Propuneri manuscrise: [email protected]: 0745 204 115
Urmărire comenzi Persoane fizice / Vânzări: 0745 200 357 / Comenzi Persoane juridice: 0721 722 783
RO 
Engleza
6359.png "Editura Universitară")
Vechi şi nou în semiologia psihiatrică
![Vechi şi nou în semiologia psihiatrică [0]](https://gomagcdn.ro/domains/editurauniversitara.ro/files/product/medium/vechi-si-nou-in-semiologia-psihiatrica-926995.jpg "Vechi şi nou în semiologia psihiatrică [0]")
![Vechi şi nou în semiologia psihiatrică [1]](https://gomagcdn.ro/domains/editurauniversitara.ro/files/product/medium/vechi-si-nou-in-semiologia-psihiatrica-719508.jpg "Vechi şi nou în semiologia psihiatrică [1]")
![Vechi şi nou în semiologia psihiatrică [1]](https://gomagcdn.ro/domains/editurauniversitara.ro/files/product/original/vechi-si-nou-in-semiologia-psihiatrica-926995.jpg "Vechi şi nou în semiologia psihiatrică [1]")
![Vechi şi nou în semiologia psihiatrică [2]](https://gomagcdn.ro/domains/editurauniversitara.ro/files/product/original/vechi-si-nou-in-semiologia-psihiatrica-719508.jpg "Vechi şi nou în semiologia psihiatrică [2]")
Editura: Editura Universitară
Autor: Simona Trifu coord., Beatrice Popescu coord.
Ediția: I
Pagini: 216
Anul publicării: 2026
ISBN: 978-606-28-2176-0
DOI: https://doi.org/10.5682/9786062821760
Cod Produs:
9786062821760
Ai nevoie de ajutor?
0745 200 357
- Download (1)
- Autori
- Cuvânt înainte
- Cuprins
- Review-uri (0)
-
Vechi şi nou în semiologia psihiatrică
Descarcă
Semiologia psihiatrică reprezintă fundamentul oricărui demers clinic autentic în domeniul sănătății mintale. Ea nu este doar o enumerare de termeni sau o taxonomie a simptomelor, ci un limbaj riguros, prin care experiența subiectivă a pacientului poate fi observată, înțeleasă, descrisă și comunicată, cu acuratețe, între specialiști. Volumul de față se înscrie în această tradiție esențială a psihiatriei descriptive și fenomenologice, aducând în prim‑plan concepte care, deși uneori considerate rare, arhaice sau insuficient valorizate în exprimările contemporane, rămân de o importanță clinică majoră.
Textele reunite în această lucrare ilustrează complexitatea vieții psihice și diversitatea modalităților prin care suferința mintală se exprimă. De la fenomene mnezice subtile, precum anecforia sau criptomnezia, la trăiri afective profunde, cum sunt anestezia psihică dureroasă ori anxietatea psihotică, de la sindroame psihomotorii precum catatonia, până la manifestări dispoziționale cronice sau instabilități temperamental‑afective, fiecare concept descris contribuie la conturarea unei hărți nuanțate a psihopatologiei. Această cartografiere este indispensabilă pentru orice clinician care dorește să depășească abordările reductive și să se apropie cu discernământ de realitatea psihică a pacientului.
Pentru tinerii specialiști – medici rezidenți în psihiatrie, psihologi clinicieni sau psihoterapeuți aflați la început de drum – înțelegerea corectă a fiecărui concept semiologic nu este un exercițiu pur teoretic, ci o condiție a practicii responsabile. Utilizarea imprecisă a termenilor, confuzia dintre fenomene înrudite sau aplicarea mecanică a etichetelor diagnostice pot conduce la erori de evaluare, la intervenții inadecvate și, în cele din urmă, la o ruptură a alianței terapeutice. În schimb, stăpânirea limbajului semiologic permite formularea unor observații clinice fine, facilitează diagnosticul diferențial și susține decizii terapeutice adaptate fiecărui caz în parte.
