Marile evenimente istorice necesita un moment declansator. El nu ar trebui sa fie purtator de violenta, insa de cele mai multe ori schimbarile au avut loc ori pe aceasta cale. Momentul care a pus in miscare lantul de evenimente ce a culminat cu Primul Razboi Mondial, a fost asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand si a sotiei sale Sophie. Pregatirile pentru vizita sa in Bosnia-Hertegovina incapsuleaza caracteristicile esentiale ale imperiului al carui tron urma sa-l mosteneasca, iar complotul arunca o lumina revelatoare asupra curentelor si contracurentelor din Balcani, cea mai tulburata regiune a Europei in anii de dinainte de 1914. Haosul, confuzia si coincidentele de la Sarajevo din 28 iunie 1914, au dat tonul crizei care a precedat cel dintai razboi de o asemenea anvergura de la infrangerea lui Napoleon Bonaparte cu aproape un secol mai devreme.
Secolul al XX-lea a fost unul al nationalismului si centralismului, iar „Sarajevo 1914” este un simbol al acestuia. El a devenit un sinonim pentru pericolul iminent de razboi, a fost considerat un semn de avertizare pentru orice eveniment cu consecinte catastrofale. Atractivitatea consistenta a referintei Sarajevo si cat de mult aceasta s-a impus ca o metafora pentru evenimente declansatoare de razboi si care schimba lumea, a conturat o literatura istorica si chiar romantata specifica.
Sarajevo este inceputul si sfarsitul. Anul 1914 a inceput cu un asasinat, urmat de o escaladare a „onoarei nationale”. „Sarajevo 1914” este in mare masura asociat cu doua atribute: „inducerea razboiului” si „schimbarea lumii”. Acest lucru ii confera o semnificatie simbolica remarcabila atunci cand privim retrospectiv istoria generala a atentatelor din secolul al XX-lea. Datorita legaturii sale cu Primul Razboi Mondial, „Sarajevo 1914” a dezvoltat intruchiparea tentativei de asasinat care poate schimba lumea. Desigur, au existat atacuri inainte si dupa, dar niciunul nu este asociat cu astfel de consecinte precum „Sarajevo 1914”.
Primul Razboi Mondial a inceput cu Sarajevo, unde sub soarele duminicii de 28 iunie 1914 - data simbolica, aniversarea rezistentei epice sarbe impotriva otomanilor, batalia de la Kosovo Polje din 28 iunie 1389 - s-a manifestat toata furia si disperarea unor tineri, deoarece sofisticata alchimie politica a relatiilor internationale nu a reusit sa guverneze si sa directioneze o situatie in care nemultumirile erau permanent pe punctul de a exploda.
In acea zi, tanarul Gavrilo Princip statea la un colt de strada in orasul bosniac Sarajevo, cu un pistol in mana. Cu doua focuri de arma el a deschis drumul primei conflagratii mondiale. A fost cea dintai impuscatura a Primului Razboi Mondial, auzita in intreaga lume.
Chiar daca nimeni nu ar fi putut ghici dimensiunile catastrofale si pierderile din Primul Razboi Mondial, proiectand consecintele asupra asasinatului acesta devine in sine un eveniment cu o simbolistica aparte. „Fascinatia” pentru „Sarajevo 1914” poate fi cu siguranta explicata prin discrepanta enorma dintre uciderea unui mostenitor al tronului de catre un elev la „periferia europeana” si consecintele catastrofale la nivel mondial.
Nicio alta tentativa de asasinat nu a avut un astfel de rezultat, iar acest lucru asigura pentru „Sarajevo 1914” o referinta consacrata. Este motivul pentru care Sarajevo este considerat „mama tuturor atacurilor moderne”. Nu in sensul ca asasinatul de acolo poarta povara tentativelor ulterioare de asasinat, ci in sensul ca interpretarea asasinatului de la Sarajevo a modelat o matrice care a influentat perceptia asasinatelor ulterioare. S-ar putea argumenta, de asemenea, ca legatura dintre Sarajevo si izbucnirea Primului Razboi Mondial a contribuit la modificarea perceptiei asasinatelor in general, acordandu-se o atentie deosebita problemei consecintelor atentatelor. Cu alte cuvinte, atentatele sa aiba consecinte vizibile si cat mai drastice posibil.
