Cartea „Interferente clinice in psihiatrie. Experiente diagnostice” se doreste a fi o colectie de prezentari clinice, si anume un numar de 38 de exemplificari grupate in functie de categorii diagnostice majore. Astfel, este abordata perspectiva asupra anxietatii, depresia majora, riscul suicidal, tulburarea obsesiv–compulsiva, tulburarea afectiva bipolara, tulburarile psihotice acute si tranzitorii sau cele polimorfe, schizofrenia in variile sale ipostaze, tulburarea deliranta si spectrul larg al tulburarilor de personalitate. Aceasta carte este a cincea lucrare de aceasta factura a Simonei Trifu, reunind o colectie mai bogata si o paleta diagnostica mai vasta, reusind, totodata, si o structurare mai atenta si mai riguroasa a cunostintelor practice, din dorinta de a transmite generatiilor viitoare modele valide de exprimare in terminologie de clinica psihiatrica.
Fiind la curent cu activitatea redactionala a Simonei Trifu, retinem o lucrare anterioara publicata in editura LAP, ce urmareste filonul personalitatii antisociale si maniera acestuia de a se rasfrange in opt arealuri nosografice diferite. Cartea de fata reia ideea psihologiei clinice, in care se identifica trasaturi si structuri de personalitate particulare, diagnostice de axa II in viziunea DSM–IV–TR sau DSM–5 si face referire la modalitatile in care acestea se pot decompensa in functie de mecanismele psihodinamice de aparare si se pot exprima, astfel, in registrul clinic. Majoritatea situatiilor clinice au presupus internari in serviciile de psihiatrie, altele – o mica parte – pacienti aflati in remisiune, in cabinete de psihologie clinica, psihoterapie sau in monitorizare psihiatrica ce presupune alianta terapeutica de lunga durata.
In prim plan, autorii se centreaza pe perspectiva psihiatrica a cazurilor. Astfel, multe dintre exemplificari contin examene psihiatrice ample, cu terminologie nuantat folosita, cu diferentierea conceptelor si sublinierea importantei acestora, fapt ce ajuta tinerii medici psihiatri, dar si psihologii clinicieni, la parcurgerea unui arbore diagnostic valid, in care semnele si simptomele unei tulburari sunt reunite in sindroame clinice, care duc intr-un final la o supozitie de diagnostic principal, cu luarea in consideratie ulterioara a diagnosticelor diferentiale pertinente. Sunt prezentate: diateza celui inca cauza, factorii de prognostic pozitiv, de prognostic negativ, perspectivele evolutive, principiile farmacologice de baza, uneori cu detalieri ale optiunilor terapeutice alese si, in final, cu reliefari ale particularitatilor specifice.
Alte cazuri reprezinta sinteze diagnostice, opinii ale comisiilor de specialitate, in care importanta este transcrierea explicita a gandirii unui pacient cu un anumit diagnostic, cazuri patognomonice pentru a fi prezentate generatiilor urmatoare, autorii punand in evidenta filonul inconstient al dinamicii intra-psihice al unui pacient psihiatric, filon ce conduce, in virtutea experientei si a feeling-ului clinic, la diagnosticul principal. Alte cazuri sunt bogat explicitate din prisma psihologiei clinice, in redactarea acestei carti fiind implicati multi dintre psihologii clinicieni sau psihoterapeutii mai tineri, aflati in diferite grade de formare profesionala in arealul psihiatriei, ca medici rezidenti, psihologi clinicieni sau psihoterapeuti de varii orientari. Sunt de remarcat elanul acestora, gandirea inovativa, perspectivele moderne, modalitatea in care cei in cauza stiu sa impleteasca terapiile cognitiv-comportamentale cu psihodinamica, viziunile experientiale, modelele particulare de reconstructie a Eului si aspectele psihiatrice, toate acestea sub coordonarea Simonei Trifu intr-o perioada de timp consistenta, in care i-a indrumat pe specialistii mai tineri, ajutandu-i sa inteleaga dinamica relevanta din testele proiective, utilizarea inventarelor multifazice de personalitate, precum si a principalelor scale clinice utilizate in psihiatrie.
