Propuneri manuscrise: info@editurauniversitara.ro: 0745 204 115
Urmarire comenzi Persoane fizice / Vanzari: 0745 200 718 / 0745 200 357 / Comenzi Persoane juridice: 0721 722 783
RO 
Engleza
Istoria ieroglifica - Dimitrie Cantemir
![Istoria ieroglifica - Dimitrie Cantemir [1]](https://gomagcdn.ro/domains/editurauniversitara.ro/files/product/original/istoria-ieroglifica-dimitrie-cantemir-851794.jpg "Istoria ieroglifica - Dimitrie Cantemir [1]")
Editura: Paideia
Autor: Dimitrie Cantemir
Pagini: 258
Anul publicării: 2020
ISBN: 978-606-748-366-6
Cod Produs:
9786067483666
Ai nevoie de ajutor?
0745 200 718
/
0745 200 357
- Descriere
- Download (1)
- Autori
- Cuvant inainte
- Review-uri (0)
Istoria ieroglifica, lucrare satirico-politica de dimensiunile unui roman, cu personaje din lumea animala, este o alegorie cu caracter istoric si autobiografic scrisa intre anii 1703-1705. Opera este impartita in douasprezece parti, disimuland personajele reale in chipul pasarilor si al animalelor si face prima incercare de transpunere a vocabularului stiintific grecesc in romaneste. Lucrarea cuprinde cugetari, proverbe si versuri care reflecta influenta poeziei populare, aducand o contributie pretioasa limbii noastre literare.
Este considerata prima incercare de roman politico-social, alegoric si autobiografic. Dimitrie Cantemir satirizeaza lupta pentru domnie dintre partidele boieresti din Tarile Romane. Aceasta lupta alegorica se reflecta printr-o disputa filosofica intre doua principii, simbolizate de Inorog si Corb. Corbul (Constantin Brancoveanu), epitropul pasarilor, a dat porunca sa se inlature Vidra (Constantin Duca) de la epitropia dobitoacelor si sa se inscauneze Strutocamila (Mihai Racovita). In centrul actiunii se afla Inorogul, un simbol al fiintei superioare aflate in opozitie cu lumea intreaga. Romanul are caracter alegoric, prin povestea despre animale, autorul ilustreaza conceptia lui despre existenta: lumea pamanteasca este guvernata de forme, iar zvarcolirea omului pentru a-si asigura subzistenta ori lacomia il impiedica sa vada imaginea globala a vietii. Inorogul are control asupra labirintului lumesc, mentinand armonia. Tema Conducatorului corupt determina destramarea lumii pe care o conduce. Cantemir imagineaza un univers fantastic populat cu pasari (valahii) si patrupede (moldovenii). Preocuparea generala se indreapta spre gasirea conducatorului potrivit. Animalele pastratoare ale semnificatiilor din bestiariile medievale se aduna pentru a alege un conducator, dar discutiile deviaza si vorbitorii dezbat in discursuri retorice impecabile problema apartenentei de rasa a Strutocamilei, hibrid monstruos si simbol al dezechilibrului lumii.
Prin scrierea Istoriei ieroglifice, Dimitrie Cantemir a urmarit patru scopuri: dezvaluirea faptelor caselor domnesti si boieresti ale vremii, deprinderea stilului retoric, imbogatirea limbii si a fondului gnomic romanesc cu „sententii”.
Editia de fata a Istoria ieroglifice de lui Dimitrie Cantemir este o bijuterie atat din punct de vedere al continutului literar si istoric, cat si din punct de vedere editorial. O carte care isi merita un loc de cinste pe rafturile oricarei biblioteci.
Istoria ieroglifica este un „adevarat Roman de Renard romanesc”.
George Calinescu
„Istoria ieroglifica seamana mai degraba cu o alegorie foarte ingenioasa, animata de un urias duh comic si totodata benigna satiric, o scriere in acelasi timp naiva si sofisticata, elementara si rafinata. Cea dintai opera literara romaneasca (in sensul modern) este in fond una alexandrina, care prelucreaza in chipul cel mai savant-artificial modelul romanturilor populare medievale, cu tot cu arsenalul lor. Este primul roman cult.”
Nicolae Manolescu
Citate din Istoria ieroglifica:
Lupul parul dupa vremi isi schimba, iara din firea lui nu iase.
*
Cine nu vrea sa framante, toata ziua cerne.
*
Trestia induplecata de vifor nu se frange.
*
Din fire muritorilor aceasta le este data: ca binele prea lesne, iara raul cu anevoie se uita.
*
Cuvantul adevarului de multe ori si peste simtire inimile domolind, pleaca urechile spre ascultare.
