Propuneri manuscrise: info@editurauniversitara.ro: 0745 204 115
Urmarire comenzi Persoane fizice / Vanzari: 0745 200 718 / 0745 200 357 / Comenzi Persoane juridice: 0721 722 783
RO 
Engleza
6359.png "Editura Universitara")
Structuri interogative in discursul didactic scris - Constantin-Georgel Stoica
![Structuri interogative in discursul didactic scris - Constantin-Georgel Stoica [1]](https://gomagcdn.ro/domains/editurauniversitara.ro/files/product/original/structuri-interogative-in-discursul-didactic-scris-586642.jpg "Structuri interogative in discursul didactic scris - Constantin-Georgel Stoica [1]")
Editura: Editura Universitara
Autor: Constantin-Georgel Stoica
Editia: I
Pagini: 196
Anul publicării: 2023
ISBN: 978-606-28-1602-5
DOI: https://doi.org/10.5682/9786062816025
Cod Produs:
9786062816025
Ai nevoie de ajutor?
0745 200 718
/
0745 200 357
- Download (1)
- Autori
- Cuprins
- Cuvant inainte
- Review-uri (0)
-
Structuri interogative in discursul didactic scris
Descarca
CONSTANTIN-GEORGEL STOICA, n. la Parscov, jud. Buzau, a facut primii opt ani de studii in Scoala Gimnaziala ”Vasile Voiculescu” din localitatea natala si cei patru ani de liceu la clasa de profil umanist, specializarea Filologie, la Liceul Teoretic ”Radu Vladescu” Patarlagele. A urmai apoi cursurile Facultatii de Teologie si Litere, sectia ”Litere” si un program de Master intitulat ”Limba romana in context european”. In paralel, s-a specializat si in domeniul IT. A urmat un stagiu de doctorat in Filologie, la Universitatea ”Ovidius” Constanta, cu o teza despre particularitatile discursului didactic. In prezent, este profesor de limba si literatura romana in invatamantul liceal.
A publicat numeroase articole si studii in cele doua domenii predilecte - lingvistica aplicata si didactica limbii si literaturii romane. Face parte, de multi ani, din colectivul de organizare a Colocviului International ”Latinitate, Romanitate, Romanitate”, fiind si redactor in colegiile de editare ale periodicelor Studii de didactica a limbii si literaturii si Cultura si Comunicare, publicate de Editura Universitara Bucuresti. Este secretar de redactie la revista academica Diversite et Identite en Europe, aflata in al douazecilea an de existenta si inclusa in numeroase Baze Internationale de Date.
A facut parte din echipele mai multor proiecte europene de cercetare interdisciplinara.
A publicat numeroase articole si studii in cele doua domenii predilecte - lingvistica aplicata si didactica limbii si literaturii romane. Face parte, de multi ani, din colectivul de organizare a Colocviului International ”Latinitate, Romanitate, Romanitate”, fiind si redactor in colegiile de editare ale periodicelor Studii de didactica a limbii si literaturii si Cultura si Comunicare, publicate de Editura Universitara Bucuresti. Este secretar de redactie la revista academica Diversite et Identite en Europe, aflata in al douazecilea an de existenta si inclusa in numeroase Baze Internationale de Date.
A facut parte din echipele mai multor proiecte europene de cercetare interdisciplinara.