Un alt merit esențial al acestui volum constă în promovarea unui limbaj comun de comunicare între specialiști. Psihiatria și psihologia clinică sunt domenii profund interdisciplinare, în care colaborarea dintre medici psihiatri, medici de familie sau medici de alte specialități, psihologi clinicieni, psihoterapeuți, asistenți sociali și alți profesioniști este vitală. Fără o bază terminologică împărtășită, dialogul profesional riscă să devină fragmentat sau ambiguu. Prin rigoarea conceptuală și prin raportarea constantă la literatura de specialitate, conceptele incluse și analizate aici contribuie la consolidarea acestui limbaj comun, indispensabil în practica clinică, dar și în cercetarea și formarea academică.
În același timp, volumul oferă o punte între tradiția psihopatologiei clasice și abordările contemporane, integrând perspective fenomenologice, psihodinamice, cognitive și neurobiologice. Această pluralitate teoretică reflectă realitatea clinică actuală, în care niciun cadru explicativ singular nu este suficient pentru a surprinde întreaga complexitate a suferinței psihice. Prin urmare, cititorul este invitat nu să memorizeze definiții, ci să dezvolte o gândire clinică flexibilă, critică și empatică.
Această carte mini‑dicționar se dorește a fi mai mult decât un exercițiu academic. Ea este o invitație la finețe observațională, la respect față de experiența subiectivă a pacientului și la responsabilitate profesională. Înțelegerea corectă și utilizarea riguroasă a semiologiei psihiatrice reprezintă un pas esențial spre o practică clinică matură, în care diagnosticul nu este o etichetă grăbită, ci rezultatul unei întâlniri autentice între știință, limbaj și umanitate.
În continuarea acestor considerații, se cuvine subliniat că selecția conceptelor abordate în acest volum nu este una întâmplătoare, nici arbitrară, și cu atât mai puțin dictată de un simplu interes teoretic. Dimpotrivă, ele au fost alese tocmai pentru că se numără printre cele mai dificil de înțeles, de recunoscut și de utilizat corect de către tânăra generație de specialiști, aflați la intersecția dintre tradiția psihopatologiei clasice și limbajul contemporan al manualelor de diagnostic.
Multe dintre aceste concepte aparțin unei semiologii psihiatrice profunde, construite într‑o epocă în care observația clinică, descrierea fenomenologică și finețea limbajului aveau un rol central. Astăzi, ele riscă să fie abandonate sau să fie utilizate impropriu, nu pentru că și‑ar fi pierdut relevanța clinică, ci pentru că nu mai există un cadru terminologic unitar, care să traducă vechea psihopatologie în limbajul actual. Absența unui dicționar coerent care să pună în corespondență terminologia clasică cu cea modernă creează un vid conceptual, în care noțiuni extrem de valoroase devin greu accesibile sau sunt reduse la simple curiozități istorice.
Pentru tinerii medici rezidenți în psihiatrie și pentru psihologii clinicieni, această situație generează o dificultate suplimentară: ei sunt formați într‑un sistem care privilegiază clasificarea, criteriile operaționale și etichetele diagnostice, dar care oferă mai puțin spațiu pentru înțelegerea nuanțată a experienței subiective. Concepte precum: anecforia, confabulația, pseudohalucinația, anestezia psihică dureroasă sau gândirea magică nu se regăsesc explicit în ghidurile moderne sau sunt menționate marginal, fără explicații fenomenologice suficiente. În lipsa unei „traduceri” conceptuale, tânărul clinician poate ajunge fie să le ignore, fie să le confunde cu fenomene înrudite, pierzând astfel informații clinice esențiale.
Tocmai de aceea, acest volum își asumă un rol formativ suplimentar: acela de mediator între generații de limbaj psihiatric. Prin analiza atentă a acestor concepte și prin contextualizarea lor clinică și teoretică, lucrarea oferă un cadru în care vechea terminologie poate fi înțeleasă, reinterpretată și utilizată în dialog cu limbajul actual. Nu este vorba despre o opoziție între „vechi” și „nou”, ci despre o continuitate necesară, fără de care practica clinică riscă să devină săracă în semnificații și rigidă în interpretări.
În acest sens, dificultatea acestor concepte nu trebuie percepută ca un obstacol, ci ca o provocare intelectuală și profesională. Ele solicită un efort de gândire, de reflecție și de rafinare a observației clinice, dar oferă, în schimb, o înțelegere mult mai profundă a suferinței psihice. Pentru tânăra generație, familiarizarea cu aceste noțiuni reprezintă un pas esențial în formarea unei gândiri clinice mature, capabile să depășească simpla aplicare a criteriilor diagnostice și să se apropie autentic de pacient.
