni la regimul general de protectie a mediului, care (in esenta) constituie variante de specie ale unor infractiuni din Codul penal sau dispozitii-cadru pentru infractiunile prevazute in reglementarile sectoriale.
In reglementarile sectoriale relevante – Legea nr. 104/2011, Legea nr. 107/1996, Legea nr. 138/2004, Legea nr. 331/2024, Legea nr. 407/2006, Legea nr. 176/2024, O.U.G. nr. 57/2007, Legea nr. 50/1991, Legea nr. 10/1995, Legea nr. 85/2003, Legea nr. 238/2004, Legea nr. 111/1996, O.U.G. nr. 92/2021 – am identificat 85 infractiuni la regimul special de protectie a unor elemente de mediu ori cel al unor activitati cu potential impact asupra acestora.
Analiza continutului acestor infractiuni a fost o provocare; in prealabil, pentru a facilita intelegerea, a fost necesara identificarea si resistematizarea normelor de incriminare, norme ce erau grupate (in marea majoritate a situatiilor) in functie de pericolul social al faptei, nu de elementele de mediu protejate ori activitatile cu potential impact asupra acestora.
Suplimentar, tot pentru a facilita intelegerea, am inclus aspecte privind protectia mediului, impactul activitatilor incriminate, principalele instrumente juridice europene dezvoltate pentru prevenirea si combaterea acestor infractiuni etc.
Informatii conformitate produs
Stefania Diana Ionita-Burda
Educatie si formare: studii universitare de doctorat, Facultatea de Drept, Academia de Politie „Alexandru Ioan Cuza” din Bucuresti (2016-2020); studii post-universitare, specializare Drept privat, Facultatea de Drept, Universitatea din Bucuresti (2005-2006). Experienta profesionala: preparator, asistent universitar, Facultatea de Drept, Universitatea Romano-Americana din Bucuresti (1996-prezent); cercetator postdoctorand, Institutul de Cercetari Juridice „Academician Andrei Radulescu” al Academiei Romane (2016-2018); avocat, Baroul Bucuresti (1996-2000). Activitate stiintifica.
A publicat 5 carti si 42 de articole in domeniul dreptului.
Gheorghe-Iulian Ionita
Educatie si formare: studii universitare de doctorat, Facultatea de Drept, Academia de Politie „Alexandru Ioan Cuza” din Bucuresti (2002-2009); program postuniversitar de formare si dezvoltare profesionala in domeniul didacticii specialitatii „Stiinte socio-umane si Drept”, Universitatea din Bucuresti (2013).
Experienta profesionala: preparator, asistent, lector, conferentiar universitar, Facultatea de Drept, Universitatea Romano-Americana din Bucuresti (1997-prezent); cercetator asociat, Institutul de Cercetari Juridice „Academician Andrei Radulescu” al Academiei Romane (2013-prezent); cercetator postdoctorat, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi (2014-2015); avocat, Baroul Bucuresti (1997-2000, 2009-prezent). Activitate stiintifica.
A publicat 22 de carti si 71 articole