PREFATA (P. Gh. Barlea) / 9
SIGLE SI ABREVIERI / 15
INTRODUCERE / 19
1.1. Motivatie / 19
1.2. Stadiul cercetarilor / 24
1.3. Metodele de lucru / 30
1.3.1. Analiza discursului din perspectiva actelor de vorbire / 31
1.3.2. Analiza logico‑semantica a interogatiei / 32
1.3.3. Analiza pragmatica a discursului didactic scris / 33
1.4. Corpusul de texte / 35
1.5. Precizari terminologice / 39
CAPITOLUL I
BAZA LOGICO‑SEMANTICA A INTREBARILOR / 42
1.1. Erotetica – logica intrebarilor / 42
1.2. Structura logica a intrebarilor / 46
1.2.1. O tipologie a intrebarilor din perspectiva logicii / 46
1.2.1.1. Intrebari de decizie / 47
1.2.1.2. Intrebari completive / 48
1.2.1.3. Alte tipuri de intrebari / 50
1.2.2. Raspunsurile la intrebarile adresate corect / 52
1.2.2.1. Raspunsuri directe si indirecte / 52
1.2.2.2. Raspunsuri complete si partiale / 53
1.2.2.3. Raspunsuri imediate si mediate / 53
1.2.2.4. Raspunsuri exhaustive si neexhaustive / 54
1.3. Formularea corecta a intrebarilor. O perspectiva logico‑semantica / 54
1.3.1. Patru conditii logice necesare unei interogatii corecte / 54
1.3.2. Paralogismele erotetice / 55
1.3.3. Semiotica erotetica si conditiile adresarii corecte a intrebarilor / 57
1.3.3.1. Cateva precizari terminologice / 58
1.3.3.2. Intrebari sintactic incorecte / 60
1.3.3.3. Intrebari semantic incorecte si intrebarile nedeterminate semantic / 62
1.3.3.4. Intrebari pragmatic incorecte / 66
CAPITOLUL AL II‑A
PERSPECTIVA LINGVISTICA IN ANALIZA INTEROGATIEI / 69
2.1. Structura lingvistica a intrebarilor / 69
2.1.1. Nivelul sintagmatic / 70
2.1.2. Nivelul paradigmatic / 73
2.1.3. Nivelul semantic / 78
2.1.4. Nivelul pragmatic / 79
2.2. Enunturi interogative totale (EIT) / 82
2.2.1. Trasaturi definitorii ale EIT / 82
2.2.2. Aspecte teoretice / 84
2.2.3. Scurte consideratii statistice / 86
2.2.4. Interogative totale cu varf emfatic pe predicatia sintactica / 87
2.2.4.1. Structuri interogative totale in propozitie / 87
2.2.4.2. Structuri interogative totale in fraza / 88
2.2.4.3. Interogatii totale cu verb epistemic modalizator / 92
2.2.5. Structuri interogative totale cu varf emfatic pe alte componente ale enuntului / 96
2.2.6. Cazuri particulare de structuri EIT/ 97
2.2.6.1. Structuri interogative negative / 97
2.2.6.2. EIT cu presupozitii de adevar / 98
2.2.6.3. Interogatii duble si multiple / 99
2.2.6.4. Asocieri de structuri interogative (EIT+EIP etc.) / 99
2.2.6.5. Asocieri de structuri interogative cu structuri asertive / 99
2.2.6.6. Transpunerea EIT in vorbirea indirecta / 100
2.2.7. Concluzii cu privire la enunturile interogative totale / 100
2.3. Enunturi interogative partiale (EIP) / 100
2.3.1. Trasaturi definitorii ale EIP / 100
2.3.2. Consideratii statistice / 101
2.3.3. Variabilele identificarii constituentului in formularea EIP / 104
2.3.3.1. Pronumele si adjectivele pronominale / 104
2.3.3.1.1. Pronumele si adjectivul interogativ care? / 105
2.3.3.1.2. Pronumele si adjectivul interogativ ce? / 108
2.3.3.1.3. Alte pronume si adjective interogative / 111
2.3.3.2. Adverbe si locutiuni adverbiale / 113
2.3.4. Cazuri particulare de EIP / 114
2.3.4.1. EIP cu tematizare nonprototipica / 114
2.3.4.2. Asocieri de doua sau mai multe interogative partiale / 115
2.3.4.3. Asocieri de structuri interogative diferite / 116
2.3.4.4. Structuri EIP eliptice / 116
2.3.5. Structuri EIP cu valori asertive/imperative/directive / 117
2.3.6. EIP cu structura neinterogativa / 117
2.3.7. Concluzii cu privire la enunturile interogative partiale / 118
2.4. Enunturi interogative alternative (EIA) / 118
2.4.1. Trasaturi definitorii ale EIA / 118
2.4.2. Despre logica disjunctiei in interogatia alternativa / 127
2.4.3. Consideratii statistice / 132
2.4.4. Analiza enunturilor interogative alternative / 133
2.4.4.1. Disjunctia la nivelul frazei / 134
2.4.4.2. Disjunctia la nivelul propozitiei / 142
2.4.4.3. EIA si alte structuri interogative – asocierea si transferul / 150
2.4.5. Concluzii cu privire la enunturile interogative alternative / 152
CAPITOLUL AL III‑LEA
INTEROGATIA IN DISCURSUL DIDACTIC / 155
