Despre Eminescu am scris la inceput pentru tineri, dintr-un fel de indignare, aceea ca nu ma indrumase nimeni mai devreme spre articolele sale din presa vremii, total necunoscute mie, desi ii citisem opera literara. In timp, mi-am dat seama ca un adolescent sau un student al societatii din urma, lasat ani intregi in voia hazardului si a sistemului actual de invatamant, nu va mai putea avea impulsul de a deschide o carte de sau despre Eminescu si, in general, nu va mai fi receptiv la nimic – priveste si asculta inert, citeste doar cateva pagini. Acesta nu se va mai indrepta spre Eminescu daca nu a existat, in prealabil, in copilarie, o legatura cat de firava cu el. Acum, la cincisprezece ani de la aparitia primei carti, am scris despre Eminescu pentru copiii carora li se citeste de mici, pentru ca, mai apoi, ei insisi sa deschida cartile cu bucurie si sa inceapa sa iubeasca ceea ce descopera, cunosc si inteleg: Dumnezeu, familie, natiune, pamantul tarii, obiceiuri, povesti si poezii, idealuri transmise din generatie in generatie de cativa romani cu adevarat mari – de la domnitorii de seama la marii duhovnici, de la inventatori si pionieri in diferite domenii la scriitori si ganditori.
Miruna Lepus
Intalnirea cu Eminescu este dar dumnezeiesc si nu exista ceva mai de folos copilului decat aceasta minunata intalnire. Cartea de fata, scrisa cu talent si cu o sensibilitate de o rara delicatete si discretie, cuprinzand in raza ei deopotriva momentele cruciale din viata marelui poet, impletite cu poezii izvodite in cumpatul lor, deschide pentru copii si parinti, deopotriva, usa spre lumea din oglinda vie a operei si a vietii „romanului absolut”, Mihai Eminescu.
Prof. univ. Dr. Ilie Badescu, membru corespondent al Academiei Romane
Pe vremea cand Alexandru Vlahuta, G. Cosbuc sau St. O. Iosif scriau carti pentru elevi despre istoria romanilor si despre marile personalitati ale culturii noastre, exista o comanda sociala pentru ele. Regele Romaniei si Ministerul Instructiunii comandau aceste carti. Mai tarziu, dupa 1947, comanda sociala a venit din partea statului. Acum nu mai exista comanda sociala, ci doar constiinta datoriei scriitorului fata de cei trecuti si fata de cei prezenti si viitori. Scriitorii actioneaza pe raspunderea lor ca verigi de legatura, ca „scantei in alergare” cum spunea Vlahuta, intre trecutul permanent si viitorul tot mai incert din cauza unui prezent precar cultural.
Cartea Mirunei Lepus reprezinta un act de rezistenta fata de procesul de instrainare de sine prin care trec, cu sprijinul unui intreg sistem cultural si educational dominat de adulti mercenari sau iresponsabili, copiii romani de azi. Intr-o epoca in care „invatarea activa si personalizata” inseamna scufundarea copilului in realitatea virtuala si invatarea cu un tutore digital, aceasta carte imbina istoria literara cu sugestii de activitati menite a-i apropia pe copii de Mihai Eminescu. Eminescu strabate ca un mezin de imparat toata istoria noastra moderna. A-i indeparta pe copii de el inseamna a-i lipsi de posibilitatea de a trai fericiti pana la adanci batraneti de nu chiar si dupa aceea. Aceasta carte ii calauzeste cu afectiune si pricepere pe copii si adolescenti pe cararile Romaniei eminesciene ajutandu-i sa strabata cu gandul si cu pasul o lume esentiala pentru integritatea noastra.
Mircea Platon
Informatii conformitate produs