Astfel, alegerea acestor teme reflectă nu doar complexitatea lor teoretică, ci și necesitatea urgentă de a le recupera și integra în practica actuală, într‑un limbaj care să permită comunicarea echivalentă între specialiști. În absența acestui efort, riscul este ca psihiatria și psihologia clinică să piardă tocmai acele instrumente conceptuale care le permit să surprindă subtilitatea, ambiguitatea și profunzimea experienței umane. Acest volum se dorește, așadar, un demers de clarificare, de punte și de continuitate, menit să sprijine tinerii specialiști în navigarea unui teritoriu clinic complex, dar esențial pentru o practică responsabilă și umană.
În acest context, devine cu atât mai evidentă importanța rolului coordonatorului în procesul de formare și transmitere a cunoașterii psihopatologice. În zilele noastre, coordonarea unui volum de semiologie psihiatrică nu mai poate fi concepută ca un act unilateral de autoritate academică, ci ca un proces de mediere intelectuală, în care coordonatorul are responsabilitatea de a implica activ clinicieni tineri în actul de gândire, conceptualizare și redactare. Această implicare nu reprezintă doar o strategie pedagogică, ci o necesitate epistemologică, fără de care limbajul clinic riscă să rămână rupt de realitatea generațiilor aflate în formare.
Mintea coordonatorului îndeplinește, în acest sens, o funcție esențială de organizare, filtrare și traducere conceptuală. Ea trebuie să fie suficient de ancorată în tradiția psihopatologiei clasice pentru a recunoaște valoarea conceptelor fundamentale, dar și suficient de deschisă pentru a înțelege modul în care acestea sunt percepute, reinterpretate sau chiar respinse de tinerii clinicieni. Coordonatorul nu este doar un garant al rigorii științifice, ci un arhitect al dialogului dintre generații, capabil să creeze un spațiu intelectual în care vechiul și noul să se întâlnească fără a se anula reciproc.
Implicarea activă a clinicienilor tineri în elaborarea unui astfel de volum are un dublu rol. Pe de o parte, ea favorizează internalizarea profundă a conceptelor, pentru că tânărul specialist nu mai este un simplu receptor al cunoașterii, ci devine coautor al ei. Procesul de scriere obligă la clarificare, la nuanțare și la asumarea unui limbaj precis, transformând învățarea pasivă într‑o experiență reflexivă. Pe de altă parte, această implicare permite coordonatorului să identifice zonele de opacitate conceptuală, confuziile terminologice și nevoile reale de clarificare ale noii generații, ajustând, astfel, discursul teoretic la nivelul de înțelegere actual.
Funcția minții coordonatorului este, în acest cadru, una de reglare fină. El trebuie să știe când să intervină pentru a corecta o deviație conceptuală și când să permită explorarea, chiar riscantă, a unui concept dificil. Această capacitate de a menține echilibrul între rigoare și libertate intelectuală definește coordonatorul autentic, care nu impune dogme, ci modelează gândirea clinică prin exemplu, dialog și exigență argumentată.
Mai mult, coordonatorul are rolul de a asigura coerența limbajului într‑un context în care pluralitatea vocilor poate conduce ușor la fragmentare. Mintea sa trebuie să funcționeze ca un centru de gravitație conceptuală, capabil să armonizeze perspective diferite și să le integreze într‑un discurs unitar. Această funcție este cu atât mai importantă într‑un domeniu precum semiologia psihiatrică, unde imprecizia terminologică poate avea consecințe directe asupra actului clinic.
În cele din urmă, implicarea tinerilor clinicieni în redactare reprezintă și o formă de transmitere responsabilă a moștenirii profesionale. Coordonatorul devine astfel nu doar un editor sau un supervizor, ci un mentor al gândirii clinice, care își asumă formarea unei generații capabile să continue, să nuanțeze și să dezvolte limbajul psihopatologic. Mintea coordonatorului nu este doar un depozitar de cunoștințe, ci un spațiu viu de reflecție, capabil să inspire, să structureze și să dea sens unui demers colectiv, orientat spre înțelegerea profundă a suferinței psihice și spre comunicarea autentică între specialiști.