3.1. Consideratii preliminare / 155
3.2. Comunicare didactica si erotetica / 159
3.2.1. Discursul didactic scris si conceptul de ʽcomunicareʼ / 159
3.2.2. Definirea comunicarii / 161
3.2.3. Interpretari ale conceptului de ʽcomunicare ʼ/ 162
3.2.4. Functiile discursului didactic scris / 163
3.3. Taxonomia lui Bloom si structurile interogative in discursul didactic scris / 164
3.3.1. Preliminarii / 164
3.3.2. De la psihologie la lingvistica in taxonomia lui Bloom / 165
3.3.3. Premisele unei studiu de caz / 167
3.3.3.1. Nivelul „sintezei” / 168
3.3.3.2. Nivelul „evaluarii” / 169
3.3.3.3. Nivelul „intelegerii” / 169
3.3.3.4. Nivelul „aplicarii” / 170
3.3.3.5. Nivelul „cunoasterii” / 172
3.3.4. Nivelurile cognitive ale lui Bloom si ocurentele interogative din manualul editurii „Art” pentru clasa a XII‑a (Studiu de caz 1) / 172
3.4. Structurile interogative si evaluarile formale (Studiu de caz 2) / 176
3.4.1. Premisa studiului de caz / 176
3.4.2. O analiza pragmatica a evaluarii / 177
3.5. Concluzii cu privire la aspectul discursiv‑cognitiv al interogatiilor / 183
CONCLUZII GENERALE / 184
BIBLIOGRAFIE / 189
SIGLE SI ABREVIERI / 15
INTRODUCERE / 19
1.1. Motivatie / 19
1.2. Stadiul cercetarilor / 24
1.3. Metodele de lucru / 30
1.3.1. Analiza discursului din perspectiva actelor de vorbire / 31
1.3.2. Analiza logico‑semantica a interogatiei / 32
1.3.3. Analiza pragmatica a discursului didactic scris / 33
1.4. Corpusul de texte / 35
1.5. Precizari terminologice / 39
CAPITOLUL I
BAZA LOGICO‑SEMANTICA A INTREBARILOR / 42
1.1. Erotetica – logica intrebarilor / 42
1.2. Structura logica a intrebarilor / 46
1.2.1. O tipologie a intrebarilor din perspectiva logicii / 46
1.2.1.1. Intrebari de decizie / 47
1.2.1.2. Intrebari completive / 48
1.2.1.3. Alte tipuri de intrebari / 50
1.2.2. Raspunsurile la intrebarile adresate corect / 52
1.2.2.1. Raspunsuri directe si indirecte / 52
1.2.2.2. Raspunsuri complete si partiale / 53
1.2.2.3. Raspunsuri imediate si mediate / 53
1.2.2.4. Raspunsuri exhaustive si neexhaustive / 54
1.3. Formularea corecta a intrebarilor. O perspectiva logico‑semantica / 54
1.3.1. Patru conditii logice necesare unei interogatii corecte / 54
1.3.2. Paralogismele erotetice / 55
1.3.3. Semiotica erotetica si conditiile adresarii corecte a intrebarilor / 57
1.3.3.1. Cateva precizari terminologice / 58
1.3.3.2. Intrebari sintactic incorecte / 60
1.3.3.3. Intrebari semantic incorecte si intrebarile nedeterminate semantic / 62
1.3.3.4. Intrebari pragmatic incorecte / 66
CAPITOLUL AL II‑A
PERSPECTIVA LINGVISTICA IN ANALIZA INTEROGATIEI / 69
2.1. Structura lingvistica a intrebarilor / 69
2.1.1. Nivelul sintagmatic / 70
2.1.2. Nivelul paradigmatic / 73
2.1.3. Nivelul semantic / 78
2.1.4. Nivelul pragmatic / 79
2.2. Enunturi interogative totale (EIT) / 82
2.2.1. Trasaturi definitorii ale EIT / 82
2.2.2. Aspecte teoretice / 84
2.2.3. Scurte consideratii statistice / 86
2.2.4. Interogative totale cu varf emfatic pe predicatia sintactica / 87
2.2.4.1. Structuri interogative totale in propozitie / 87
2.2.4.2. Structuri interogative totale in fraza / 88
2.2.4.3. Interogatii totale cu verb epistemic modalizator / 92
2.2.5. Structuri interogative totale cu varf emfatic pe alte componente ale enuntului / 96
2.2.6. Cazuri particulare de structuri EIT/ 97
2.2.6.1. Structuri interogative negative / 97
2.2.6.2. EIT cu presupozitii de adevar / 98
2.2.6.3. Interogatii duble si multiple / 99
2.2.6.4. Asocieri de structuri interogative (EIT+EIP etc.) / 99
2.2.6.5. Asocieri de structuri interogative cu structuri asertive / 99
2.2.6.6. Transpunerea EIT in vorbirea indirecta / 100
2.2.7. Concluzii cu privire la enunturile interogative totale / 100
2.3. Enunturi interogative partiale (EIP) / 100
2.3.1. Trasaturi definitorii ale EIP / 100
2.3.2. Consideratii statistice / 101
2.3.3. Variabilele identificarii constituentului in formularea EIP / 104
2.3.3.1. Pronumele si adjectivele pronominale / 104
2.3.3.1.1. Pronumele si adjectivul interogativ care? / 105
2.3.3.1.2. Pronumele si adjectivul interogativ ce? / 108