*
Adevarul, desi tarziu, insa desert si nedovedit a ramanea nu poate.
*
Sufletul odihna nu poate afla pana nu gaseste adevarul.
*
Nici adevarul nu se pote captusi, precum nici soarele cu tina (nu) se poate lipi.
Este considerata prima incercare de roman politico-social, alegoric si autobiografic. Dimitrie Cantemir satirizeaza lupta pentru domnie dintre partidele boieresti din Tarile Romane. Aceasta lupta alegorica se reflecta printr-o disputa filosofica intre doua principii, simbolizate de Inorog si Corb. Corbul (Constantin Brancoveanu), epitropul pasarilor, a dat porunca sa se inlature Vidra (Constantin Duca) de la epitropia dobitoacelor si sa se inscauneze Strutocamila (Mihai Racovita). In centrul actiunii se afla Inorogul, un simbol al fiintei superioare aflate in opozitie cu lumea intreaga. Romanul are caracter alegoric, prin povestea despre animale, autorul ilustreaza conceptia lui despre existenta: lumea pamanteasca este guvernata de forme, iar zvarcolirea omului pentru a-si asigura subzistenta ori lacomia il impiedica sa vada imaginea globala a vietii. Inorogul are control asupra labirintului lumesc, mentinand armonia. Tema Conducatorului corupt determina destramarea lumii pe care o conduce. Cantemir imagineaza un univers fantastic populat cu pasari (valahii) si patrupede (moldovenii). Preocuparea generala se indreapta spre gasirea conducatorului potrivit. Animalele pastratoare ale semnificatiilor din bestiariile medievale se aduna pentru a alege un conducator, dar discutiile deviaza si vorbitorii dezbat in discursuri retorice impecabile problema apartenentei de rasa a Strutocamilei, hibrid monstruos si simbol al dezechilibrului lumii.
Prin scrierea Istoriei ieroglifice, Dimitrie Cantemir a urmarit patru scopuri: dezvaluirea faptelor caselor domnesti si boieresti ale vremii, deprinderea stilului retoric, imbogatirea limbii si a fondului gnomic romanesc cu „sententii”.
Editia de fata a Istoria ieroglifice de lui Dimitrie Cantemir este o bijuterie atat din punct de vedere al continutului literar si istoric, cat si din punct de vedere editorial. O carte care isi merita un loc de cinste pe rafturile oricarei biblioteci.
Istoria ieroglifica este un „adevarat Roman de Renard romanesc”.
George Calinescu
„Istoria ieroglifica seamana mai degraba cu o alegorie foarte ingenioasa, animata de un urias duh comic si totodata benigna satiric, o scriere in acelasi timp naiva si sofisticata, elementara si rafinata. Cea dintai opera literara romaneasca (in sensul modern) este in fond una alexandrina, care prelucreaza in chipul cel mai savant-artificial modelul romanturilor populare medievale, cu tot cu arsenalul lor. Este primul roman cult.”
Nicolae Manolescu
Citate din Istoria ieroglifica:
Lupul parul dupa vremi isi schimba, iara din firea lui nu iase.
*
Cine nu vrea sa framante, toata ziua cerne.
*
Trestia induplecata de vifor nu se frange.
*
Din fire muritorilor aceasta le este data: ca binele prea lesne, iara raul cu anevoie se uita.
*
Cuvantul adevarului de multe ori si peste simtire inimile domolind, pleaca urechile spre ascultare.
*
Adevarul, desi tarziu, insa desert si nedovedit a ramanea nu poate.
*
Sufletul odihna nu poate afla pana nu gaseste adevarul.
*
Nici adevarul nu se pote captusi, precum nici soarele cu tina (nu) se poate lipi.
-
Istoria ieroglifica - Dimitrie Cantemir
Descarca
Dimitrie Cantemir (1673-1723) este cel mai de seama ganditor umanist roman si totodata autor al primelor scrieri filosofice originale romanesti. Studiaza acasa greaca, latina si filosofia cu fostul dascal de limba greaca de la Scoala domneasca din Iasi, eruditul Ieremia Cacavela. La Academia Patriarhiei Ortodoxe din Constantinopol isi aprofundeaza studiile in limbile antice si orientale, filosofie, literatura si in noile curente din gandirea stiintifica.
Dimitrie Cantemir a cunoscut in profunzime mediul musulman, invatand pe langa limbile occidentale si cele orientale (turca, persana si araba), adaugand, la instructia deja ampla, si cunostinte de logica, medicina, stiintele naturii, astronomie si de muzica. Solid informat in variate domenii, politolog, diplomat innascut, beizadeaua crestina a castigat increderea sultanului Ahmed al III-lea, de la care a obtinut favoarea de a consulta documentele istoriei imperiale, pe care le-a utilizat in realizarea celebrei opere Cresterea si descresterea Curtii Otomane, ramasa si astazi o lucrare de referinta in bibliografia de specialitate.