Textele reunite în această lucrare ilustrează complexitatea vieții psihice și diversitatea modalităților prin care suferința mintală se exprimă. De la fenomene mnezice subtile, precum anecforia sau criptomnezia, la trăiri afective profunde, cum sunt anestezia psihică dureroasă ori anxietatea psihotică, de la sindroame psihomotorii precum catatonia, până la manifestări dispoziționale cronice sau instabilități temperamental‑afective, fiecare concept descris contribuie la conturarea unei hărți nuanțate a psihopatologiei. Această cartografiere este indispensabilă pentru orice clinician care dorește să depășească abordările reductive și să se apropie cu discernământ de realitatea psihică a pacientului.
Pentru tinerii specialiști – medici rezidenți în psihiatrie, psihologi clinicieni sau psihoterapeuți aflați la început de drum – înțelegerea corectă a fiecărui concept semiologic nu este un exercițiu pur teoretic, ci o condiție a practicii responsabile. Utilizarea imprecisă a termenilor, confuzia dintre fenomene înrudite sau aplicarea mecanică a etichetelor diagnostice pot conduce la erori de evaluare, la intervenții inadecvate și, în cele din urmă, la o ruptură a alianței terapeutice. În schimb, stăpânirea limbajului semiologic permite formularea unor observații clinice fine, facilitează diagnosticul diferențial și susține decizii terapeutice adaptate fiecărui caz în parte.
Un alt merit esențial al acestui volum constă în promovarea unui limbaj comun de comunicare între specialiști. Psihiatria și psihologia clinică sunt domenii profund interdisciplinare, în care colaborarea dintre medici psihiatri, medici de familie sau medici de alte specialități, psihologi clinicieni, psihoterapeuți, asistenți sociali și alți profesioniști este vitală. Fără o bază terminologică împărtășită, dialogul profesional riscă să devină fragmentat sau ambiguu. Prin rigoarea conceptuală și prin raportarea constantă la literatura de specialitate, conceptele incluse și analizate aici contribuie la consolidarea acestui limbaj comun, indispensabil în practica clinică, dar și în cercetarea și formarea academică.
În același timp, volumul oferă o punte între tradiția psihopatologiei clasice și abordările contemporane, integrând perspective fenomenologice, psihodinamice, cognitive și neurobiologice. Această pluralitate teoretică reflectă realitatea clinică actuală, în care niciun cadru explicativ singular nu este suficient pentru a surprinde întreaga complexitate a suferinței psihice. Prin urmare, cititorul este invitat nu să memorizeze definiții, ci să dezvolte o gândire clinică flexibilă, critică și empatică.
Această carte mini‑dicționar se dorește a fi mai mult decât un exercițiu academic. Ea este o invitație la finețe observațională, la respect față de experiența subiectivă a pacientului și la responsabilitate profesională. Înțelegerea corectă și utilizarea riguroasă a semiologiei psihiatrice reprezintă un pas esențial spre o practică clinică matură, în care diagnosticul nu este o etichetă grăbită, ci rezultatul unei întâlniri autentice între știință, limbaj și umanitate.
În continuarea acestor considerații, se cuvine subliniat că selecția conceptelor abordate în acest volum nu este una întâmplătoare, nici arbitrară, și cu atât mai puțin dictată de un simplu interes teoretic. Dimpotrivă, ele au fost alese tocmai pentru că se numără printre cele mai dificil de înțeles, de recunoscut și de utilizat corect de către tânăra generație de specialiști, aflați la intersecția dintre tradiția psihopatologiei clasice și limbajul contemporan al manualelor de diagnostic.
Multe dintre aceste concepte aparțin unei semiologii psihiatrice profunde, construite într‑o epocă în care observația clinică, descrierea fenomenologică și finețea limbajului aveau un rol central. Astăzi, ele riscă să fie abandonate sau să fie utilizate impropriu, nu pentru că și‑ar fi pierdut relevanța clinică, ci pentru că nu mai există un cadru terminologic unitar, care să traducă vechea psihopatologie în limbajul actual. Absența unui dicționar coerent care să pună în corespondență terminologia clasică cu cea modernă creează un vid conceptual, în care noțiuni extrem de valoroase devin greu accesibile sau sunt reduse la simple curiozități istorice.
