Orientul Mijlociu este una dintre cele mai semnificative regiuni ale lumii datorita situatiei sale geopolitice si a resurselor de petrol si gaze naturale. Politica interna a regiunii este concentrata pe dispute etnice, ideologice si teritoriale. La aceste dispute se adauga competitia pentru suprematie regionala, actorii non‑statali si fortele externe, prin interventii straine directe sau indirecte. In ultimul deceniu, cea mai mare parte a conflictelor grave din lume au izbucnit in Orientul Mijlociu, cum ar fi cele din Irak, Siria sau Yemen. Asa cum am spus, Orientul Mijlociu are o pozitie geografica si strategica unica, astfel ca marile puteri au incercat dintotdeauna sa‑si promoveze interesele in regiune. Aici, orice conflict inter si intra‑statal are potentialul de a rasturna echilibrul regional de putere, dar si de a afecta stabilitatea mondiala. Din aceste motive, zona a fost in centrul preocuparilor globale in special dupa cel de‑al Doilea Razboi Mondial, atunci cand afacerile regionale au fost tulburate de implicarea unor actori externi importanti.
In Siria nu pot fi ignorate problemele de fond ale disputei si nici multitudinea de actori care s‑au implicat in cei zece ani de razboi si care au alimentat conflictul. Razboiul civil din Siria poate fi privit din mai multe perspective. Pentru o mare parte din comunitatea internationala, acest conflict poate parea pur politic: cetatenii lupta pentru a‑si castiga libertatea impotriva unei dictaturi mostenite si corupte. Pentru fundamentalisti poate parea un razboi religios, rebelii fiind cei care lupta pentru islam si in numele lui Allah. Pentru statele puternice precum Arabia Saudita sau Iranul, razboiul este pur strategic, ele incearca astfel sa isi mentina si sa isi extinda dominatia in regiune.
Astfel, scopul acestei lucrari este de a face o analiza a razboiului civil din Siria, folosindu‑ma de actiunile principalilor actori implicati, dar si de deciziile comunitatii internationale. Obiectivele studiului sunt: intelegerea istoriei recente a Siriei si a marilor schimbari care au modelat tara; analiza situatiei din Orientul Mijlociu inainte de izbucnirea Primaverii Arabe; identificarea principalelor elemente care au caracterizat politica siriana si pe cea a marilor puteri inainte si dupa august 2013; analiza atacului cu arme chimice din august 2013 si cum a schimbat acesta cursul conflictului; definirea politicii actorilor statali si non‑statali implicati in conflict si a obiectivelor acestora; descrierea celor doua procese de pace – Procesul Geneva sub tutela ONU si Procesul Astana sub tutela Rusiei, Turciei si Iranului.
De‑a lungul acestei lucrari am reusit sa identific cateva momente pe care le‑am putut considera „puncte cheie” in cercetarea mea. Lucrarea are la baza metoda de cercetare deductiva deoarece am studiat mai intai situatia regionala, aici fiind unul dintre punctele cheie fara de care razboiul civil nu ar putea fi inteles pe deplin si impactul pe care structura etnica si religioasa a Siriei l‑a avut asupra desfasurarii conflictului. La acestea se adauga situatia socio‑economica din tara incepand cu anul 2000, odata cu venirea la putere a lui Bashar al‑Assad, tanarul caruia oamenii i‑au acordat increderea ca va aduce reformele mult dorite. Structura etnica si cea religioasa a Siriei au fost reprezentate grafic, fiecare printr‑o diagrama de tip sectoare circulare, realizata in Microsoft Excel. Datele au fost preluate de pe site‑ul IndexMundi, insa veridicitatea lor a fost verificata si pe CIA Factbook. De asemenea, un alt grafic se regaseste in ultima parte a lucrarii, reprezentand numarul total al persoanelor refugiate dupa tara de azil, realizat tot in Microsoft Excel. Pentru acest grafic datele au fost preluate de la Inaltul Comisariat pentru Refugiati al ONU. La acestea se adauga o reprezentare grafica cu localizarea refugiatilor, unde mi‑am dorit sa scot in evidenta preferintele refugiatilor, foarte putini dintre ei aleg sa locuiasca in tabere. De‑a lungul cercetarii am folosit si metoda analizei hartilor tematice in special pentru a intelege situatia de pe teren. Desi liniile frontului nu s‑au schimbat de aproximativ un an, asa cum sustine trimisul special pentru Siria, Geir Pederson, inainte de acest calm relativ, in cei 10 ani de conflict, armata regimului a pierdut teritoriu atat in fata rebelilor, cat si in fata gruparilor teroriste. Ulterior, cu ajutor extern, regimul a reusit sa recupereze mare parte din teritoriu. Astfel, pentru a intelege dinamica regionala si schimbarea raporturilor de forte de pe teren a fost nevoie de o analiza a modului in care principalii actori implicati s‑au deplasat pe teren, recuperand si pierzand teritoriu.
Un alt moment pe care l‑am considerat „cheie” pentru intelegerea si, mai ales, evolutia conflictului este august 2013. Am decis sa dedic un capitol distinct acestui moment deoarece armele chimice indreptate impotriva civililor in Siria au reprezentat un factor sensibil pentru comunitatea internationala din 2013 incoace. In Siria s‑au implicat foarte multi actori regionali si internationali, tocmai de aceea multi analisti considera ca neimplicarea acestora ar fi grabit sfarsitul razboiului cu acelasi deznodamant sau poate cu unul diferit. Marile puteri europene s‑au aliat cu statele din Golf pentru a sustine opozitia, in timp ce Rusia si Iranul s‑au aratat de neinduplecat in sustinea regimului Assad. Daca luam in calcul si pozitia Chinei din Consiliul de Securitate, dar si urarile lui Xi Jinping pentru realegerea lui Bashar al‑Assad, Beijingul s‑ar putea dovedi un partener de nadejde al Damascului. Pentru a analiza reactiile actorilor la inceputul crizei si dupa cativa ani am folosit metoda comparativa. Aici ma refer in special la acele state a caror politica s‑a schimbat de‑a lungul timpului, fie a devenit mai directa si mai agresiva, fie s‑a temperat. Implicarea directa a Rusiei in 2015, dar mai ales pozitia statelor de la Golf: Arabia Saudita si‑a moderat agresivitatea fata de Damasc, iar Emiratele Arabe Unite si Bahrain au reluat relatiile diplomatice stabile cu regimul impotriva caruia au luptat tacit.
Rezultatul procesului de pace ne aduce in fata altor momente cheie pentru intelegerea cursului conflictului si pentru a reusi sa facem cateva reflectii pentru viitor: Geir Pederson este optimist, insa cunoaste foarte bine regiunea si stie ca orice foc de paie s‑ar putea transforma repede intr‑un incendiu de proportii. De asemenea, aflam de aici ca lumea se confrunta cu o mare criza a refugiatilor, dar si pozitia trio‑ului Astana din 2021. La toate acestea se adauga alegerile prezidentiale din Siria, care nu au fost supravegheate de ONU si implicit nu sunt in concordanta cu rezolutia 2254 a UNSC.