Pozitia unica a asasinatului de la „Sarajevo 1914” in imaginatia occidentala nu inseamna ca toate asasinatele ulterioare au stat in umbra lui. Dar acesta deschide nu doar problema analizei politice, ci si a manualelor si a educatiei. In mod esential, manualele sunt o reflectare a timpului in care au fost create, ca si istoriografia din care au aparut. Prin urmare, imaginile din manuale sunt in mare parte copii ale elaborarilor istoriografice, iar cantitatea de scrieri si modul de prezentare in manuale pot fi intotdeauna o masura a importantei obiectivelor socio-politice si educationale contemporane in raport cu o anumita personalitate sau eveniment din trecut, si invers, cat de importanta este o anumita parte a trecutului pentru discursul socio-politic si educational contemporan.
Nonconformistul istoric A.J.P. Taylor a avut un mesaj pentru istoricii care au cautat conspiratii in spatele asasinatului de la Sarajevo:
„Noua zecimi din ceea ce s-a scris despre asasinatul din Sarajevo se dovedeste a fi un gunoi inutil, viciat de hotararea de a descoperi o conspiratie elaborata undeva. Istoricilor le vine greu sa creada ca unii oameni sunt pregatiti sa moara pentru convingerile lor fara ordine sau recompensa. Asa a fost si aici. Cea mai simpla explicatie se dovedeste a fi cea adevarata. Ceea ce se intampla frecvent”.
Mostenitorul tronului puternicului Imperiu austro-ungar a fost ucis de un grup de elevi de liceu. Complotul care a dus la asasinatul de la Sarajevo semana mai mult cu romanele lui Dostoievski, decat cu episoadele istoriei politice a batranului continent. Este mai important de stiut ca grupul de „entuziasti, visatorii si fanaticii” de conspiratori amatori nu fusese indoctrinat. Ei s-au adunat din proprie initiativa, citeau si dezbateau, cat de bine puteau, ceea ce ei insisi alesesera sa faca.
De atunci, memoriile postbelice au fost deseori colorate de alte considerente decat cautarea adevarului istoric. Ca urmare, nu este de mirare ca „Sarajevo 1914” s-a dovedit a fi un fel de „corn al abundentei” pentru fanteziile conspirationiste. Aceasta este natura faptei si circumstantele care o inconjoara, incat probabil ca nu va fi niciodata posibil sa o dezvaluim complet. Ca nu exista si nu a existat niciodata o persoana care sa stie tot ce ar fi fost de stiut.
Taylor a atras atentia si asupra unui alt aspect foarte important al crizei din iulie:
„Stim ce s-a intamplat intre 28 iunie si 4 august 1914, mai detaliat decat stim despre oricare alte cinci saptamani din istorie. Intr-adevar, daca nu putem intelege aceste evenimente si nu putem fi de acord cu ele, nu vom intelege sau nu vom fi niciodata de acord cu nimic. Astfel cum poate demonstra aceasta lucrare, ocazional istoricii si jurnalistii sunt inca in cautare de conspiratii, iar tentativa de la Sarajevo s-a dovedit a fi un subiect atractiv pentru astfel de interpretari”.
A doua parte a observatiei lui Taylor este un avertisment. Sunt istoricii intr-adevar capabili sa inteleaga sau sa fie de acord asupra acestui eveniment tragic? Despre multe aspecte sunt, cu siguranta. Cu toate acestea, chiar si la mai mult de un secol dupa asasinatul de la Sarajevo, istoricii nu par sa fie capabili sa cada de acord asupra rolului lui Gavrilo Princip in cele cinci saptamani care au precedat cele patru saptamani fatale ale crizei din iulie 1914.