Pentru tinerii medici rezidenți în psihiatrie și pentru psihologii clinicieni, această situație generează o dificultate suplimentară: ei sunt formați într‑un sistem care privilegiază clasificarea, criteriile operaționale și etichetele diagnostice, dar care oferă mai puțin spațiu pentru înțelegerea nuanțată a experienței subiective. Concepte precum: anecforia, confabulația, pseudohalucinația, anestezia psihică dureroasă sau gândirea magică nu se regăsesc explicit în ghidurile moderne sau sunt menționate marginal, fără explicații fenomenologice suficiente. În lipsa unei „traduceri” conceptuale, tânărul clinician poate ajunge fie să le ignore, fie să le confunde cu fenomene înrudite, pierzând astfel informații clinice esențiale.
Tocmai de aceea, acest volum își asumă un rol formativ suplimentar: acela de mediator între generații de limbaj psihiatric. Prin analiza atentă a acestor concepte și prin contextualizarea lor clinică și teoretică, lucrarea oferă un cadru în care vechea terminologie poate fi înțeleasă, reinterpretată și utilizată în dialog cu limbajul actual. Nu este vorba despre o opoziție între „vechi” și „nou”, ci despre o continuitate necesară, fără de care practica clinică riscă să devină săracă în semnificații și rigidă în interpretări.
În acest sens, dificultatea acestor concepte nu trebuie percepută ca un obstacol, ci ca o provocare intelectuală și profesională. Ele solicită un efort de gândire, de reflecție și de rafinare a observației clinice, dar oferă, în schimb, o înțelegere mult mai profundă a suferinței psihice. Pentru tânăra generație, familiarizarea cu aceste noțiuni reprezintă un pas esențial în formarea unei gândiri clinice mature, capabile să depășească simpla aplicare a criteriilor diagnostice și să se apropie autentic de pacient.
Astfel, alegerea acestor teme reflectă nu doar complexitatea lor teoretică, ci și necesitatea urgentă de a le recupera și integra în practica actuală, într‑un limbaj care să permită comunicarea echivalentă între specialiști. În absența acestui efort, riscul este ca psihiatria și psihologia clinică să piardă tocmai acele instrumente conceptuale care le permit să surprindă subtilitatea, ambiguitatea și profunzimea experienței umane. Acest volum se dorește, așadar, un demers de clarificare, de punte și de continuitate, menit să sprijine tinerii specialiști în navigarea unui teritoriu clinic complex, dar esențial pentru o practică responsabilă și umană.
În acest context, devine cu atât mai evidentă importanța rolului coordonatorului în procesul de formare și transmitere a cunoașterii psihopatologice. În zilele noastre, coordonarea unui volum de semiologie psihiatrică nu mai poate fi concepută ca un act unilateral de autoritate academică, ci ca un proces de mediere intelectuală, în care coordonatorul are responsabilitatea de a implica activ clinicieni tineri în actul de gândire, conceptualizare și redactare. Această implicare nu reprezintă doar o strategie pedagogică, ci o necesitate epistemologică, fără de care limbajul clinic riscă să rămână rupt de realitatea generațiilor aflate în formare.
Mintea coordonatorului îndeplinește, în acest sens, o funcție esențială de organizare, filtrare și traducere conceptuală. Ea trebuie să fie suficient de ancorată în tradiția psihopatologiei clasice pentru a recunoaște valoarea conceptelor fundamentale, dar și suficient de deschisă pentru a înțelege modul în care acestea sunt percepute, reinterpretate sau chiar respinse de tinerii clinicieni. Coordonatorul nu este doar un garant al rigorii științifice, ci un arhitect al dialogului dintre generații, capabil să creeze un spațiu intelectual în care vechiul și noul să se întâlnească fără a se anula reciproc.