2.3.3.1.3. Alte pronume si adjective interogative / 111
2.3.3.2. Adverbe si locutiuni adverbiale / 113
2.3.4. Cazuri particulare de EIP / 114
2.3.4.1. EIP cu tematizare nonprototipica / 114
2.3.4.2. Asocieri de doua sau mai multe interogative partiale / 115
2.3.4.3. Asocieri de structuri interogative diferite / 116
2.3.4.4. Structuri EIP eliptice / 116
2.3.5. Structuri EIP cu valori asertive/imperative/directive / 117
2.3.6. EIP cu structura neinterogativa / 117
2.3.7. Concluzii cu privire la enunturile interogative partiale / 118
2.4. Enunturi interogative alternative (EIA) / 118
2.4.1. Trasaturi definitorii ale EIA / 118
2.4.2. Despre logica disjunctiei in interogatia alternativa / 127
2.4.3. Consideratii statistice / 132
2.4.4. Analiza enunturilor interogative alternative / 133
2.4.4.1. Disjunctia la nivelul frazei / 134
2.4.4.2. Disjunctia la nivelul propozitiei / 142
2.4.4.3. EIA si alte structuri interogative – asocierea si transferul / 150
2.4.5. Concluzii cu privire la enunturile interogative alternative / 152
CAPITOLUL AL III‑LEA
INTEROGATIA IN DISCURSUL DIDACTIC / 155
3.1. Consideratii preliminare / 155
3.2. Comunicare didactica si erotetica / 159
3.2.1. Discursul didactic scris si conceptul de ʽcomunicareʼ / 159
3.2.2. Definirea comunicarii / 161
3.2.3. Interpretari ale conceptului de ʽcomunicare ʼ/ 162
3.2.4. Functiile discursului didactic scris / 163
3.3. Taxonomia lui Bloom si structurile interogative in discursul didactic scris / 164
3.3.1. Preliminarii / 164
3.3.2. De la psihologie la lingvistica in taxonomia lui Bloom / 165
3.3.3. Premisele unei studiu de caz / 167
3.3.3.1. Nivelul „sintezei” / 168
3.3.3.2. Nivelul „evaluarii” / 169
3.3.3.3. Nivelul „intelegerii” / 169
3.3.3.4. Nivelul „aplicarii” / 170
3.3.3.5. Nivelul „cunoasterii” / 172
3.3.4. Nivelurile cognitive ale lui Bloom si ocurentele interogative din manualul editurii „Art” pentru clasa a XII‑a (Studiu de caz 1) / 172
3.4. Structurile interogative si evaluarile formale (Studiu de caz 2) / 176
3.4.1. Premisa studiului de caz / 176
3.4.2. O analiza pragmatica a evaluarii / 177
3.5. Concluzii cu privire la aspectul discursiv‑cognitiv al interogatiilor / 183
CONCLUZII GENERALE / 184
BIBLIOGRAFIE / 189
Lucrarea prezentata de Constantin Georgel Stoica are o finalitate practica declarata. Autorul isi propune sa‑i sensibilizeze pe autorii textelor didactice scrise, id est: pe autorii de manuale scolare cu privire la optimizarea formularii intrebarilor din acest tip de discurs. Premisa de la care porneste este aceea ca exista un potential formativ foarte mare in actele de vorbire structurate binar in schimbul „intrebare‑raspuns”, iar observatia pe care o face, inca de la inceputul demersului sau, este ca in respectivele texte se formuleaza intrebari putine si cu mari probleme de organizare logico‑sintactica. Asa incat cealalta observatie pe care se intemeiaza cercetarea propusa – si anume, ca tinerii nu stiu sa intrebe si nu par ca ar vrea nici sa se intrebe cu privire la multe lucruri – are o explicatie: de vreme ce adultii care se ocupa de formarea lor au aceleasi defecte, nu este nicio mirare ca invataceii si le manifesta cu toata seninatatea.
Practic, autorul lucrarii discutate aici este convins ca niste structuri interogative mai corect si mai interesant formulate ar stimula gandirea critica a receptorilor, ar conduce la opinii si atitudini mai curajoase in viata sociala, ar favoriza autoreflexivitatea si comunicarea interpersonala, in genere. Structurile interogative fac parte integranta, ne spune autorul, din ceea ce numim „cultivarea limbii”, sub toate aspectele, proces care se leaga intim de formarea generala a personalitatii umane.
Or, pentru a face aceasta operatiune in deplina cunostinta de cauza, trebuie cunoscute foarte bine doua serii de fapte:
Particularitatile structurilor interogative, din perspectiva logico-semantica, morfo‑sintactica si fonetica; aceste particularitati determina tipologia intrebarilor si selectarea lor in functie de scopul formativ urmarit.