Dimitrie Cantemir a cunoscut in profunzime mediul musulman, invatand pe langa limbile occidentale si cele orientale (turca, persana si araba), adaugand, la instructia deja ampla, si cunostinte de logica, medicina, stiintele naturii, astronomie si de muzica. Solid informat in variate domenii, politolog, diplomat innascut, beizadeaua crestina a castigat increderea sultanului Ahmed al III-lea, de la care a obtinut favoarea de a consulta documentele istoriei imperiale, pe care le-a utilizat in realizarea celebrei opere Cresterea si descresterea Curtii Otomane, ramasa si astazi o lucrare de referinta in bibliografia de specialitate.
Istoria ieroglifica debuteaza cu prezentarea adunarii boierimii moldo-valahe dintr-un sat de langa Adrianopol, in 1703, pentru alegerea unui nou domn al Moldovei, cu care prilej sunt prezentati principalii artizani ai naratiunii care tin discursuri, poarta discutii, tes intrigi.
Dupa mazilirea pentru a doua oara a lui Constantin Duca de la tronul Moldovei, Constantin Brancoveanu, domn al Tarii Romanesti, vrea sa aseze in scaunul moldovenesc pe Mihail Racovita, care era sprijinit si de turci. Duca fusese ginerele lui Brancoveanu, de aceea domnitorul considera ca are dreptul sa hotarasca cine va fi descendentul acestuia la tronul Moldovei si il propune pe Mihail Racovita, o alta ruda si supus al domnului muntenesc. Aceasta sustinere politica este insa in defavoarea fratilor Cantemir, anume a lui Antioh, care ar fi trebuit sa urmeze in mod firesc pe scaunul Moldovei, ca descendent al tatalui lor, fostul domnitor Constantin Cantemir.
Dimitrie Cantemir prezinta acest conflict printr-o alegorie criptica, imaginand Moldova ca imparatia animalelor, monarhia leului, iar Tara Romaneasca sub forma imparatiei pasarilor, monarhia vulturului. Tara animalelor ramane fara epitrop, prin inlaturarea Vidrei (Constantin Duca) si divanul imparatesc se aduna la sfat pentru a-si alege un alt conducator. La aceasta adunare vin sa participe si pasarile din vecinatate, al carui epitrop puternic, Corbul (Constantin Brancoveanu), doreste pe scaunul imparatesc pe Strutocamila (Mihail Racovita), un personaj ridicol, ilogic si himeric, deoarece el nu exista in realitate, „categoriile loghicai n-au cetit si in cartile stiintei nu s-au zabovit”.
Cu ajutorul imparatiei pestilor (Imperiul Otoman), Corbul reuseste sa instaleze pe tronul Tarii patrupedelor pe Strutocamila si-l aresteaza pe Inorog, un personaj fabulos ce-l intruchipeaza pe Dimitrie Cantemir. Desi se ascunsese in natura ocrotitoare, Inorogul este urmarit de pasari periculoase si tradat de Cameleon (Scarlat Ruset), iar jelania acestuia in ocna este o autentica proza poetica, de factura populara, incluzand si un blestem cutremurator.
Cu sufletul indurerat, parasit de toti, chiar si de propriul sau frate, care se dovedeste avar si nu vrea sa-i plateasca rascumpararea, („Ce sprijeneala i-au ramas? Niciuna! Ce prieteni sa arata? Niciunul!”), Inorogul invoca natura intr-un blestem cu tenta populara, foarte impresionant: „Munti crapati, copaci, va despicati, pietri, va faramati! Asupra lucrului ce s-au facut planga piatra cu izvoara, muntii puhoaie pogoara. Lacasele Inorogului, pasunele, gradinele, cerneasca-sa, paleasca, vestedzasca-sa, nu infloreasca, nu inverdzasca, nici sa odrasleasca, si pre domnul lor cu jele, pre stapanul lor negrele (bocitoarele), suspinand, tanguind, nencetat sa pomeneasca. Ochiuri de cucoara, voi, limpedzi izvoara, a izvori va parasiti, si-n amar va primeniti!...”
Soimul il ajuta pe Inorog sa fie eliberat, mai ales ca Strutocamila se dovedeste un domnitor nepotrivit. Ca urmare a instabilitatii politice din imparatia pestilor, unde toti se subordoneaza zeitei Pleonexia (Lacomia), cei doi frati Cantemir reusesc sa ajunga la o intelegere cu Corbul, care accepta, in cele din urma, ocuparea tronului patrupedelor de catre Antioh Cantemir (Fiul), precum si plata unei despagubiri oferite Inorogului, pentru toate suferintele morale si fizice indurate.
