Propuneri manuscrise: info@editurauniversitara.ro: 0745 204 115
Urmarire comenzi Persoane fizice / Vanzari: 0745 200 718 / 0745 200 357 / Comenzi Persoane juridice: 0721 722 783
RO 
Engleza
6359.png "Editura Universitara")
Ultimul Blaga
![Ultimul Blaga [1]](https://gomagcdn.ro/domains/editurauniversitara.ro/files/product/original/sofronie_ultimul-blaga_bt-3115-5803.jpg "Ultimul Blaga [1]")
Editura: Editura Universitara
Autor: Florin Lobont, Marian Vasile, Valeriu Sofronie
ISBN: 978-606-28-1266-9
DOI: https://doi.org/10.5682/9786062812669
Anul publicării: 2021
Editia: I
Pagini: 368
Cod Produs:
9786062812669
Ai nevoie de ajutor?
0745 200 718
/
0745 200 357
- Descriere
- Download (1)
- Autori
- Cuprins
- Cuvant inainte
- Review-uri (0)
Este uimitor in cate feluri poate fi lecturat si inteles Lucian Blaga! Au trecut mai bine de o suta de ani de la aparitia primelor sale lucrari, iar elogiile care l-au intampinat atunci continua sa o faca si astazi. In loc sa-si piarda intensitatea, acestea si-au deschis si adancit continuu semnificatiile, transformandu-se treptat in bunuri universale. An dupa an apar carti si articole menite a pune in lumina un aspect nou sau altul al operei sale, care reuseste, aproape paradoxal, sa desfasoare o complexitate baroca uimitoare, fara a cadea in neinteligibilitate. In parte, secretul fecunditatii si seductiei gandului blagian sta in plasticitatea poetica a scriiturii filosofice si in armonia conceptual-filosofica a poeziei si prozei sale. An dupa an, un mare numar de absolventi de facultate (filosofie, litere, sociologie, antropologie, teologie, arte) isi aleg lucrari de licenta sau doctorat cu tematica blagiana. De asemenea, filosofii, istoricii si criticii literari, esteticienii, teoreticienii stiintei, sociologii, teologii etc. nu contenesc sa se alature in idee si emotie celui care le devine, tot mai profund, Maestru, ascutindu-si cugetul si simtirea, rafinandu-le. E un omagiu care creste continuu, in pofida (sau poate ca tocmai ca afirmare a permanentei non-lineare a Timpului marelui filosof-artist) faptului ca Blaga nu si-a dorit nici discipoli si nici nu s-a imaginat intemeietor de scoala. Lucrarea de fata, reunind nume din tara si din afara ei, specialisti in opera lui Blaga, dar si admiratori inflacarati, este un omagiu adus puterii sale creatoare.
Coordonatorii
Coordonatorii
-
Ultimul Blaga
Descarca
Coordonatori
FLORIN LOBONT
MARIAN VASILE
VALERIU SOFRONIE
FLORIN LOBONT
MARIAN VASILE
VALERIU SOFRONIE
In loc de introducere: Un povestitor / 5
Multumiri / 8
Giancarlo Baffo, Gnoza fara rascumparare: filosofia culturii a lui Lucian Blaga / 10
Ioan Biris, Despre caracterul constructivist al cunoasterii stiintifice moderne: Lucian Blaga si Ernst Cassirer / 50
Ionel Buse, Afinitati „poetice” la Bachelard si Blaga / 73
Dan Carbarau, Concepte fundamentale ale cercetarii / 91
Geta Cozma, Modulatia zborului / 100
Daniel Cristea Enache, Despre poezia lui Lucian Blaga / 114
Pavel Farcau, Pozitivismul cenzurii transcendente ca modalitate de ascundere a intelegerii fenomenului mortii in filosofia lui Blaga / 132
Sebastian Grama, In tot. De-a una / 146
Adrian Lesenciuc, Punctul sa in opera lui Blaga / 150
Petrisor Militaru, Universul liric blagian si magia htonica. Lutul, vatra si sangele / 156
Andreea Neagu, Dimensiunea ontologica a experientei estetice: Blaga si Gadamer / 168
Eugeniu Nistor, Relatia etnografie filosofie in publicistica lui Lucian Blaga / 184
Aurel Pantea, Personanta si/ sau functie transcendenta / 194
Ovidiu Pecican, Recitind Blaga: Sfanta Sofia / 210
Alexandru Petrescu, Specificul, originalitatea si actualitatea perspectivei blagiene asupra stiintei / 215
Ioan N. Rosca, Blaga despre timp ca destin cultural-istoric in context actual / 260
Rainer Schubert, Nasterea metaforei si sensul culturii. O introducere / 282
Valeriu Sofronie, Anul 1929: Sfarsitul inocentei / 296
Monica Stan, Inceputurile lui Lucian Blaga in cultura romana / 332