Implicarea activă a clinicienilor tineri în elaborarea unui astfel de volum are un dublu rol. Pe de o parte, ea favorizează internalizarea profundă a conceptelor, pentru că tânărul specialist nu mai este un simplu receptor al cunoașterii, ci devine coautor al ei. Procesul de scriere obligă la clarificare, la nuanțare și la asumarea unui limbaj precis, transformând învățarea pasivă într‑o experiență reflexivă. Pe de altă parte, această implicare permite coordonatorului să identifice zonele de opacitate conceptuală, confuziile terminologice și nevoile reale de clarificare ale noii generații, ajustând, astfel, discursul teoretic la nivelul de înțelegere actual.
Funcția minții coordonatorului este, în acest cadru, una de reglare fină. El trebuie să știe când să intervină pentru a corecta o deviație conceptuală și când să permită explorarea, chiar riscantă, a unui concept dificil. Această capacitate de a menține echilibrul între rigoare și libertate intelectuală definește coordonatorul autentic, care nu impune dogme, ci modelează gândirea clinică prin exemplu, dialog și exigență argumentată.
Mai mult, coordonatorul are rolul de a asigura coerența limbajului într‑un context în care pluralitatea vocilor poate conduce ușor la fragmentare. Mintea sa trebuie să funcționeze ca un centru de gravitație conceptuală, capabil să armonizeze perspective diferite și să le integreze într‑un discurs unitar. Această funcție este cu atât mai importantă într‑un domeniu precum semiologia psihiatrică, unde imprecizia terminologică poate avea consecințe directe asupra actului clinic.
În cele din urmă, implicarea tinerilor clinicieni în redactare reprezintă și o formă de transmitere responsabilă a moștenirii profesionale. Coordonatorul devine astfel nu doar un editor sau un supervizor, ci un mentor al gândirii clinice, care își asumă formarea unei generații capabile să continue, să nuanțeze și să dezvolte limbajul psihopatologic. Mintea coordonatorului nu este doar un depozitar de cunoștințe, ci un spațiu viu de reflecție, capabil să inspire, să structureze și să dea sens unui demers colectiv, orientat spre înțelegerea profundă a suferinței psihice și spre comunicarea autentică între specialiști.
conf. univ. habil. dr. Simona Trifu
Departamentul de Neuroștiințe, UMF „Carol Davila” București
Departamentul de Neuroștiințe, UMF „Carol Davila” București
Cuvânt înainte/9
Trifu Simona
Anecforie/15
Bărbuică Teodor Marius
Anestezie psihică dureroasă /18
Scrieciu Antonia‑Francesca
Anxietate psihotică /20
Rotărescu Ana‑Elena
Blackout alcoolic /24
Chiciorea Diana
Catatonie /29
Vasilache Ana‑Maria
Ciclotimie/31
Popescu Beatrice Alina
Compulsie/37
Radu Alexia‑Ana
Confabulație/42
Roman Daria‑Ioana
Contratransferul /48
Cimpoca Diana Elena
Criptomnezie/51
Mocanu Ștefania Bianca
Disforie/56
Culcea Mihnea Alexander
Distimie/59
Sava Alin Marius
Ecmnezie /63
Matei Valentina
Erotomanie/68
Mihalachi Bianca
Forcludere /72
Enculeasa Andreea
Gândire magică/76
Mogîldea Adelina
Halucinații interoceptive /80
Robu Teodora
Halucinații funcționale /84
Stîrcu Adina Ana‑Maria
Hiperbulie /86
Constantin Denisa‑Cristina
Ideație delirantă cosmogonică /88
Nedelea Rucsandra‑Mihaela‑Renata
Idei delirante de relație /92
Moscu Andreea
Ilogism/96
Cimpoieru Ana‑Maria
Iluzia sosiilor /99
Nedea Ioana Teodora
Incontinență afectivă /101
Tofanciuc Valentina
Interpretativitate delirantă /104
