O analiza mai atenta asupra rolului practicii pedagogice in formarea profesorului de educatie plastica identifica o serie de directii pe care organizatorii acestei activitati trebuie sa le aiba in vedere pentru a le asigura un management cat mai eficient.
In linii mari aceste directii care in fapt concretizeaza si avantajele practicii pedagogice se ierarhizeaza in urmatoarea configuratie:
1. Practica pedagogica familiarizeaza studentii cu mediul scolar iar aici sunt decelabile mai multe aspecte si anume:
a. Profesorii exercita anumite functii, iar ele trebuie cunoscute de studentii practicanti;
b. Profesorii trebuie sa posede anumite competente; aceste competente trebuie cunoscute pentru ca au un impact major asupra pregatirii elevilor;
c. In clasa interactiunile se exercita intr‑o anumita forma si intr‑o anumita dinamica;
d. In clasa se exercita un anumit tip de influenta, iar aceasta trebuie corelata cu tipurile de sarcini, cu contextele de instruire, cu varsta si experienta elevilor etc.;
e. In clasa profesorul etaleaza anumite comportamente care sunt incadrabile in diferite stiluri didactice.
f. comunicarea didactica pe care o structureaza cadrele didactice in clasa are anumite caracteristici si ele trebuie cunoscute de catre studentii care aspira sa devina profesori si educatori.
2. Transpunerea in practica a unor cunostinte din domeniul specialitatii, al psihologiei, al pedagogiei, al didacticilor speciale, iar la acest palier de analiza sunt vizibile aspecte referitoare la:
a. Cum se elaboreaza obiectivele pedagogice ale lectiei;
b. Cum se prelucreaza continuturile instruirii care urmeaza a fi transmise elevilor;
c. Cum se elaboreaza strategiile didactice si care sunt criteriile de care trebuie sa se tina cont in configurarea acestora;
d. Cum se stimuleaza procesele de comunicare si interactiune in clasa si in afara acesteia;
e. Cum se stimuleaza si cum se amplifica motivatia elevilor pentru activitatea de invatare;
f. Cum se transpun in practica si cum se respecta principiile didactice;
g. Cum se utilizeaza si cum se promoveaza un feedback eficient.
3. Practica pedagogica ofera un feedback al intentiilor pedagogice putand confirma dar si infirma multe din demersurile cadrului didactic.
Punctual la acest nivel pot fi avute in vedere urmatoarele aspecte:
a. Practica pedagogica poate sa releve partile pozitive ale instruirii;
b. Practica pedagogica poate sa releve anumite disfunctionalitati;
c. Practica pedagogica poate sa ofere sugestii in legatura cu corectiile care se impun instruirii.
4. Practica pedagogica poate oferi oportunitati pentru stimularea creativitatii didactice iar valorificarea acestora va depinde de pregatirea psihopedagogica a cadrelor didactice dar si de imaginatia si inventivitatea de care sunt capabile.
5. Practica poate oferi oportunitati pentru o buna colaborare intre institutii (universitate, scoli de aplicatie etc.) dar si intre diferite categorii de persoane implicate (tutori, mentori, studenti, elevi etc.) favorizandu‑se astfel si structurarea unei culturi a colaborarii, directie in care se manifesta o serie de carente in invatamantul romanesc contemporan.
Lungul drum al devenirii profesionale este unul sinuos si dificil, si tocmai de aceea mentorii de practica pedagogica trebuie sa fie constienti de rolul si importanta activitatii lor vis‑a‑vis de pilotarea tinerilor care se pregatesc pentru cariera didactica.
Acesta este rostul acestui material pe care il dorim a fi un instrument menit sa le formeze studentilor practicanti competente de natura psihopedagogica, care sa contribuie la buna integrare a absolventilor in perimetrul invatamantului sau in alte perimetre ale campului social.
