Întâlnirea cu Universul Indonezian a fost de la bun început o experiență care șochează prin câteva elementele care îl definesc, pornind de la cele 17. 508 insule înconjurate de nesfârșite întinderi de ape, locul de întâlnire al numeroa¬selor populații, începând cu cele existente, dar și acestea venite dinspre nord (austronesio) cu mult timp înainte și completându se cu valurile succesive ale altora, fiecare cu limba, obiceiurile, cultura și credințele sale, aflate de a lungul tumultoasei istorii într o luptă continuă pentru supremația și controlul noilor teritorii. Printre primii s au numărat hindușii, creatorii unor imperii înfloritoare, conduse de dinastii strălu-cite, care au lăsat umanității monumente inegalabile. Tăvălu¬gul islamic s a prăvălit nemilos, înlocuind sau convertind în mare parte populațiile ai căror înțelepți le au sădit în suflete bunătatea, armonia și credința în multitudinea de zei, care însă nu le au asigurat decât parțial protecția și continuitatea. Iar dinspre vest au sosit trimișii civilizațiilor europene, portughezi, olandezi, francezi, englezi, dintre care olandezii i au stăpânit cel mai mult timp, cu urmări care s au reflectat în evoluția ulterioară. Obținerea independenței la 17 august 1945, a fost o mare victorie pentru cele 1.300 de grupuri etnice, care trebuiau unite și conduse. Trebuia realizată „unitatea în diversitate”, după 1950 instituindu se „demo¬crația controlată” bazată pe principiul „unității și naționalis¬mului”... Vom constata că „gigantul liniștit” așa cum a fost numit de istoricul și omul de cultură belgian David Van Reybrouck, este într o evoluție economică ascendentă, reușind în ciuda adversităților natu¬rale, a contrastelor și multitudinii problemelor sociale să facă pași concreți spre modernizarea statului, conectându se la economia mondială și valorificând imensele bogății de care dispune în beneficiul propriu... Aceste lucruri se observă încă de la porțile de intrare în țară, marile aeroporturi, atât din capitală cât și din celelalte insule, construcții din cele mai moderne, dotate cu tehnici de ultimă generație, asigurând conexiunile cu lumea întreagă. Este de la sine înțeles că deplasările rapide între marile insule ale țării se fac pe calea aerului în toate acele locuri existând amenajările necesare. Infrastructura rutieră existentă este realizată pentru a răspunde cererilor din ce în ce mai mari ale traficului, conti-nuându se programele de construcții de șosele și autostrăzi, în vederea conectării principalelor orașe. La fel și în privința transportului pe căile ferate, au făcut pași importanți în introducerea trenurilor de mare viteză, paralel cu construirea unor gări atractive și funcționale, ca să nu mai amintesc de transporturile rutiere cu autobuze moderne, asigu¬rându se legăturile cu cele mai înde¬părtate localități. Toate acestea au contribuit și contri¬buie la dezvoltarea uneia dintre cele mai prospere ramuri economice, turismul, care oferă o mare variate de obiective, începând cu marile temple și monu¬mente istorice, conti¬nuând cu frumusețile naturale întâlnite la tot pasul și nu în ultimul rând nesfârșitele plaje și insule cu toate facilitățile oferite de climatul cu totul special, completate de atenția, căldura și ospitalitatea oamenilor...
Capitala rămâne centrul de greutate, sediul con¬ducerii politice și militare a țării, ale principalelor obiective culturale, educaționale, instituțiilor religioase și nu în ultimul rând al gigan¬ților economici naționali și/sau internaționali... Înfiin¬țarea în 1602, de către olandezi a „Companiei Olandeze a Indiilor Orientale” (VOC), urmată de edificarea fortăreței Batavia, având ca principale direcții, apărarea militară a teritoriilor cucerite dar și al alipirii continue ale altora și dez¬vol¬tarea schimburilor economice bazate în primul rând pe comerțul cu mirodenii, atât de căutate în Europa și conti¬nuând cu exploatarea și valorificarea nume¬roaselor bogății ale acestor teritorii... Batavia, cu zona portuară, cu numeroa¬sele canale construite cu mari eforturi și sacrificii au fost primii pași spre ridicarea Jakartei, „Kota” (orașul vechi), centrul în jurul căruia, avea să se extindă treptat marea așezare ajunsă actualmente la extinderi greu de imaginat la începuturi. Influențată puternic de arhitectura de inspirație olandeză, îndeosebi ariile orașului vechi Batavia, acestea au devenit în zilele noastre, zone de mare interes istoric, conser¬vate, integrate și intercalate între construcțiile moderne... Apariția localității Bogor, a cărui așezare și climat l au transfor¬mat treptat într o adevărată stațiune, zonă rezi¬dențială și loc de refugiu pentru familiile înstărite, confir¬mându și tot mai mult renumele „Buitenzorg” (fără nicio grijă). „Palatului Bogor”, a servit mai întâi ca reședință a guvernatorilor olandezi, după independență fiind unul dintre palatele prezidențiale, care împreună cu grădina botanică, formează unul dintre cele mai atractive și vizitate locuri. Și pentru a și păstra renumele și a l confirma, dacă mai era nevoie, s a înconjurat de zone rezidențiale moderne intercalate cu parcuri și zone de agrement pentru toate vârstele și posibilitățile, unul dintre refugiile cetățenilor capitalei și nu numai...