Mecanismele de formare a gandirii critice, prin valorificarea relatiilor limba‑gandire, si de aici, strategiile care se impun in formularea cerintelor‑intrebari din textele cu caracter didactic.
Autorul pregateste minutios terenul pentru analizele care pot da o imagine clara asupra acestor structuri, redactand un capitol teoretic despre baza logico‑semantica a interogatiilor, apoi unul despre implicatiile gramaticale si stilistico‑pragmatice ale enunturilor de tip „interogatie”. Este sintetizata in acestea informatia furnizata de o bibliografie bogata, diversificata, adusa la zi.
In cea dintai secventa enumerata aici se fac referiri amanuntite la ceea ce se autorul numeste „directiile de cercetare a problematicii” interogatiilor, vazute ca „tipuri de judecata”, inca de pe vremea lui Eugeniu Sperantia, in primele decenii ale secolului trecut: „cercetarea analitica, cercetarea adecvarii, cercetarea exhaustiunii si cercetarea implicatiei”. Aplicand aceasta grila, se ajunge la „intrebari de decizie si intrebari completive, in functie de judecatile‑raspuns posibile ale acestora”. Apoi se aplica o alta grila, complementara, propusa, mai recent, de Petre Botezatu, din care rezulta o noua serie de enunturi specifice: „intrebari de alternativa unica, intrebari de lista completa, intrebari neexclusiviste”, precum si doua tipuri considerate „speciale”: intrebarea sugestiva si intrebarea retorica. De la alti logicieni se preiau „patru dublete de posibile raspunsuri: directe/indirecte; complete/partiale; imediate/mediate; exhaustive/neexhaustive”.
In acelasi capitol, autorul valorifica achizitiile mai vechi despre semiotica erotetica, in care sunt incluse „sintaxa erotetica, semantica erotetica si pragmatica erotetica”, foarte utile pentru analiza unor enunturi interogative.
Combinand aceste informatii cu sursele care vizeaza aspectele strict lingvistice ale interogatiilor, din capitolul urmator, se ajunge la noi clasificari. Este vorba despre „intrebari sintactic incorecte”, adica despre „enunturile cu structura sintactica interogativa, dar care nu sunt intrebari sau enunturile fara structura sintactica interogativa, dar care functioneaza, totusi, ca intrebari”. Cand va ajunge la despuierea corpusului de lucru, autorul va constata cat de frecvente sunt acestea in textele cu caracter formativ oficial, din pacate. Nici al doilea subtip din aceasta categorie mare nu este prea rar. Este vorba despre „intrebari semantic corecte sau incorecte” ori „intrebari (ne)determinate semantic”. Practic, se arata in lucrare, vorbim despre intrebari care ofera raspunsul in mod direct sau, invers, despre intrebari la care se raspunde doar cu „Da” sau „Nu”, ori, inca mai grav, despre intrebari la care nu se poate da un raspuns logic. Abia dupa ce este realizata aceasta „infrastructura” teoretica, se purcede la analizele propriu‑zise.
Corpusul de texte pe care se desfasoara aceste demersuri analitice este foarte bogat, autorul selectand intrebari formulate de autorii manualelor de limba si literatura romana de la diverse niveluri ale ciclului liceal, publicate de patru edituri. Sunt totalizate circa douazeci de texte mari, reprezentative pentru discursul didactic scris, din care sunt extrase peste 700 de structuri interogative. Desigur, sunt citate numai unele dintre acestea, intrucat valorificarea tuturor exemplelor care ar ilustra un anumit (sub)tip de intrebare ar fi ocupat inutil un spatiu foarte mare din economia lucrarii. Cele retinute pentru potentialul lor de „mostre” ale adecvarii sau inadecvarii la rigorile discursului didactic ofera o imagine graitoare a nivelului la care se situeaza astfel auxiliare didactice pentru sistemul formal de cultivare a limbii si literaturii romane.
Principiile, metodele si instrumentele de lucru la care se face apel tin de aceste particularitati logic‑semantice si morfo‑sintactice ale exemplelor studiate. Se impun, mai intai, metoda gramaticii descriptive, cu elemente de structuralism si de „gramatica a sensului”, caci intrebarile reprezinta un anumit act de gandire reflectat in acte de vorbire specifice.
Preluand modelele de analiza propuse de Andra Serbanescu, o autoritate in materie, autorul aduce in discutie cele „trei tipologii ale definitiilor pragmatice ale interogatiei”, propuse in monografia lingvistei de la Bucuresti: „intrebarea ca tipar comportamental – tipul „cautare de informatie”; intrebarea ca act de vorbire – un enunt ce ocupa o pozitie‑cheie in cadrul discursului dialogat; intrebarea ca modalitate enuntiativa – un enunt nondeclarativ construit prin modificarea formala a unui enunt declarativ”.