Nu este de neglijat perspectiva psihodinamica, in care sunt abordate schizofrenia si, mai ales, patologia si problematica depresiei majore si a suicidului. In cadrul fiecarei entitati nosografice diagnostice expuse, acestea sunt grupate intr-un crescendo al fortei pulsionale patologice, apogeul atingandu-l multiplele cazuri de schizofrenie citate, existand un continuum intre extrema schizofreniei afectivizate, trecandu-se prin forme de schizofrenie parafrenizata, schizofrenii productive (bogatia si explicitarea unui delir florid) versus forme negative (unde sunt surprinse tulburarile formale si de continut ale comunicarii), pana la cateva cazuri in care tinerii specialisti sunt initiati in redactarea unor exprimari referitoare la pacienti gravi de psihiatrie, care ajung in ipostaze de remisiune. Multe dintre cazuri au reprezentat o „piatra de incercare”, deoarece reunesc o intreaga metodologie psihiatrica si psihodiagnostica necesara elaborarii preliminare, pentru ca pacientul sa ajunga in atentia comisiilor de la nivelul serviciilor de medicina legala. Nu este de neglijat perspectiva pedagogica din care autorii structureaza intregul volum, accentul fiind pe transmiterea de cunostinte si pe identificarea anumitor concepte fundamentale.
Prezentate la diferite congrese, cazurile pot constitui serii clinice diagnostice, din care aspectele organicitatii nu sunt omise, asa cum Freud insusi vorbea despre „roca biologica”. Studentii sau specialistii tineri, in urma parcurgerii acestei carti, reusesc sa dobandeasca anumite competente profesionale, in ceea ce priveste identificarea fenomenelor psihice din arealul semiologiei, a capacitatii de a diferentia normalul de patologic in viata psihica, fapt atat de util specialistilor in problematica de cabinet, cand cei in cauza au nevoie sa selecteze, sa combine, sa utilizeze cunostinte si abilitati, astfel incat sa fie capabili ca in mintea lor, discursul pacientilor psihiatrici sa se rasfranga intr-o maniera organizata in arbore diagnostic. Parcurgerea materialului stimuleaza gandirea logica, dar totodata si intuitia si creativitatea, ajutand tinerii specialisti in a putea diferentia intre profilul psihologic premorbid si dezvoltarea tulburarii psihiatrice, dobandind, astfel, autonomie in relatie cu pacientul psihiatric, pacient care de multe ori sperie atat psihoterapeutii aflati la inceput de drum, cat si medicii de alte specialitati. Acestia sunt invatati sa respecte principiile etice in vigoare, bunele practici, codul etic.
Referirea perpetua la sursele de formare profesionale relevante in domeniu, punctarea momentului de intalnire intre psihiatrie, psihologie clinica, psihodinamica, elemente experientiale si psihoterapie cognitiv–comportamentala ajuta la dezvoltarea personala si profesionala a tinerei generatii, prin insusirea si rafinarea capacitatii de a utiliza contratransferul in actul diagnostic. Autorii se centreaza pe sublinierea supozitiilor generale, cu exemplificari in cadrul fiecarei prezentari a contratransferului, a gradului de afectare anatomo–patologica, a supozitiilor biochimice, precum si a celor sociale si psihologice care apartin modelului stres–diateza, a antecedentelor heredo–colaterale. Nu este de omis, acolo unde este cazul, viziunea psihosomatica, atunci cand factorii psihosociali afecteaza conditia medicala. Reactiile de tip depresiv versus reactiile emotionale disforice sunt atent diferentiate.