Marian Vasile, - Eu?! Nu! Strivesc corola de minuni a lumii! / 344
Alexandru Anastasiu, Libelule in desert. Ratacitul / 351
Daria Musat, Daria / 355
Stefan-Marius Lacatas, Functia iubirii la Lucian Blaga / 359
Date generale despre coordonatorii si autorii lucrarii / 363
Multumiri / 8
Giancarlo Baffo, Gnoza fara rascumparare: filosofia culturii a lui Lucian Blaga / 10
Ioan Biris, Despre caracterul constructivist al cunoasterii stiintifice moderne: Lucian Blaga si Ernst Cassirer / 50
Ionel Buse, Afinitati „poetice” la Bachelard si Blaga / 73
Dan Carbarau, Concepte fundamentale ale cercetarii / 91
Geta Cozma, Modulatia zborului / 100
Daniel Cristea Enache, Despre poezia lui Lucian Blaga / 114
Pavel Farcau, Pozitivismul cenzurii transcendente ca modalitate de ascundere a intelegerii fenomenului mortii in filosofia lui Blaga / 132
Sebastian Grama, In tot. De-a una / 146
Adrian Lesenciuc, Punctul sa in opera lui Blaga / 150
Petrisor Militaru, Universul liric blagian si magia htonica. Lutul, vatra si sangele / 156
Andreea Neagu, Dimensiunea ontologica a experientei estetice: Blaga si Gadamer / 168
Eugeniu Nistor, Relatia etnografie filosofie in publicistica lui Lucian Blaga / 184
Aurel Pantea, Personanta si/ sau functie transcendenta / 194
Ovidiu Pecican, Recitind Blaga: Sfanta Sofia / 210
Alexandru Petrescu, Specificul, originalitatea si actualitatea perspectivei blagiene asupra stiintei / 215
Ioan N. Rosca, Blaga despre timp ca destin cultural-istoric in context actual / 260
Rainer Schubert, Nasterea metaforei si sensul culturii. O introducere / 282
Valeriu Sofronie, Anul 1929: Sfarsitul inocentei / 296
Monica Stan, Inceputurile lui Lucian Blaga in cultura romana / 332
Marian Vasile, - Eu?! Nu! Strivesc corola de minuni a lumii! / 344
Alexandru Anastasiu, Libelule in desert. Ratacitul / 351
Daria Musat, Daria / 355
Stefan-Marius Lacatas, Functia iubirii la Lucian Blaga / 359
Date generale despre coordonatorii si autorii lucrarii / 363
Invers urmarita cronologic, dinspre operele din urma catre cele de inceput, filosofia lui Lucian Blaga seamana mai mult cu o poveste. In paginile acestei povesti aflam ca un Zeu solitar se decide, nu i stim motivele (nu le vom sti niciodata), sa puna in miscare o Lume, in interiorul careia o alta fiinta, secunda, derivata din lucrarea celei dintai, incearca din rasputeri sa reconstituie Drumul primeia. Se intelege ca Zeul a fost cel dintai povestitor. Creatia lui este Povestea lui. Blaga nu omite sa ne reaminteasca asta: „Lumea (zeului – n.n.) este o poveste infinit mutilata”. De ce mutilata? Pentru ca zeului ii plac povestile cu happy ending. Chiar daca omul e intristat metafizic pana la moarte ca nu poate vedea capatul drumului, Zeul debordeaza de fericire: si a asigurat prin aceasta continuarea hegemoniei sale. Asa cum se intampla lucrurile, la poveste se raspunde cu o alta. De data aceasta, avem povestea omului. Omul personaj din prima poveste, devine, in cea secunda, autor, iar Zeul, personaj central. Niciunul nu l rasfata prea mult pe celalalt, scotandu l in lume „mutilat”. Pare mai mult un joc de a Baba Oarba in care autorii ambelor povesti se pierd in jocul oglinzilor. Nimeni nu vrea sa fie gasit; toti se ascund.
Sa revenim la „povestea lui Blaga”. Privita dinspre „cheia de bolta a sa”, metafizica, toate directiile incercate de acesta devin „pietrele” povestii sale. A intemeiat cunoasterea, desco-perind intelectul ecstatic (dupa Blaga) capabil sa faca saltul in transcendenta, adica in mister. A legitimat cultura, redefinind metafora si stilul, astfel incat sa devina capabile sa „prinda” ecoul transcendentei. A fundamentat si istoria omului, punand stilul la lucru. La urma, valorile – au ajuns de fiecare data la acelasi centru metafizic – Marele Anonim. Ce nu e filosofie la Blaga (poezia si drama) este multipla poveste. Toate insa, povesti mai mari sau mai mici, ajung in cele din urma la un zeu. Si cercul se inchide. Alt happy ending!
