Lucrarea Drept tehnologic se naște din convingerea că dreptul se află, în prezent, într‑un punct de inflexiune istorică. Tehnologia nu mai constituie doar un context extern al normativității juridice, ci a devenit un factor constitutiv al ordinii sociale, economice și politice contemporane. Algoritmii, datele, platformele digitale, inteligența artificială și neurotehnologiile modelează comportamente, influențează decizii și redistribuie puterea într‑o manieră care depășește cadrele conceptuale tradiționale ale dreptului.
Această carte pornește de la premisa că dreptul nu poate rămâne un simplu instrument reactiv, chemat să corecteze ex post efectele inovației tehnologice. Dimpotrivă, dreptul este chemat să devină o arhitectură normativă anticipativă, capabilă să integreze tehnologia în limitele statului de drept, ale demnității umane și ale drepturilor fundamentale (Lessig, 1999; Brownsword, 2019). În acest sens, dreptul tehnologic nu este conceput ca o ramură marginală sau auxiliară, ci ca un domeniu transversal, care traversează și reconfigurează dreptul constituțional, civil, penal, administrativ și internațional.
Motivația elaborării acestui volum este dublă. Pe de o parte, este una teoretică: literatura juridică actuală suferă încă de o fragmentare conceptuală în abordarea fenomenelor tehnologice, tratate adesea sectorial (drept digital, dreptul datelor, dreptul inteligenței artificiale) fără o viziune integratoare. Pe de altă parte, motivația este una practică: legiuitorii, judecătorii, practicienii și decidenții publici se confruntă cu tehnologii care pun sub semnul întrebării noțiuni fundamentale precum responsabilitatea, imputabilitatea, autonomia și controlul juridic (Hildebrandt, 2015; Floridi, 2014).
Volumul reprezintă un cadru coerent de înțelegere a raportului dintre drept și tehnologie, evitând atât entuziasmul tehnologic necritic, cât și discursul catastrofic. Tehnologia este analizată ca fenomen ambivalent: generator de progres, dar și de riscuri sistemice, capabil să consolideze libertăți, dar și să instituie forme subtile de control și supraveghere (Zuboff, 2019).
Cartea se adresează atât mediului academic – studenți, cercetători și cadre didactice – cât și practicienilor dreptului, decidenților publici și tuturor celor interesați de viitorul normativ al societății digitale. Fără a pretinde exhaustivitate, lucrarea își asumă rolul de a deschide un dialog interdisciplinar între drept, tehnologie și filozofie politică, oferind repere conceptuale, analize critice și direcții prospective.
Într‑o epocă în care codul tinde să concureze legea, iar algoritmii să devină noii mediatori ai ordinii sociale, Dreptul tehnologic propune o reflecție asupra rolului dreptului ca garant al umanului într‑o lume guvernată de sisteme tehnice.
Autorul