Lucrarea are la baza un plan de cercetare coerent, structurat pe sapte, capitole in cuprinsul carora sunt clarificate o serie de concepte/notiuni absolut necesare si utile pe care studentul trebuie sa le cunoasca si sa le insuseasca.
In primul capitol, autorul incearca si reuseste sa clarifice de ce criminalistica este considerata ca fiind parte a investigatiilor penale. Stabileste conditiile in care mijloacele materiale de proba, ridicate de la locul faptei, pot fi folosite pentru descoperirea infractiunilor si identificarea autorilor acestora. Prezinta metodele si tehnicile moderne de cercetare a urmelor criminalistice, precizeaza cu claritate ce este si cum se realizeaza identificarea criminalistica.
Capitolul doi este dedicat fotografiei judiciare pe care autorul o defineste ca fiind un „mijloc de cunoastere si cercetare criminalistica” si prezinta intr-o maniera descriptiva procedeele utilizate la realizarea fotografiilor ce pot fi efectuate in teren.
Capitolul trei trateaza una dintre subramurile tehnicii criminalistice-traseologia judiciara, care defineste notiunea de „urma”, raspunde la intrebarea „de ce este posibila identificarea traseologica ?” si prezinta metode si procedee folosite in cadrul identificarii criminalistice.
Capitolul patru este cel mai amplu si se refera la cercetarea criminalistica a urmelor. Autorul mentioneaza intr-o succesiune logica, definitia urmei, cum se formeaza aceasta, care sunt metodele si procedeele de cautare, descoperire si ridicare, care sunt caracteristicile individuale ce fundamenteaza identificarea obiectului creator si in ce conditii urma este apta pentru identificarea acestuia.
In capitolul cinci, dedicat cercetarii documentelor, autorul prezinta, de asemenea, intr-o maniera descriptiva, metodele si tehnicile de depistare a falsurilor tinand cont de particularitatile de realizare a acestora, de natura suportului pe care a fost executat scrisul, si de tipul instrumentului utilizat la realizarea scrisului. Capitolul sase trateaza sintetizat aspecte referitoare la balistica judiciara. Este definit obiectul de studiu al balisticii judiciare, sunt mentionate urmele principale si secundare ale impuscaturii, precum si problemele pe care le clarifica expertiza balistica. Ultimul capitol abordeaza aspecte ce tin de identificarea persoanei dupa semnalmente. Clarifica fundamentul stiintific al identificarii, prezentand descriptiv semnalmentele exterioare (statice si dinamice), semnele particulare si modul de realizare a reconstructiei faciale.
Informatii conformitate produs
Lucrarea are la baza un plan de cercetare coerent, structurat pe sapte, capitole in cuprinsul carora sunt clarificate o serie de concepte/notiuni absolut necesare si utile pe care studentul trebuie sa le cunoasca si sa le insuseasca.
In primul capitol, autorul incearca si reuseste sa clarifice de ce criminalistica este considerata ca fiind parte a investigatiilor penale. Stabileste conditiile in care mijloacele materiale de proba, ridicate de la locul faptei, pot fi folosite pentru descoperirea infractiunilor si identificarea autorilor acestora. Prezinta metodele si tehnicile moderne de cercetare a urmelor criminalistice, precizeaza cu claritate ce este si cum se realizeaza identificarea criminalistica.
Capitolul doi este dedicat fotografiei judiciare pe care autorul o defineste ca fiind un „mijloc de cunoastere si cercetare criminalistica” si prezinta intr-o maniera descriptiva procedeele utilizate la realizarea fotografiilor ce pot fi efectuate in teren.
Capitolul trei trateaza una dintre subramurile tehnicii criminalistice-traseologia judiciara, care defineste notiunea de „urma”, raspunde la intrebarea „de ce este posibila identificarea traseologica ?” si prezinta metode si procedee folosite in cadrul identificarii criminalistice.
Capitolul patru este cel mai amplu si se refera la cercetarea criminalistica a urmelor. Autorul mentioneaza intr-o succesiune logica, definitia urmei, cum se formeaza aceasta, care sunt metodele si procedeele de cautare, descoperire si ridicare, care sunt caracteristicile individuale ce fundamenteaza identificarea obiectului creator si in ce conditii urma este apta pentru identificarea acestuia.
In capitolul cinci, dedicat cercetarii documentelor, autorul prezinta, de asemenea, intr-o maniera descriptiva, metodele si tehnicile de depistare a falsurilor tinand cont de particularitatile de realizare a acestora, de natura suportului pe care a fost executat scrisul, si de tipul instrumentului utilizat la realizarea scrisului. Capitolul sase trateaza sintetizat aspecte referitoare la balistica judiciara. Este definit obiectul de studiu al balisticii judiciare, sunt mentionate urmele principale si secundare ale impuscaturii, precum si problemele pe care le clarifica expertiza balistica. Ultimul capitol abordeaza aspecte ce tin de identificarea persoanei dupa semnalmente. Clarifica fundamentul stiintific al identificarii, prezentand descriptiv semnalmentele exterioare (statice si dinamice), semnele particulare si modul de realizare a reconstructiei faciale.