Din perspectiva structurala, materialul este conceput in asa fel incat sa le formeze studentilor practicieni competente absolut necesare in desfasurarea unei activitati didactice eficiente.
Cum este si firesc, in conceperea acestui material s‑a dorit respectarea unei progresii care sa onoreze in primul rand logica stiintei si ulterior logica didactica. In consecinta s‑a alocat un spatiu considerabil problemelor circumscrise curriculumului educational pentru ca studentii practicanti trebuie sa fie familiarizati cu problematica continuturilor instruirii, aici intrand aspecte ce tin de modalitatile de selectie, de organizare a continuturilor dar si aspecte legate de concretizarea acestora in documentele curriculare (planuri de invatamant, de programe analitice, manualele scolare).
Deoarece problema continuturilor este una fundamentala in derularea complexului proces de instruire‑invatare, studentii practicanti trebuie sa‑si formeze o constiinta de viitori fauritori de curriculum, ceea ce inseamna ca se impune ca ei sa aiba o atitudine activa fata de aceasta variabila a procesului de invatamant si nu una pasiva, asa cum se intampla cu multe decenii in urma cand problematica continuturilor era lasata cu buna stiinta in responsabilitatea designerilor curriculari, in seama celor care elaborau planurile de invatamant, programele scolare sau manualele scolare. La ora actuala situatia s‑a schimbat deoarece, chiar in cazul in care documentele curriculare sunt concepute de specialisti in proiectarea curriculara, in final, practicienii vor fi cei care vor fi implicati in implementarea curriculumului si chiar in validarea acestuia.
Din aceasta perspectiva materialul pe care il prezentam incearca sa‑i familiarizeze pe studentii practicanti cu cele mai relevante aspecte ale curriculumului, dar sa le si dea posibilitatea sa schiteze sau sa elaboreze anumite produse curriculare.
La acest nivel de analiza subliniem faptul ca am conceput acest material prin care prezentam selectiv planuri de invatamant si programe analitice pentru anumite discipline artistice, cu scopul manifest de a‑i familiariza pe studentii practicanti cu principalele caracteristici ale documentelor amintite.
Cum timpul scolar reprezinta o variabila importanta in economia generala a procesului de instruire‑invatare un spatiu semnificativ a fost consacrat prezentarii unor modele de planificari pentru segmente mai mari sau mai mici de timp; studentilor practicanti trebuie sa li se inoculeze ideea ca timpul disponibil alocat instruirii este valorificat maximal.
Cum usor se putea anticipa un spatiu considerabil a fost alocat proiectarii didactice, pentru ca si aceasta reprezinta o variabila insemnata in structura generala a procesului de instruire‑invatare.
Astfel am conceput materialul in asa fel incat sa le reactualizez studentilor practicanti o serie de cunostinte referitoare la proiectare, cunostinte dobandite de acestia la disciplina Pedagogie, dar sa si adaug elemente de specificitate ale proiectarii, grefate pe disciplinele artistice, dandu‑le studentilor practicieni posibilitatea sa constate ca exista diferente majore intre proiectarea realizata la disciplinele puternic formalizate (matematica, chimie, fizica) si disciplinele artistice. N‑am putea incheia analiza acestui palier fara sa mentionam ca materialul include proiecte didactice realizate la disciplina Educatie plastica, cu scopul vadit de a le forma studentilor abilitati de proiectare in domeniul artistic vizat.
Partea finala a materialului este destinata problemelor evaluarii pentru a arata ca evaluarea in perimetru disciplinelor artistice prezinta elemente de specificitate, iar acest lucru este determinat de specificul acestor discipline care induce un nivel de subiectivitate, lucru care nu se intampla in cazul altor discipline unde procesele evaluative sunt mai putin influentabile.
Ca nota generala, materialul pe care il prezentam are rolul de a contribui la pregatirea pedagogica a viitoarelor cadre didactice in invatamantul preuniversitar, specializarea Arte vizuale.