La pragmalingvistica se face deseori apel, deoarece „atat intrebarea, cat si raspunsul se afla sub incidenta unor constrangeri, numite de aceeasi Andra Serbanescu „conditii pragmatice ale interogativelor: existenta nevoii de informatie, existenta informatiei, dorinta de a se face cunoscuta aceasta informatie”.
In sfarsit, enunturile selectate pentru aceasta cercetare sunt supuse unor evaluari operate din perspectiva analizei discursului si din perspectiva actelor de vorbire. Pentru analiza cantitativa, se aplica principii ale statisticii lingvistice.
Capitolul central, intitulat chiar „Perspectiva lingvistica in analiza interogatiei”, continua detalierea tipurilor fundamentale, rezultate din combinarea criteriilor de clasificare sus‑pomenite. Practic, trei dintre subcapitolele respective sunt consacrate tocmai acestor analize, operate dupa criteriul fundamental al tipurilor principale de intrebari – totale, partiale si alternative.
Autorul observa ca textele care fac obiectul investigatiilor sale sunt intesate de intrebari din categoria „enunturilor interogative partiale”, marcate de utilizarea unor „cuvinte cu valoare interogativa” (pronume si adjective interogative, adverbe si locutiuni adverbiale interogative) precum si de un contur intonational descendent, in principiu. Procentul acestora este de 70,33% din totalul exemplelor excerptate, dintre care 37,67% sunt introduse prin pronumele sau adjectivul „ce?”, 29,67% – prin „care?”, cu formele lor cazuale sau locutionale, restul fiind completat de „cine?” sau de adverbele „cand?”, „unde?”, „cum?”, „cat?” etc.
Pe locurile urmatoare se afla interogatiile totale (cu accent emfatic pe predicatia sintactica, in majoritate) si cele numite „alternative”, deoarece solicita un raspuns‑alegere de tipul „A sau B”.
In toate aceste trei mari diviziuni sunt analizate situatiile speciale: intrebari care contin in structura lor o prezumtie de adevar, variante in propozitie sau in fraza, disjunctii multiple, diverse forme de transferuri si mixaje de enunturi, false interogatii, interogatii cu sintaxa neinterogativa, transferuri in vorbirea indirecta s.a.
Un ultim capitol al lucrarii vizeaza perspectiva didactica a problematicii interogatiei, ca structura logica si lingvistica. Dupa o prezentare oarecum superflua a conceptelor de „comunicare”, „discurs (didactic)”, sunt prezentate rezultatele obtinute prin doua studii de caz, bazate pe principiile taxonomiei lui B. S. Bloom.
Concluziile acestui strans demers analitic pivoteaza in jurul ideii de relatie biunivoca „limba/gandire”, cu accent pe posibilitatile de actiune formativa vizand fiecare componenta a acesteia.
Abordand un tip de discurs nu foarte agreat in mediul filologic, desi acesta isi are particularitatile sale si importanta sa in comunicarea verbala, comparabile cu oricare alt tip de discurs, autorul pune intr‑o lumina noua achizitiile teoretice cu privire la natura enunturilor interogative.
Sursele bibliografice, destul de recente si de variate, sunt prelucrate cu atentie si cu onestitate, iar analizele personale, chiar daca unele solutii gramaticale pot fi inca discutate, sunt realizate cu cele mai bune intentii si cu implicarea vizibila a unui tanar filolog, in ciuda paradei de didacticism. Redactarea este ingrijita, corecta, demonstratiile sunt convingatoare si bazate pe un material exemplificator foarte bogat.
Toate acestea confera o valoare aplicata incontestabila cartii semnate de Constantin Georgel Stoica.
Prof. univ. dr. emerit Petre Gheorghe Barlea
Practic, autorul lucrarii discutate aici este convins ca niste structuri interogative mai corect si mai interesant formulate ar stimula gandirea critica a receptorilor, ar conduce la opinii si atitudini mai curajoase in viata sociala, ar favoriza autoreflexivitatea si comunicarea interpersonala, in genere. Structurile interogative fac parte integranta, ne spune autorul, din ceea ce numim „cultivarea limbii”, sub toate aspectele, proces care se leaga intim de formarea generala a personalitatii umane.
Or, pentru a face aceasta operatiune in deplina cunostinta de cauza, trebuie cunoscute foarte bine doua serii de fapte:
Particularitatile structurilor interogative, din perspectiva logico-semantica, morfo‑sintactica si fonetica; aceste particularitati determina tipologia intrebarilor si selectarea lor in functie de scopul formativ urmarit.
