Propuneri manuscrise: info@editurauniversitara.ro: 0745 204 115
Urmarire comenzi Persoane fizice / Vanzari: 0745 200 718 / 0745 200 357 / Comenzi Persoane juridice: 0721 722 783
ISBN: 978-606-28-0377-3
DOI: 10.5682/9786062803773
Anul publicării: 2015
Editia: I
Pagini: 384
Editura: Editura Universitara
Autor: Mihaela Ivanescu
Cartea Mihaelei Ivanescu poate fi descrisa ca un raspuns argumentat, riguros si convingator dat unei interogatii centrale pentru intelegerea procesului politic democratic in România post-comunista: cum se articuleaza reciproc politica nationala de cea locala in diferitele tipuri de alegeri? Pentru a raspunde acestei intrebari, autoarea analizeaza comportamentele electorale ale indivizilor, dar si regularitatile in formarea intentiei de vot, precum si influentele pe care diferitele tipuri de variabile le au in crearea sau modificarea preferintelor politice ale cetatenilor. Doamna Ivanescu a mobilizat nu numai datele empirice oferite de literatura de specialitate, dar a procedat la elaborarea propriilor instrumente de lucru (chestionare aplicate) pentru a lamuri iregularitatile in distribuirea sufragiilor intre partide si candidati puse in evidenta la nivel national, la nivelul orasului, dar si al judetului Constanta, de momentul electoral dens 2008-2009.
De-a lungul capitolelor cartii, autoarea aseaza si inlantuie bazele teoretice si metodologice pentru o explorare cât mai amanuntita si mai pertinenta a celor doua chestiuni pe care le-a situat in centrul problematicii sale: pe de o parte, dezangajarea politica a cetatenilor manifestata prin absenteism electoral, iar pe de alta parte, incongruenta intre politica nationala si cea locala la nivelul optiunilor de vot. In cele noua runde de alegeri generale, prezidentiale si locale organizate in România post-comunista (sapte dintre ele investigate amanuntit in lucrare), votul este gradual marcat de trei fenomene impletite ce necesita explicatie: dezafectarea electorala accentuata a cetatenilor, volatilitatea preferintelor exprimate de la un scrutin la altul si dezarticularea relativa intre optiunile formulate simultan pentru alesii locali si pentru cei nationali, aceasta din urma trasatura fiind cu precadere manifesta in divergenta uneori dramatica dintre votul local si cel prezidential.
De aici si asumatul pluralism metodologic al cartii: volatilitatea votului si precaritatea partizana sunt deopotriva factori ce fac imposibila naturalizarea in context românesc a unuia din modelele explicative clasice in stiinta politica ale formarii si distribuirii preferintelor electorale. Toate aceste modele, trecute in revista cu acribie, introduc inevitabil in reteta de analiza a materialului empiric o forma de rationalitate ce nu pare capabila sa captureze satisfacator varietatea de criterii utilizate de catre alegatorul român.
Ipoteza centrala a cartii – transformata treptat in teza testata si confirmata – este prin urmare cea potrivit careia alegatorul individual recurge in acelasi timp si fara a fi preocupat de vreun comandament de coerenta la un numar variabil de crierii, ce iau in calcul identificarea partizana, dar o contrasteaza permanent cu preferinta fata de personalitatea candidatului, dar si cu o anumita capacitate de a-si ierarhiza optiunile pentru candidati anume. O asemenea teza poate parea simultan previzibila si vaga, dar ea este ilustrata cu forta analitica de comportamentul electoral al cetatenilor, dispusi sa experimenteze cel putin partial in plan local alegerea unui candidat drept o forma de simpatie fata de partidul acestuia, in vreme ce o asemenea favoare se pierde atunci când acelasi alegator isi formuleaza decizia cu privire la personalitatea si partidul national. In acest complicat joc de oglinzi pe care Mihaela Ivanescu incearca sa-l surprinda si sa-l masoare, reflectia pe care candidatul preferat o lasa asupra partidului si modul in care partidul potenteaza preferinta pentru un candidat nu sunt numai asimetrice, dar de-a dreptul incongruente. Aceasta mi se pare a fi, indubitabil, contributia majora a cartii la intelegerea mai fina a modului in care s-a structurat de jos in sus logica politica româneasca a timpului prezent.
Analiza surprinde, in ultima instanta, ceea ce s-ar putea numi procesul de „dez-nationalizare” a politicii românesti, inceput lent in 2001 si desavârsit in 2008. Altfel spus, politica locala este cheia de intelegere a modului in care functioneaza regimul politic românesc. Alegerile, partidele, clientelismul si birocratia sunt cele patru dimensiuni ce organizeaza reflectia. Statul român nu este decât o practica a partidelor. Acestea, la rândul lor, sunt inseparabile de aparatele administrative locale pe care le utilizeaza pentru a se consolida, pentru a recruta si rasplati membri, pentru a organiza scrutinele si a manufactura rezultatele electorale.
Votul divizat si realegerea nu sunt neaparat instrumente de control la dispozitia alegatorului. Dimpotriva, mai ales din 2008, votul (cu precadere cel local si doar partial cel national) este aproape integral controlat de aparatele de partid capabile sa-l extraga din societate. Impredictibilitatea, atâta cât exista, tine mai degraba de abilitatea, variabila de la un partid la altul, de a forma, mentine si dezvolta retele de patronaj si clientelism producatoare de voturi. Partidele exista si functioneaza in acest orizont local mai ales ca dispozitive de mobilizare, de confectionare chiar a voturilor. Iar metoda prin care partidele realizeaza aceasta operatiune sezoniera este clientelismul. Acesta din urma, in schimb, este organizat in retele de patronaj relativ stabile si, in orice caz, durabile, ce se manifesta ca unica forma locala de viata politica. Partidele românesti, surprinse la lucru intre aparatele statului si societate, nu au rolul de a-i reprezenta si socializa pe cetateni, ci de a-i mobiliza la urne.