Popovici Bianca Diana
Interpretativitate senzorială/ delirantă /106
Tălmaciu Rebeca
Inversiune afectivă /109
Radu Rareș Bogdan
Narcisism/112
Anton Irina‑Ruxandra
Paramnezie de reduplicare (PICK) /119
Crăciun Andreea
Prosopagnozie/123
Sofraniu Andrei
Petru Raluca
Pseudohalucinație /129
Todiriță Andreea‑Denisa
Pulsiune suicidară /135
Grigore Florina Ana‑Maria
Reacția acută la un factor de stres /137
Cristescu Alessia
Refulare/ Reprimare /140
Hotca Daria Ioana
Sarcina fantomă /142
Ailenei Anda Oana
Schizofrenie simplă /148
Chiriță Ioana‑Emilia
Senzitivism/ Suspiciozitate /151
Matei Alexia Iulia
Sindromul de automatism mintal /153
Todiriță Andreea‑Denisa
Sindromul de burnout /158
Raicu Elena Nicoleta
Sindromul Korsakoff /163
Chiciorea Diana
Sinestezie/168
Oniceag Ruxandra Gabriela
Stare crepusculară /171
Pîrvu Constantin Maria
Trăiri de disoluție a eului /176
Bărăscu Miruna
Trăsături antisociale /179
Matei Ingrid Elena
Tulburarea de adaptare /181
Crăciun Alexia‑Gabriela
Xenopatie/185
Niță Rareș Mihai
Referințe/187
Trifu Simona
Anecforie/15
Bărbuică Teodor Marius
Anestezie psihică dureroasă /18
Scrieciu Antonia‑Francesca
Anxietate psihotică /20
Rotărescu Ana‑Elena
Blackout alcoolic /24
Chiciorea Diana
Catatonie /29
Vasilache Ana‑Maria
Ciclotimie/31
Popescu Beatrice Alina
Compulsie/37
Radu Alexia‑Ana
Confabulație/42
Roman Daria‑Ioana
Contratransferul /48
Cimpoca Diana Elena
Criptomnezie/51
Mocanu Ștefania Bianca
Disforie/56
Culcea Mihnea Alexander
Distimie/59
Sava Alin Marius
Ecmnezie /63
Matei Valentina
Erotomanie/68
Mihalachi Bianca
Forcludere /72
Enculeasa Andreea
Gândire magică/76
Mogîldea Adelina
Halucinații interoceptive /80
Robu Teodora
Halucinații funcționale /84
Stîrcu Adina Ana‑Maria
Hiperbulie /86
Constantin Denisa‑Cristina
Ideație delirantă cosmogonică /88
Nedelea Rucsandra‑Mihaela‑Renata
Idei delirante de relație /92
Moscu Andreea
Ilogism/96
Cimpoieru Ana‑Maria
Iluzia sosiilor /99
Nedea Ioana Teodora
Incontinență afectivă /101
Tofanciuc Valentina
Interpretativitate delirantă /104
Popovici Bianca Diana
Interpretativitate senzorială/ delirantă /106
Tălmaciu Rebeca
Inversiune afectivă /109
Radu Rareș Bogdan
Narcisism/112
Anton Irina‑Ruxandra
Paramnezie de reduplicare (PICK) /119
Crăciun Andreea
Prosopagnozie/123
Sofraniu Andrei
Petru Raluca
Pseudohalucinație /129
Todiriță Andreea‑Denisa
Pulsiune suicidară /135
Grigore Florina Ana‑Maria
Reacția acută la un factor de stres /137
Cristescu Alessia
Refulare/ Reprimare /140
Hotca Daria Ioana
Sarcina fantomă /142
Ailenei Anda Oana
Schizofrenie simplă /148
Chiriță Ioana‑Emilia
Senzitivism/ Suspiciozitate /151
Matei Alexia Iulia
Sindromul de automatism mintal /153
Todiriță Andreea‑Denisa
Sindromul de burnout /158
Raicu Elena Nicoleta
Sindromul Korsakoff /163
Chiciorea Diana
Sinestezie/168
Oniceag Ruxandra Gabriela
Stare crepusculară /171
Pîrvu Constantin Maria
Trăiri de disoluție a eului /176
Bărăscu Miruna
Trăsături antisociale /179
Matei Ingrid Elena
Tulburarea de adaptare /181
Crăciun Alexia‑Gabriela
Xenopatie/185
Niță Rareș Mihai
Referințe/187
Dacă dorești să iți exprimi părerea despre acest produs poți adăuga un review.
Scrie un review
Produse similare
Neurostiinta dizabilitatii
Harrison. Principiile medicinei interne. Volumele I + II (+ DVD) - Dan L. Longo, Anthony S. Fauci
Tratat de medicina interna - Camelia C. Diaconu
MEMOMED 2024 - editia 30