Mecanismele de formare a gandirii critice, prin valorificarea relatiilor limba‑gandire, si de aici, strategiile care se impun in formularea cerintelor‑intrebari din textele cu caracter didactic.
Autorul pregateste minutios terenul pentru analizele care pot da o imagine clara asupra acestor structuri, redactand un capitol teoretic despre baza logico‑semantica a interogatiilor, apoi unul despre implicatiile gramaticale si stilistico‑pragmatice ale enunturilor de tip „interogatie”. Este sintetizata in acestea informatia furnizata de o bibliografie bogata, diversificata, adusa la zi.
In cea dintai secventa enumerata aici se fac referiri amanuntite la ceea ce se autorul numeste „directiile de cercetare a problematicii” interogatiilor, vazute ca „tipuri de judecata”, inca de pe vremea lui Eugeniu Sperantia, in primele decenii ale secolului trecut: „cercetarea analitica, cercetarea adecvarii, cercetarea exhaustiunii si cercetarea implicatiei”. Aplicand aceasta grila, se ajunge la „intrebari de decizie si intrebari completive, in functie de judecatile‑raspuns posibile ale acestora”. Apoi se aplica o alta grila, complementara, propusa, mai recent, de Petre Botezatu, din care rezulta o noua serie de enunturi specifice: „intrebari de alternativa unica, intrebari de lista completa, intrebari neexclusiviste”, precum si doua tipuri considerate „speciale”: intrebarea sugestiva si intrebarea retorica. De la alti logicieni se preiau „patru dublete de posibile raspunsuri: directe/indirecte; complete/partiale; imediate/mediate; exhaustive/neexhaustive”.
In acelasi capitol, autorul valorifica achizitiile mai vechi despre semiotica erotetica, in care sunt incluse „sintaxa erotetica, semantica erotetica si pragmatica erotetica”, foarte utile pentru analiza unor enunturi interogative.
Combinand aceste informatii cu sursele care vizeaza aspectele strict lingvistice ale interogatiilor, din capitolul urmator, se ajunge la noi clasificari. Este vorba despre „intrebari sintactic incorecte”, adica despre „enunturile cu structura sintactica interogativa, dar care nu sunt intrebari sau enunturile fara structura sintactica interogativa, dar care functioneaza, totusi, ca intrebari”. Cand va ajunge la despuierea corpusului de lucru, autorul va constata cat de frecvente sunt acestea in textele cu caracter formativ oficial, din pacate. Nici al doilea subtip din aceasta categorie mare nu este prea rar. Este vorba despre „intrebari semantic corecte sau incorecte” ori „intrebari (ne)determinate semantic”. Practic, se arata in lucrare, vorbim despre intrebari care ofera raspunsul in mod direct sau, invers, despre intrebari la care se raspunde doar cu „Da” sau „Nu”, ori, inca mai grav, despre intrebari la care nu se poate da un raspuns logic. Abia dupa ce este realizata aceasta „infrastructura” teoretica, se purcede la analizele propriu‑zise.
Corpusul de texte pe care se desfasoara aceste demersuri analitice este foarte bogat, autorul selectand intrebari formulate de autorii manualelor de limba si literatura romana de la diverse niveluri ale ciclului liceal, publicate de patru edituri. Sunt totalizate circa douazeci de texte mari, reprezentative pentru discursul didactic scris, din care sunt extrase peste 700 de structuri interogative. Desigur, sunt citate numai unele dintre acestea, intrucat valorificarea tuturor exemplelor care ar ilustra un anumit (sub)tip de intrebare ar fi ocupat inutil un spatiu foarte mare din economia lucrarii. Cele retinute pentru potentialul lor de „mostre” ale adecvarii sau inadecvarii la rigorile discursului didactic ofera o imagine graitoare a nivelului la care se situeaza astfel auxiliare didactice pentru sistemul formal de cultivare a limbii si literaturii romane.
Principiile, metodele si instrumentele de lucru la care se face apel tin de aceste particularitati logic‑semantice si morfo‑sintactice ale exemplelor studiate. Se impun, mai intai, metoda gramaticii descriptive, cu elemente de structuralism si de „gramatica a sensului”, caci intrebarile reprezinta un anumit act de gandire reflectat in acte de vorbire specifice.
Preluand modelele de analiza propuse de Andra Serbanescu, o autoritate in materie, autorul aduce in discutie cele „trei tipologii ale definitiilor pragmatice ale interogatiei”, propuse in monografia lingvistei de la Bucuresti: „intrebarea ca tipar comportamental – tipul „cautare de informatie”; intrebarea ca act de vorbire – un enunt ce ocupa o pozitie‑cheie in cadrul discursului dialogat; intrebarea ca modalitate enuntiativa – un enunt nondeclarativ construit prin modificarea formala a unui enunt declarativ”.
