Pe masura ce tumultosul secol XX se indreapta plin de spaima spre sfarsitul sau, prabusirea comunismului ducand la o transformare a politicii mondiale – Francis Fukuyama ne invita sa ne intoarcem impreuna cu el la o intrebare care a fost pusa de marii filosofi ai secolelor trecute: exista oare o directie a istoriei omenirii? Si daca aceasta istorie este directionala, catre ce se indreapta ea? Si cum ne raportam noi la acest sfarsit al istoriei?
Dezbaterea acestor grave probleme ale istoriei contemporane este cu atat mai incitanta cu cat autorul a avut privilegiul de a detine functia de director adjunct al echipei de planificare politica in cadrul Departamentului de Stat al SUA.
Lucrarea Sfarsitul istoriei si ultimul om a lui Francis Fukuyama este o profunda si pasionanta investigatie socio-politica, care depaseste intentiile faimosului sau eseu aparut in vara lui 1989. El aduce dovezi ca exista doua forte coplesitoare care functioneaza in cadrul istoriei omenesti: „logica stiintei moderne” si „lupta pentru recunoastere”. Cea dintai ii face pe oameni sa-si satisfaca o gama tot mai larga de dorinte prin intermediul procesului economic; cea de-a doua, „lupta pentru recunoastere”, este in viziunea autorului chiar „motorul” istoriei.
Tema sustinuta cu atata stralucire de Francis Fukuyama este ca, in timp, aceste doua forte au dus, dupa cum s-a vazut, la prabusirea tiraniilor, fie ele de stanga sau de dreapta, si au obligat societati foarte deosebite din punct de vedere cultural sa intemeieze democratii capitaliste liberale la sfarsitul procesului istoric.
Si atunci se pune marea intrebare: pot oare libertatea si egalitatea politica si economica – situatie existenta la presupusul „sfarsit al istoriei” – produce o societate stabila, in care omul ar putea fi pe deplin satisfacut in cele din urma? Sau, dimpotriva, conditia spirituala a acestui „ultim om” al istoriei, care este lipsit de posibilitatile de defulare a dorintei si luptei sale pentru suprematie, va conduce, in mod inevitabil, la revenirea haosului si a varsarilor de sange care au caracterizat istoria?
Francis Fukuyama s-a nascut in 1952 in Chicago, Illinois. Studiile in domeniul stiintelor sociale si politice le-a facut la marile universitati americane Cornell, Yale si Harvard. A fost director adjunct al echipei de planificare politica din cadrul Departamentului de Stat al SUA, iar in prezent este consultant rezident al Corporatiei RAND din Washington, D.C. A tinut cursuri la University of California in perioada 1986-1989 si este membru al Consiliului de Relatii Externe.
Lucrarea Sfarsitul istoriei si ultimul om a lui Francis Fukuyama este o profunda si pasionanta investigatie socio-politica, care depaseste intentiile faimosului sau eseu aparut in vara lui 1989. El aduce dovezi ca exista doua forte coplesitoare care functioneaza in cadrul istoriei omenesti: „logica stiintei moderne” si „lupta pentru recunoastere”. Cea dintai ii face pe oameni sa-si satisfaca o gama tot mai larga de dorinte prin intermediul procesului economic; cea de-a doua, „lupta pentru recunoastere”, este in viziunea autorului chiar „motorul” istoriei.
Propunand o reintoarcere asupra uneia din intrebarile-cheie ale filosofiei: exista sau nu o directie a istoriei omenirii?, cartea lui Fukuyama este o analiza socio-politica profunda asupra cursului evolutiv al societatii umane si al viitorului sau.