Teoriile conspiratiei invaluie intotdeauna evenimente importante. Nu este surprinzator ca asasinatul care a declansat Primul Razboi Mondial a dus la controverse si speculatii. Acest lucru se intinde dincolo de argumentele privind rolul organizatiei Crna Ruka in organizarea atacului sau complicitatea guvernului sarb. Au existat mult timp opinii ca ceva nefast era in pregatire, un complot pus la cale de oficialii din Austro-Ungaria care doreau ca arhiducele „problematic” si sotia sa morganatica sa fie indepartati. Chiar si numai la gandul la Franz Ferdinand va deveni imparat. Planurile sale de reorganizare a imperiului amenintau notiunile conservatoare si multi se temeau ca, in ciuda renuntarii sale, arhiducele va gasi o modalitate de a-si incorona ca imparateasa sotia si de a-si numi fiul cel mare mostenitor al tronului. Este o idee surprinzatoare ca asasinatul de la Sarajevo ar fi fost incurajat de anumite elemente din Austria, care nu au reactionat atunci cand le-a fost semnalat pericolul.
Apoi, exista acuzatii ca Rusia imperiala, cel mai puternic aliat al Serbiei si o tara hotarata sa elimine Austria ca influenta in Balcani, ar fi promovat activ asasinatul. Conform acestei teorii, Rusia se temea ca atunci cand Franz Ferdinand va veni la tron, va uni slavii sudici separati sub steagul habsburgic si, astfel, va impiedica expansiunea Romanovilor in Balcani. Aceste doua pseudo „teorii” interpreteaza neconvingator episodul „Sarajevo 1914”.
Era nevoie de o „scuza” sau „pretext” pentru a purta un razboi impotriva amenintarii perpetue care era atunci Serbia? Si atunci, am putea spune, ce modalitate mai buna era decat de a provoca un incident la Sarajevo, care sa justifice agresiunea austriaca impotriva Belgradului? Pentru ca, asa cum foarte bine conchidea Taylor, guvernul austriac nu a fost prea preocupat sa-l pedepseasca pe Gavrilo Princip. El dorea sa pedepseasca o crima diferita - crima pe care Serbia a comis o existand ca stat national liber.
Unele intrebari vor ramane permanent fara un raspuns limpede, dar trauma care a urmat zilei „Sarajevo 1914” este incontestabila. Dovezile existente au fost analizate pe larg, iar fundalul complotului a fost examinat cu atentie in cele mai mici detalii. Inlaturand imposibilul si excluzand improbabilul - si lasand la o parte evreii, francmasonii, organizatiile Narodna Odbrana, Crna Ruka si Mlada Bosna si toate celelalte „elemente de baza” ale teoriilor conspiratiei - este posibil sa se faca o serie de deductii care, desi nu sunt concludente, au avantajul plauzibilitatii. Cand ministrul de externe austro-ungar, contele Leopold von Berchtold, se intorsese in graba in capitala de la castelul sau de la Buchlovice, din Moravia, in primele sale intalniri cu diplomatii straini nu a lasat nici o indoiala ca „firele conspiratiei ... s-au adunat la Belgrad”.
Sunt o serie de argumente care m-au determinat sa completez cartea in aceasta a doua editie: scrieri noi, opinii noi, explicatii mai mult sau mai putin convingatoare aparute in literatura specifica temei. In special a teoriei conspiratiei.
Vizita la Sarajevo in luna iulie 2022, pentru a vedea locul unde a avut loc atentatul, primaria, Muzeul de langa Podul Latin - unde am donat un exemplar al acestei carti din prima editie -, precum si a impunatorului Mausoleu ridicat in cimitirul orasului in memoria celor 7 atentatori, au completat argumentele pentru care am considerat ca aceasta editie este necesara.
Iulie, 2024