La pragmalingvistica se face deseori apel, deoarece „atat intrebarea, cat si raspunsul se afla sub incidenta unor constrangeri, numite de aceeasi Andra Serbanescu „conditii pragmatice ale interogativelor: existenta nevoii de informatie, existenta informatiei, dorinta de a se face cunoscuta aceasta informatie”.
In sfarsit, enunturile selectate pentru aceasta cercetare sunt supuse unor evaluari operate din perspectiva analizei discursului si din perspectiva actelor de vorbire. Pentru analiza cantitativa, se aplica principii ale statisticii lingvistice.
Capitolul central, intitulat chiar „Perspectiva lingvistica in analiza interogatiei”, continua detalierea tipurilor fundamentale, rezultate din combinarea criteriilor de clasificare sus‑pomenite. Practic, trei dintre subcapitolele respective sunt consacrate tocmai acestor analize, operate dupa criteriul fundamental al tipurilor principale de intrebari – totale, partiale si alternative.
Autorul observa ca textele care fac obiectul investigatiilor sale sunt intesate de intrebari din categoria „enunturilor interogative partiale”, marcate de utilizarea unor „cuvinte cu valoare interogativa” (pronume si adjective interogative, adverbe si locutiuni adverbiale interogative) precum si de un contur intonational descendent, in principiu. Procentul acestora este de 70,33% din totalul exemplelor excerptate, dintre care 37,67% sunt introduse prin pronumele sau adjectivul „ce?”, 29,67% – prin „care?”, cu formele lor cazuale sau locutionale, restul fiind completat de „cine?” sau de adverbele „cand?”, „unde?”, „cum?”, „cat?” etc.
Pe locurile urmatoare se afla interogatiile totale (cu accent emfatic pe predicatia sintactica, in majoritate) si cele numite „alternative”, deoarece solicita un raspuns‑alegere de tipul „A sau B”.
In toate aceste trei mari diviziuni sunt analizate situatiile speciale: intrebari care contin in structura lor o prezumtie de adevar, variante in propozitie sau in fraza, disjunctii multiple, diverse forme de transferuri si mixaje de enunturi, false interogatii, interogatii cu sintaxa neinterogativa, transferuri in vorbirea indirecta s.a.
Un ultim capitol al lucrarii vizeaza perspectiva didactica a problematicii interogatiei, ca structura logica si lingvistica. Dupa o prezentare oarecum superflua a conceptelor de „comunicare”, „discurs (didactic)”, sunt prezentate rezultatele obtinute prin doua studii de caz, bazate pe principiile taxonomiei lui B. S. Bloom.
Concluziile acestui strans demers analitic pivoteaza in jurul ideii de relatie biunivoca „limba/gandire”, cu accent pe posibilitatile de actiune formativa vizand fiecare componenta a acesteia.
Abordand un tip de discurs nu foarte agreat in mediul filologic, desi acesta isi are particularitatile sale si importanta sa in comunicarea verbala, comparabile cu oricare alt tip de discurs, autorul pune intr‑o lumina noua achizitiile teoretice cu privire la natura enunturilor interogative.
Sursele bibliografice, destul de recente si de variate, sunt prelucrate cu atentie si cu onestitate, iar analizele personale, chiar daca unele solutii gramaticale pot fi inca discutate, sunt realizate cu cele mai bune intentii si cu implicarea vizibila a unui tanar filolog, in ciuda paradei de didacticism. Redactarea este ingrijita, corecta, demonstratiile sunt convingatoare si bazate pe un material exemplificator foarte bogat.
Toate acestea confera o valoare aplicata incontestabila cartii semnate de Constantin Georgel Stoica.
Prof. univ. dr. emerit Petre Gheorghe Barlea
Daca doresti sa iti exprimi parerea despre acest produs poti adauga un review.
Scrie un review
Produse similare
Argoul in limba romana actuala - Daniela Eugenia Vodita
Zmei, draci si strigoi. Eseuri de hermeneutica a basmului popular romanesc
Dictionar scolar explicativ - Alexandru Emil M.
Limba romana contemporana. Vocabularul - Marinusa Constantin
Dictionar de omografe - Ioana Radu Guciu
Dictionar de omonime - Adina Grigore
Limba romana literara in traducerile succesive din Jules Verne
Exprimarea complimentului in limba romana actuala - Oana-Petruta Popa
Suport clienti Luni - Vineri intre 8.00 - 16.00
0745 200 718 0745 200 357 comenzi@editurauniversitara.ro