Yogyakarta, este una dintre cele mai frumoase regiuni ale Indoneziei, atât prin elementele naturale pe cât de spectaculoase, pe atât de agresive și imprevizibile cât și pentru găzduirea unora dintre cele mai grandioase creații arhitecturale lăsate de înfloritoarele imperii hinduse ale dinastiilor, Sailendra și Sanjaya. De asemenea este parte a „Regiunii Speciale Yogyakarta”, condusă de sultanul Hamengkubuwono X, (Sultanatul Yogyakarta), monarhie în cadrul unei Republici, statut câștigat prin participarea la evenimente istorice decisive pentru independența Indoneziei... Orașul este un remarcabil centru cultural pentru balet, batik, păpușile wayang, literatură, muzică, artizanie, unul dintre centrele manifestărilor culturale fiind chiar „Palatul Sulta¬nului” (Keraton)... Templul Borobudur (templul de deasupra cerului), durat în timpul dinastiei Sailendra, cel mai mare templu budist din lume, dedicat lui Buddha (Iluminatul), rămâne în istoria umanității ca o expresie a genialității unor populații capabile să transmită urmașilor, de o manieră sintetică, întreaga spiritualitate care i anima și aspirația spre atingerea celei mai înalte trepte ale acesteia – nirvana. Ceremoniile anuale ale serbării Vesak, (mai sau iunie), începute la templul Mendut, continuând prin Pawon și încheiate la Borobudur, sunt momentele ritualice sacre de rememorare ale lui Buddha și de purificare... Cealaltă capodoperă, „Complexul de Temple Prambanan”, dedicat trinității hinduse „Trimurti” (Brahma – Creatorul, Vishnu – Conservatorul și Shiva – Distru¬gătorul), au fost ridicate în timpul dinastiei Sanjaya, înscriindu se în istoria umanității ca cel mai mare templu hindus din Indonezia și al doilea din Asia de Sud Est după Angkor Wat din Cambogia. Ambele sunt înscrise din 1991 în Patrimoniul Mondial UNESCO.
Orașul Bandung este simbol al începuturilor Mișcării de Nealiniere, unde în 1955, 29 de state din Asia și Africa, prin participarea la „Conferința Asia – Africa” de la Bandung, formau un al treilea pol în politica internațională, neali¬niindu se la cele două mari puteri SUA și URSS aflate în plin „Război Rece”. Dar orașul este mai mult decât o referință istorică de la mijlocul secolului XX, înscriindu se ca entitate economică încă din secolul XIX când era unul dintre centrele importante de unde plecau spre Batavia și de acolo spre restul lumii, recoltele de pe întinsele plantațiilor de ceai. Conectat apoi cu Batavia prin „Marele Drum al Poștei”, orașul este din ce în ce mai populat, pentru ca la începutul secolului XX să devină o adevărată stațiune pentru marii proprietari de pământuri, cu construcții moderne în stilul „Art Deco”, cu străzile semănând tot mai mult cu cele europene, atrăgându și pe bună dreptate, supra¬numele de „Parisul din Java”. Așezare a parcurilor, a străzilor cu liziere de arbori pe ambele laturi, ale aranjamentelor florare care ornamentează orice supra¬față, l au botezat „Orașul Florilor”. Pentru ca în acest secol XXI, să aibă strălucirea unui oraș modern, dinamic, o îmbinare armonioasă a trecutului cu prezentul, respec¬tându și motto ul, „Geman, Ripam, Wibawa, Mukti” (Prosper, Pașnic, Prestigios, Vesel), care l particularizează conferindu i unicitate și originalitate...
Insula Bali este ținutul, care prin natura, exotismul, dar mai ales frumusețea spirituală a oamenilor, rod al educației milenare hinduse, generând acel climat de „liniște și pace”, prin care a fascinat și atras „restul lumii” deschizând larg porțile „Candi Bentar”, spre „cucerirea” prin cunoaștere și înțelegere a întregii Indonezii... Supranumită: „Insula Zeilor”, „Insula celor 1.000 de Temple” sau „Insula Magică”, acestea reflectă tot atâtea fațete ale complexității existențiale ale descendenților civilizațiilor hinduse. Organizarea vieții respec¬tând principiile filozofice „Tri Hita Karana”, (armonia cu Dumnezeu, armonia cu semenii și armonia cu natura), considerate ca „trei rațiuni pentru o viață prosperă” sau „trei surse ale fericirii”, reflectă profunditatea și permanența gândirii spirituale hinduse. Conexiunea cu natura, capătă o și mai mare relevanță dată fiind adversitatea continuă a acesteia, ei tratând realitatea vitregă, ca o normalitate, în care sunt obligați să reziste, încercările de dominare ori supunere ale acesteia realizându se în limitele permisivității divine. Organizarea satelor și a locuințelor, în acord cu principiul cosmic „Tri Mandala”, cu zonarea și dispunerea unor sectoare în funcție de sacralitatea lor, toate conectate cu Muntele Sfânt Agung situat la nord, un „axis mundi” respectat cu sfințenie de generații... Hinduismul balinez, (Agama Hindu Dharma), o preluare și adaptare a principiilor hinduiste indiene, care s au combinat cu animismul local, cu adorarea înaintașilor, cu venerarea și respectarea sfinților budiști, amestecate cu spiritismul și magia de sorginte primitivă... Această complexitate spirituală se reflectă și se regăsește în reprezentările cu păpușile Wayang și în varietatea de dansuri tematice, în care lupta dintre spiritele bune și cele rele sunt o permanență...
Am sugerat pe scurt, doar câteva direcții „ale jocului ca mijloc permanent de împletire a miticului cu realul” prin care doresc să trezesc interesul cititorului spre a se apropia de această lume complexă și plină de contradicții, amestec de tradiționalism, naționalism, misticism și magie, intenția cărții fiind de a surprinde toate aceste aspecte și multe altele conexe, o lume care și caută identitatea într o alta, puternic polarizată și aparent în derivă.
Gura Humorului 15 februarie 2026