Se face referire la etapa diagnostica: diagnostic de boala, diagnostic transversal, diagnostic longitudinal. Informatiile sunt prezentate atat la nivel profund, cat si la cel al psihiatriei clasice, faptul presupunand intelegerea defenselor puse in joc si explicitarea nivelului inconstient in ceea ce priveste mecanismele de gestionare a afectelor. Sunt aduse in discutie transmiteri trans-generationale versus preluarea modelelor de rol in anumite situatii clinice. Exemplificarile de discursuri devin „cheia” privind functionarea nevrotica, psihotica sau borderline a pacientului, acesta fiind expuse cu permanenta raportare la diagnostic. Este evaluat prognosticul de vindecare, prognosticul de recidiva, prognosticul privind afectarea calitatii vietii sub tratament sau sub o anumita forma de psihoterapie.
In ceea ce priveste prezentarile de schizofrenie, se face apel la dezvoltarea raportata la teritoriul relatiilor interpersonale, la ipotezele mai vechi ale lui Beatson si Sullivan, care sunt puse in directa legatura cu o pleiada receptorala moderna si cu modalitatile de actiune a psihofarmacologiei de ultima generatie, informatii de data recenta vorbind despre sindromul deficitar (Carpenter), ca marker ar prognosticului. Toate aceste descoperiri si cercetari moderne sunt legate intr-o matca fina cu modelul freudian al conflictului sau al deficitului, cu perspectiva cantitatii de energie atasata oricarei structuri intra-psihice sau reprezentari de obiect. Este analizat comportamentul de atasament transferential in intreaga pleiada diagnostica redactata si corelatia cu retragerea investirii emotionale la stadii arhaice de dezvoltare.
In afara de prezentarea criteriilor DSM –IV–TR sau DSM–5 pentru diferite patologii, exista elemente de psihodinamica, ce fac referire la carenta afectiva precoce, la sinele incarcat de anxietate, la perspectiva forcluderii din lume, la psihologia Eului si delimitarea deficitara a granitelor, la hipersensibilitatea ca trasatura princeps a pacientilor de psihiatrie, la teroarea ca ax al interactiunii umane in cazul schizofreniei.
In cazul prezentarilor de depresie, sunt reliefate modele de interventie relationala si medicamentoasa in riscul suicidal, iar mobilizarea Simonei Trifu in ipostaza de medic – pentru a gasi impreuna cu pacientul cauzele ascunse ale durerii sale morale – este evidenta, oferirea de suport versus fermitate in relationare, dezvoltarea autostimei acestor pacienti fiind dezideratul suprem. Depresia este dezvaluita atat psihiatric, endogen, receptoral, biochimic, cu trimitere la anatomic si functional, cat si prin prisma furiei intoarse spre sine si a imaginii perfectioniste a unui Supra–Eu neintelegator: depresia de tip anaclitic, depresia de tip introiectiv, refuzul relatiilor interpersonale.
In ceea ce priveste perspectiva asupra anxietatii este aratata conexiunea dintre factorii biologici si cei genetici, precum si ideea ca datele neurobiologice explica atacul de panica, nu si triggerul psihologic care il declanseaza.
Cartea ne prezinta intr-un final o pleiada de Euri destructurate psihiatric, de la Euri simple si „necomplicate”, incapabile sa traiasca suferinta intr-un spatiu adiacent sufletului, pana la Euri fragmentate, Euri in disolutie, forme de Eu pierdute, pe care specialistii implicati in redactarea acestei carti au atat menirea, cat si obligatia morala de a-i ajuta intru a deveni functionali la nivelul gandirii, a le anula alexitimia si depresivitatea, de a-i ajuta sa-si redobandeasca locul controlului, scopul final al autorilor fiind prezentarea efortului dintr-o clinica de psihiatrie in a redescoperi normalitatea mintala, emotionala si somatica.
Recomandam cu incredere utilizarea acestui manual, care nu reprezinta altceva decat un efort de organizare a mintii si a sufletului tanarului specialist, in vederea cresterii eficientei in ceea ce priveste operationalizarea gandirii sale profesionale, toate expunerile fiind direct amprentate de concepte de tip evidence based medicine.
Profesor universitar doctor Cristian VASILE
Doctor in medicina
Presedinte al International Society for Applied Psychology