Dupa mazilirea pentru a doua oara a lui Constantin Duca de la tronul Moldovei, Constantin Brancoveanu, domn al Tarii Romanesti, vrea sa aseze in scaunul moldovenesc pe Mihail Racovita, care era sprijinit si de turci. Duca fusese ginerele lui Brancoveanu, de aceea domnitorul considera ca are dreptul sa hotarasca cine va fi descendentul acestuia la tronul Moldovei si il propune pe Mihail Racovita, o alta ruda si supus al domnului muntenesc. Aceasta sustinere politica este insa in defavoarea fratilor Cantemir, anume a lui Antioh, care ar fi trebuit sa urmeze in mod firesc pe scaunul Moldovei, ca descendent al tatalui lor, fostul domnitor Constantin Cantemir.
Dimitrie Cantemir prezinta acest conflict printr-o alegorie criptica, imaginand Moldova ca imparatia animalelor, monarhia leului, iar Tara Romaneasca sub forma imparatiei pasarilor, monarhia vulturului. Tara animalelor ramane fara epitrop, prin inlaturarea Vidrei (Constantin Duca) si divanul imparatesc se aduna la sfat pentru a-si alege un alt conducator. La aceasta adunare vin sa participe si pasarile din vecinatate, al carui epitrop puternic, Corbul (Constantin Brancoveanu), doreste pe scaunul imparatesc pe Strutocamila (Mihail Racovita), un personaj ridicol, ilogic si himeric, deoarece el nu exista in realitate, „categoriile loghicai n-au cetit si in cartile stiintei nu s-au zabovit”.
Cu ajutorul imparatiei pestilor (Imperiul Otoman), Corbul reuseste sa instaleze pe tronul Tarii patrupedelor pe Strutocamila si-l aresteaza pe Inorog, un personaj fabulos ce-l intruchipeaza pe Dimitrie Cantemir. Desi se ascunsese in natura ocrotitoare, Inorogul este urmarit de pasari periculoase si tradat de Cameleon (Scarlat Ruset), iar jelania acestuia in ocna este o autentica proza poetica, de factura populara, incluzand si un blestem cutremurator.
Cu sufletul indurerat, parasit de toti, chiar si de propriul sau frate, care se dovedeste avar si nu vrea sa-i plateasca rascumpararea, („Ce sprijeneala i-au ramas? Niciuna! Ce prieteni sa arata? Niciunul!”), Inorogul invoca natura intr-un blestem cu tenta populara, foarte impresionant: „Munti crapati, copaci, va despicati, pietri, va faramati! Asupra lucrului ce s-au facut planga piatra cu izvoara, muntii puhoaie pogoara. Lacasele Inorogului, pasunele, gradinele, cerneasca-sa, paleasca, vestedzasca-sa, nu infloreasca, nu inverdzasca, nici sa odrasleasca, si pre domnul lor cu jele, pre stapanul lor negrele (bocitoarele), suspinand, tanguind, nencetat sa pomeneasca. Ochiuri de cucoara, voi, limpedzi izvoara, a izvori va parasiti, si-n amar va primeniti!...”
Soimul il ajuta pe Inorog sa fie eliberat, mai ales ca Strutocamila se dovedeste un domnitor nepotrivit. Ca urmare a instabilitatii politice din imparatia pestilor, unde toti se subordoneaza zeitei Pleonexia (Lacomia), cei doi frati Cantemir reusesc sa ajunga la o intelegere cu Corbul, care accepta, in cele din urma, ocuparea tronului patrupedelor de catre Antioh Cantemir (Fiul), precum si plata unei despagubiri oferite Inorogului, pentru toate suferintele morale si fizice indurate.
Daca doresti sa iti exprimi parerea despre acest produs poti adauga un review.
Scrie un review
Produse similare
Sub semnul ”Luminilor”. Din istoria generatiei de la 1821
Epoca pasoptista in marturii franceze. Studii
Evocari istorice. 1821-1918 - Nicolae Isar
Kogaion. Cercetari multidisciplinare la sanctuarele dacice din Muntii Orastiei
Istoria moderna a romanilor 1774/1784 - 1918
Lebedele salbatice. Trei fiice ale Chinei. Editia a III-a - Jung Chang
Primul Razboi Mondial 1914-1918. Editia a II-a - Vyvyen Brendon
Suport clienti Luni - Vineri intre 8.00 - 16.00
0745 200 718 0745 200 357 comenzi@editurauniversitara.ro