Comunicarea, intr-o acceptiune foarte simpla, inseamna transmiterea si receptionarea unor informatii (mesaje) intre diferite subiecte, in anumite moduri, prin anumite mijloace. Comunicarea poate avea loc direct sau indirect, intr-un cadru public sau privat, imediat, intr-un timp mai mult sau mai putin indelungat sau nedeterminat; in moduri sau limbaje variate; prin mijloace mai mult sau mai putin complexe; intre subiecte determinate sau mai putin determinate.
O persoana, de ex., transmite o serie de informatii altei persoane printr-o scrisoare. Subiectele sunt determinate, mesajul se transmite in forma scrisa; indirect, prin intermediul postei; timpul transmiterii mesajului nu este imediat; ambele subiecte transmit si primesc mesajul intr-un cadru privat. Dimensiunea juridica a acestei relatii consta in faptul ca secretul corespondentei este garantat de lege. In unele tari este consacrat de constitutie.
In Constitutia Romaniei din 1991 se prevede: „Secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri postale, al convorbirilor telefonice si al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil”. (Art. 28) In momentul in care are loc dezvaluirea continutului mesajelor cuprinse in aceste forme de comunicare, direct sau indirect, prin diferite forme aceste relatii intra sub incidenta dreptului comunicarii. Spre deosebire de exemplul anterior, infractiunile de insulta si calomnie prin presa se produc intr-un cadru public.
Informatii conformitate produs
Maria Nastase - Georgescu
CUPRINS
TITLUL I. OBIECTUL DREPTULUI COMUNICARII PUBLICE / 7
Capitolul I - Consideratii introductive despre comunicare si drept / 9
Capitolul II - Notiunea de drept al comunicarii publice / 14
Capitolul III - Raporturile juridice de comunicare publica / 26
Capitolul IV - Izvoarele formale ale comunicarii in dreptul romanesc / 31
Capitolul V - Dreptul comunicarii ramura a dreptului public / 44
Capitolul VI - Raporturile dreptului comunicarii cu alte ramuri de drept / 56
TITLUL II. DREPTURILE FUNDAMENTALE ALE OMULUI CARE STAU LA BAZA COMUNIC´RII PUBLICE / 59
Capitolul I - Cateva consideratii istorice privind originea conceptului de drepturi si libertati fundamentale ale omului / 61
Capitolul II - Notiunea de drepturi si libertati fundamentale si natura lor juridica / 63
Capitolul III - Notiunea de indatoriri fundamentale si natura lor juridica / 66
Capitolul IV - Etapele aparitiei diferitelor categorii de drepturi fundamentale / 68
Capitolul V - Prefigurarea istorica a drepturilor comunicarii in declaratii si constitutii / 71
Capitolul VI - Reglementari constitutionale contemporane in domeniul comunicarii intr-o serie de state democratice / 75
Capitolul VII - Traditii constitutionale romanesti privind libertatea comunicarii / 78
TITLUL III. STATUTUL CONSTITUTIONAL SI GARANTIILE DREPTURILOR SI LIBERTATILOR FUNDAMENTALE ALE COMUNICARII / 81
Capitolul I - Drepturile si obligatiile prevazute in Constitutia Romaniei / 83
Capitolul II - Garantii constitutionale / 89
TITLUL IV. PERSOANA FIZICA SUBIECT DE DREPTURI SI OBLIGATII IN RAPORTURILE JURIDICE DE COMUNICARE / 95
Capitolul I - Persoana fizica subiect al libertatii de exprimare si a dreptului de informatie / 97
Capitolul II - Regimul juridic al dreptului de autor / 127
Capitolul III - Accesul liber al persoanei la informatii de interes public / 135
Capitolul IV - Protectia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal / 138
Capitolul V - Protectia persoanei fizice in calitate de consumator. / 152
Capitolul VI - Protectia persoanei fizice impriva publicitatii inselatoare si ale consecintelor negative ale publicitatii / 156
Capitolul VII - Protejarea demnitatii persoanei prin prevenirea si combaterea pornografiei / 159
TITLUL V. AUTORITATILE PUBLICE SUBIECTE DE DREPTURI SI OBLIGATII IN RELATIILE DE COMUNICARE. COMPARTIMENTELE DE RELATII PUBLICE / 161
Capitolul I - Obligatiile autoritatilor privind accesul la informatiile de interes public-consideratii generale / 163
Capitolul II - Autoritatile publice centrale din Romania / 169
Capitolul II - Autoritatile publice centrale de specialitate / 184
TITLUL VI. MIJLOACELE COMUNICARII DE MASA / 201
Capitolul I - Consideratii generale. Medias „a patra putere in stat” / 203
Capitolul II - Comunicarea audiovizuala / 205
Capitolul III - Presa scrisa- drepturile si obligatiile subiectelor in raporturile juridice de comunicare / 223
Capitolul IV - Internetul- drepturile si obligatiile subiectelor / 241
BIBLIOGRAFIE / 253
Comunicarea, intr-o acceptiune foarte simpla, inseamna transmiterea si receptionarea unor informatii (mesaje) intre diferite subiecte, in anumite moduri, prin anumite mijloace. Comunicarea poate avea loc direct sau indirect, intr-un cadru public sau privat, imediat, intr-un timp mai mult sau mai putin indelungat sau nedeterminat; in moduri sau limbaje variate; prin mijloace mai mult sau mai putin complexe; intre subiecte determinate sau mai putin determinate.
O persoana, de ex., transmite o serie de informatii altei persoane printr-o scrisoare. Subiectele sunt determinate, mesajul se transmite in forma scrisa; indirect, prin intermediul postei; timpul transmiterii mesajului nu este imediat; ambele subiecte transmit si primesc mesajul intr-un cadru privat. Dimensiunea juridica a acestei relatii consta in faptul ca secretul corespondentei este garantat de lege. In unele tari este consacrat de constitutie.
In Constitutia Romaniei din 1991 se prevede: „Secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri postale, al convorbirilor telefonice si al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil”. (Art. 28) In momentul in care are loc dezvaluirea continutului mesajelor cuprinse in aceste forme de comunicare, direct sau indirect, prin diferite forme aceste relatii intra sub incidenta dreptului comunicarii. Spre deosebire de exemplul anterior, infractiunile de insulta si calomnie prin presa se produc intr-un cadru public.