O morala desprinsa de aici ar fi aceea ca povestitorii filosofi si filosofiile lor, semanand atat de bine cu niste povesti, nu pot deveni „intemeietori de scoala”. Ei nu pot avea discipoli. Ce mai poti adauga la povestirile lui Creanga? Blaga nu poate fi continuat in felul in care el insusi si a ridicat, piesa cu piesa, edificiul. Povestea a fost spusa pana la capat, fiind doar a lui. Iata, inca o hegemonie asigurata! Numai ca, in masura in care ne place, devine si a noastra. Povestea lui e prea legata de mit ca sa i cautam corespondentele in adevarurile de stiinta. Dar este si cunoastere, pentru a fi depersonalizata in mit. Stiinta si filosofia practicate de el raman pretexte pentru scrierea Marii Povesti. Nimic la Blaga nu pare a avea semnificatie in afara Povestii.
Soarta povestilor este aceea ca pot fi mereu recitite. Povestile nu se invechesc niciodata. Sa ne gandim numai la ipoteza furnizata de unii cercetatori australieni, dupa care cea mai veche poveste din lume a fost datata acum mai bine de 35.000 ani. Iata, povestea a ajuns in prezent, invingand timpul, dar oamenii care i au dat viata au ramas in trecut. Nici cei care au ascultat o atatea mii de ani nu mai exista. Un om de stiinta contemporan, rectificand teoria darwinista a originii speciilor, crede ca sensul evolutiei vietii pe Pamant nu tine de selectia individului cel mai bine adaptat si nici macar a grupului. Sensul evolutiei merge in directia genelor egoiste, care se folosesc de agregatele biologice pentru a se perpetua. Asemeni genei, Povestea (Marea „Mema”, pentru a rosti in limbajul celebrului biolog) este si ea egoista: face tot ce tine de ea, inventand societati din ce in ce mai complexe (adevarate fenotipuri extinse ale omului) pentru a se propaga in timp. Poate ca soarta omului este de a preda mai departe Povestea Povestea egoista.
Sansa la perenitate a lui Blaga tine, nu atat de genialitatea sa filosofica, de sensibilitatea cu care a fost inzestrat, ci de calitatea sa de bun povestitor. Povestitor metafizic. Sunt filosofi romani la fel de sensibili si de geniali, dar care n au iubit povestile filosofice. Consecinta a fost ca istoria i a uitat. Au ramas piese de muzeu, frecventati doar din motive biblio-teconomice. Au fost prea tributari timpului in care au gandit si scris pentru a mai spune ceva generatiilor mai indepartate, preocupate mai mult de propriile povesti. Dar Blaga se citeste si astazi. Si credem ca aceasta se va face si maine. Fiecare generatie isi va potrivi povestea sa cu povestea lui.
Autorii eseurilor de fata, apartinand mai multor generatii, mai multor episteme culturale si mai multor popoare, i au citit povestea si s au bucurat. Ca raspuns la aceasta bucurie, au incercat sa spuna si altora, in eseurile de fata, de ce s a intamplat asta. Toti iubim povestile.
Ne vine in minte o incheiere (dintr o poveste a Zeului): Poate ca lumea aceasta (Povestea Zeului) va trece, dar povestea aceasta (Povestea omului) nu va trece!
O ultima precizare. Dorim sa vedem, impreuna cu cititorul, dincolo de ceea ce a stat, din omul dinlauntrul filosofului, sub vremi. Astfel, am ales sa ne delimitam de fatetele controversate ale asocierilor lui cu figuri sau institutii totalitare prin aducerea, in paginile acestui volum, a unor comentatori, inclusiv straini, care ii pun in lumina marile deschideri spre universalitate, nu gesturile mici, fie ele oportuniste, fie simplu naive, prezente incontestabil, in biografia sa.
Editorii / Coordonatorii
Sa revenim la „povestea lui Blaga”. Privita dinspre „cheia de bolta a sa”, metafizica, toate directiile incercate de acesta devin „pietrele” povestii sale. A intemeiat cunoasterea, desco-perind intelectul ecstatic (dupa Blaga) capabil sa faca saltul in transcendenta, adica in mister. A legitimat cultura, redefinind metafora si stilul, astfel incat sa devina capabile sa „prinda” ecoul transcendentei. A fundamentat si istoria omului, punand stilul la lucru. La urma, valorile – au ajuns de fiecare data la acelasi centru metafizic – Marele Anonim. Ce nu e filosofie la Blaga (poezia si drama) este multipla poveste. Toate insa, povesti mai mari sau mai mici, ajung in cele din urma la un zeu. Si cercul se inchide. Alt happy ending!
