Conduita omisiva a constituit, pentru o lunga perioada de timp, o anomalie a dreptului penal. Evident ca omul, atunci cand indeplineste o anumita actiune, omite sa realizeze o infinitate de alte actiuni. De ce ar fi util ca dreptul penal sa intervina pentru a sanctiona aceste omisiuni? Cum s-ar putea discerne care dintre omisiuni sunt relevante penal? Care sunt limitele de raspundere in acest caz? Cum ar trebui reglementate astfel de infractiuni?
Lucrarea de fata reprezinta o perspectiva asupra unui tip de infractiune tratat cu o oarecare superficialitate in dreptul penal romanesc: infractiunea comisiva prin omisiune. Odata cu consacrarea in noul Cod penal roman, in art. 17, a acestei reglementari, se impune analiza atenta a literaturii juridice straine care a dezvoltat-o si a consacrat-o.
Prin urmare, avem in Romania o reglementare expresa a infractiunii comisive prin omisiune, dar stim ce am reglementat? O modalitate de comitere a faptei comisive? Un tip de infractiune omisiva? O modalitate de realizare a elementului material? O clauza legala de analogie? O clauza legala de echivalare a omisiunii cu actiunea?
In cuprinsul acestei lucrari se analizeaza nu (numai) ce reprezinta omisiunea in general, ci ce este infractiunea comisiva prin omisiune, ca tip de infractiune nou reglementata in Romania din anul 2014. In acest scop, am incercat sa orientam analiza inspre literatura juridica straina, care, deja de peste un secol, analizeaza in ce modalitate ar trebui scrisa, daca ar trebui scrisa, o clauza de echivalare a omisiunii cu actiunea. Am analizat si prezentat, de asemenea, numeroase sentinte judecatoresti straine, pentru a arata nu numai cum este receptata in practica aceasta dezbatere teoretica, dar si ca omisiunea improprie este o chestiune nu (doar) filozofica sau teoretica, ci preponderent practica.
Informatii conformitate produs
Educatie si formare: studii universitare de doctorat, Facultatea de Drept, Universitatea de Vest din Timisoara (2017-2022), absolvite summa cum laude; studii universitare de masterat, specializarea Stiinte penale, Facultatea de Drept, Universitatea de Vest din Timisoara (2016-2017); studii de licenta, Facultatea de Drept, Universitatea de Vest din Timisoara (2012-2016).
Experienta profesionala: activitate de seminar la disciplinele Drept penal – Partea generala si Drept procesual penal, in cadrul Facultatii de Drept, Universitatea de Vest din Timisoara (1 octombrie 2017-prezent); avocat in cadrul Baroului Timis (6 decembrie 2016-prezent), membru al Centrului de Cercetari in Stiinte Penale din cadrul Universitatii de Vest din Timisoara.
Activitate de cercetare stiintifica: Articole: Libertatea de constiinta: mecanismul Pitesti, in R. Bercea (coord.), „Comparatia in stiintele sociale. Mizele interdisciplinaritatii”, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2015; Violarea vietii private. Printre capcanele unei noi incriminari, in Penalmente Relevant nr. 1/2017; Relevanta omisiunii penale improprii in spatiul de common-law, in „Studii si cercetari juridice europene. Conferinta internationala a doctoranzilor in Drept, Timisoara, 2018”, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2018; Raspunderea penala pentru insulta si calomnie: 1918 vs. 2018, in R. Bercea, A. Mercescu (coord.), „Valori, idei si mentalitati in drept, de la 1918 la 2018”, Ed. Universitatii de Vest, Timisoara, 2018; Fundamentul teoretic al comisiunii prin omisiune, in Caiete de Drept Penal nr. 1/2019; Obligatia contractuala si raspunderea penala pentru omisiuni, in Analele Universitatii de Vest din Timisoara, Seria Drept, nr. 2/2019; Izvoarele pozitiei de garant in perspectiva doctrinei romane de drept penal, in „Studii si cercetari juridice europene. Conferinta internationala a doctoranzilor in Drept, Timisoara, 2019”, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2019; Comisiunea prin omisiune si principiul legalitatii incriminarii, in F. Ciopec, L.M. Stanila, I.C. Pasca (coord.), „Previzibilitatea legislatiei si jurisprudentei in materie penala”, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2019; Drept penal aplicat in Romania comunista, in R. Bercea, A. Mercescu (coord.), „De-a dreptul si literatura”, Ed. Universitatii de Vest, Timisoara, 2019; Tentativa in cazul infractiunilor omisive improprii, in „Studii si cercetari juridice europene. Conferinta internationala a doctoranzilor in Drept, Timisoara, 2020”, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2020; Numirea unui curator special in cazul savarsirii infractiunii de folosire a bunurilor sau creditului societatii in scop contrar intereselor acesteia, in Analele Universitatii de Vest din Timisoara, Seria Drept, nr. 2/2020; Latura obiectiva a infractiunii omisive improprii, in „Dreptul crizei. Crizele dreptului. Conferinta internationala a doctoranzilor in Drept, Timisoara, 2021”, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2021; Cazul Lederspray – raspunderea penala pentru omisiunea de a retrage produse periculoase, in Analele Universitatii de Vest din Timisoara, seria Drept, nr. 1/2021; Domiciliul si resedinta – spatiile in care este ocrotita viata privata prin mijloace de drept penal conform art. 226 C. pen., in Analele stiintifice ale Universitatii „Al.I. Cuza” din Iasi, seria Drept, vol. nr. 47/2021; Clasarea pentru lipsa vinovatiei in cazul infractiunii de fals in inscrisuri sub semnatura privata, in Revista Romana de Dreptul Afacerilor nr. 3/2021; The Confined Woman of Poitiers and the duty to act of the brother, in Journal of Eastern European Criminal Law nr. 2/2021; Perspectiva Curtii Europene a Drepturilor Omului cu privire la infractiunea comisiva prin omisiune, in G.L. Garlasteanu, „Protectia drepturilor omului in dreptul public si in dreptul privat”, Ed. Universitaria, Craiova, 2022; Contractul ca izvor al pozitiei de garant si principiul legalitatii incriminarii, in Analele stiintifice ale Universitatii „Al.I. Cuza” din Iasi, seria Drept, vol. nr. 1/2022; Cat te costa sa minti? Despre proportionalitatea sanctiunii penale, in Revista Dreptul nr. 5/2022.
Conduita omisiva a constituit, pentru o lunga perioada de timp, o anomalie a dreptului penal. Evident ca omul, atunci cand indeplineste o anumita actiune, omite sa realizeze o infinitate de alte actiuni. De ce ar fi util ca dreptul penal sa intervina pentru a sanctiona aceste omisiuni? Cum s-ar putea discerne care dintre omisiuni sunt relevante penal? Care sunt limitele de raspundere in acest caz? Cum ar trebui reglementate astfel de infractiuni?
Lucrarea de fata reprezinta o perspectiva asupra unui tip de infractiune tratat cu o oarecare superficialitate in dreptul penal romanesc: infractiunea comisiva prin omisiune. Odata cu consacrarea in noul Cod penal roman, in art. 17, a acestei reglementari, se impune analiza atenta a literaturii juridice straine care a dezvoltat-o si a consacrat-o.
Prin urmare, avem in Romania o reglementare expresa a infractiunii comisive prin omisiune, dar stim ce am reglementat? O modalitate de comitere a faptei comisive? Un tip de infractiune omisiva? O modalitate de realizare a elementului material? O clauza legala de analogie? O clauza legala de echivalare a omisiunii cu actiunea?
In cuprinsul acestei lucrari se analizeaza nu (numai) ce reprezinta omisiunea in general, ci ce este infractiunea comisiva prin omisiune, ca tip de infractiune nou reglementata in Romania din anul 2014. In acest scop, am incercat sa orientam analiza inspre literatura juridica straina, care, deja de peste un secol, analizeaza in ce modalitate ar trebui scrisa, daca ar trebui scrisa, o clauza de echivalare a omisiunii cu actiunea. Am analizat si prezentat, de asemenea, numeroase sentinte judecatoresti straine, pentru a arata nu numai cum este receptata in practica aceasta dezbatere teoretica, dar si ca omisiunea improprie este o chestiune nu (doar) filozofica sau teoretica, ci preponderent practica.