O morala desprinsa de aici ar fi aceea ca povestitorii filosofi si filosofiile lor, semanand atat de bine cu niste povesti, nu pot deveni „intemeietori de scoala”. Ei nu pot avea discipoli. Ce mai poti adauga la povestirile lui Creanga? Blaga nu poate fi continuat in felul in care el insusi si a ridicat, piesa cu piesa, edificiul. Povestea a fost spusa pana la capat, fiind doar a lui. Iata, inca o hegemonie asigurata! Numai ca, in masura in care ne place, devine si a noastra. Povestea lui e prea legata de mit ca sa i cautam corespondentele in adevarurile de stiinta. Dar este si cunoastere, pentru a fi depersonalizata in mit. Stiinta si filosofia practicate de el raman pretexte pentru scrierea Marii Povesti. Nimic la Blaga nu pare a avea semnificatie in afara Povestii.
Soarta povestilor este aceea ca pot fi mereu recitite. Povestile nu se invechesc niciodata. Sa ne gandim numai la ipoteza furnizata de unii cercetatori australieni, dupa care cea mai veche poveste din lume a fost datata acum mai bine de 35.000 ani. Iata, povestea a ajuns in prezent, invingand timpul, dar oamenii care i au dat viata au ramas in trecut. Nici cei care au ascultat o atatea mii de ani nu mai exista. Un om de stiinta contemporan, rectificand teoria darwinista a originii speciilor, crede ca sensul evolutiei vietii pe Pamant nu tine de selectia individului cel mai bine adaptat si nici macar a grupului. Sensul evolutiei merge in directia genelor egoiste, care se folosesc de agregatele biologice pentru a se perpetua. Asemeni genei, Povestea (Marea „Mema”, pentru a rosti in limbajul celebrului biolog) este si ea egoista: face tot ce tine de ea, inventand societati din ce in ce mai complexe (adevarate fenotipuri extinse ale omului) pentru a se propaga in timp. Poate ca soarta omului este de a preda mai departe Povestea Povestea egoista.
Sansa la perenitate a lui Blaga tine, nu atat de genialitatea sa filosofica, de sensibilitatea cu care a fost inzestrat, ci de calitatea sa de bun povestitor. Povestitor metafizic. Sunt filosofi romani la fel de sensibili si de geniali, dar care n au iubit povestile filosofice. Consecinta a fost ca istoria i a uitat. Au ramas piese de muzeu, frecventati doar din motive biblio-teconomice. Au fost prea tributari timpului in care au gandit si scris pentru a mai spune ceva generatiilor mai indepartate, preocupate mai mult de propriile povesti. Dar Blaga se citeste si astazi. Si credem ca aceasta se va face si maine. Fiecare generatie isi va potrivi povestea sa cu povestea lui.
Autorii eseurilor de fata, apartinand mai multor generatii, mai multor episteme culturale si mai multor popoare, i au citit povestea si s au bucurat. Ca raspuns la aceasta bucurie, au incercat sa spuna si altora, in eseurile de fata, de ce s a intamplat asta. Toti iubim povestile.
Ne vine in minte o incheiere (dintr o poveste a Zeului): Poate ca lumea aceasta (Povestea Zeului) va trece, dar povestea aceasta (Povestea omului) nu va trece!
O ultima precizare. Dorim sa vedem, impreuna cu cititorul, dincolo de ceea ce a stat, din omul dinlauntrul filosofului, sub vremi. Astfel, am ales sa ne delimitam de fatetele controversate ale asocierilor lui cu figuri sau institutii totalitare prin aducerea, in paginile acestui volum, a unor comentatori, inclusiv straini, care ii pun in lumina marile deschideri spre universalitate, nu gesturile mici, fie ele oportuniste, fie simplu naive, prezente incontestabil, in biografia sa.
Editorii / Coordonatorii
Daca doresti sa iti exprimi parerea despre acest produs poti adauga un review.
Scrie un review
Produse similare
Dictionar neologisme - Alexandru Emil M.
Limba romana literara in traducerile succesive din Jules Verne
Exprimarea complimentului in limba romana actuala - Oana-Petruta Popa
Limbajul presei scrise din Romania in contextul crizei mediatice
Perspective studentesti in inovarea invatamantului universitar
Zmei, draci si strigoi. Eseuri de hermeneutica a basmului popular romanesc
Miorita musceleana - Gheorghe Savu
Suport clienti Luni - Vineri intre 8.00 - 16.00
0745 200 718 0745 200 357 vanzari@editurauniversitara.ro