Reusesc sa o faca, demonstreaza Mihaela Ivanescu reflectând asupra tabloului electoral al Constantei anilor 2008 si 2009, dupa o logica a bi-personalismului asimetric. In alegerile locale, personalitatea liderului local este determinanta in acumularea de sufragii in contul unui partid anume. In schimb, scrutinul prezidential poate rasturna ierarhia voturilor prin forta opusa a personalitatii nationale, ce pare sa detina intotdeauna ascendentul asupra celei locale. Sa fie vorba aici despre discernamântul alegatorilor? Am avea de-a face, mai degraba, cu doua situatii electorale deconectate (chiar si atunci când au fost simultane, cum s-a intâmplat pâna in 2004), cu doua orizonturi de asteptari suficient de distincte in imaginarul colectiv si in rasfrângerile acestuia din presa. Pe de o parte, orizontul vietii reale, unde mai binele sau diferitul sunt intotdeauna dusmanul binelui cu care te-ai obisnuit si ale carui limite le cunosti. Pe de alta parte, orizontul generic, fictiv si distant intrupat de presedintele României. Acesta din urma este un orizont fara legatura cu experienta directa a cetatenilor. De aceea, acestia isi pot proiecta la acest nivel in deplina libertate, ca pe un ecran alb, toate iluziile, sperantele, resentimentele si frustrarile. Fara riscuri evidente, concrete si imediate.
Dezvaluirea acestui caracter divizibil, divergent chiar, al optiunii electorale a cetatenilor, prezentata adesea ca un bun politic indivizibil, reprezinta probabil principala contributie intelectuala a cartii la stiinta politica româneasca. In democratii, votul este, desigur, un drept. Poate fi insa si o iluzie a libertatii individuale, sugereaza cu rafinament Mihaela Ivanescu.
Prof.univ.dr. Daniel Barbu
ALEGERI SI COMPORTAMENTE ELECTORALE IN ROMANIA: DE LA LOCAL LA NATIONAL
DescarcaMIHAELA IVANESCU
Lucrarea de fata are la baza teza de doctorat cu titlul De la local la national. Comportamente electorale in Constanta (2008-2009), pe care autoarea a sustinut-o in cadrul Facultatii de Stiinte Politice a Universitatii din Bucuresti, sub indrumarea stiintifica a prof. univ. dr. Daniel Barbu. Este structurata in sase capitole, fiecare dintre ele avand mai multe subcapitole, care urmeaza linia tematica si cronologica privitoare la subiectele abordate.
Subiectul propus in cadrul prezentei lucrari este unul destul de putin cercetat in lucrarile de stiinta politica din tara noastra, anume acela al analizei comportamentelor electorale ale indivizilor, dar si al formarii preferintelor de vot si al influentelor pe care diferitele tipuri de variabile le au in crearea sau modificarea preferintelor politice ale cetatenilor. Ne-am propus sa analizam modul in care se construiesc optiunile politice ale electoratului pentru diferitele tipuri de alegeri, precum si efectele pe care rezultatele la alegerile locale le au asupra modului de raportare a cetatenilor la alegerile parlamentare sau prezidentiale si asupra preferintelor lor electorale. Ne-am raportat in analiza noastra la o zona mai restransa, judetul Constanta, cu increderea in faptul ca rezultatele obtinute pot reprezenta punctul de plecare pentru alte cercetari similare, in alte zone geografice ale tarii.
Am ales judetul Constanta pe de o parte pentru ca nu exista, la nivel national, studii aprofundate asupra acestei zone si, pe de alta parte, deoarece, la o analiza de suprafata asupra rezultatelor alegerilor locale si parlamentare din anul 2008, precum si ale alegerilor prezidentiale din anul 2009, am putut observa o serie de elemente interesante, care ne-au impulsionat interesul pentru un asemenea tip de cercetare. La nivel national, au fost realizate o serie de cercetari asupra comportamentului electoral, fie in cadrul unor proiecte complexe dezvoltate de unele institute de cercetare, fie de echipe de profesori in cadrul unor programe de cercetare, insa asupra altor spatii geografice, cum ar fi Transilvania sau Banatul, zona Dobrogei nefiind inclusa, pana in prezent, in asemenea studii. In acest sens, una din metodele utilizate in aceasta lucrare a fost analiza comparativa a alegerilor desfasurate in judetul Constanta din 1990 si pana in prezent cu rezultatele de la nivel national, cu scopul de a evidentia particularitatile acestei zone.
Valoarea aplicativa si semnificatia teoretica a prezentei lucrari vor deriva din analizele, sintezele si comparatiile realizate pe parcursul investigatiilor. De aceea, suntem de parere ca un asemenea demers stiintific este unul de o importanta majora, deoarece informatiile adunate in cadrul acestei lucrari ar putea fi utile la mai multe niveluri. In primul rand, specialistii le-ar putea utiliza in incercarea de a gasi solutii viabile de imbunatatire a mecanismelor de functionare a democratiei si pentru consolidarea sistemului de partide, mai ales la nivel local. In al doilea rand, actorii politici implicati direct in lupta pentru putere si-ar revizui modul de raportare la alegatori, ceea ce ar contribui la cresterea responsabilitatii lor politice, dar si a gradului de implicare a cetatenilor in treburile publice. In al treilea rand, indivizii obisnuiti ar putea intelege mai bine mecanismele electorale, efectele diferitelor tipuri de sisteme electorale si ar lua in calcul mai multe variabile in procesul de alegere a reprezentantilor. Nu in ultimul rand, informatiile in cauza ar putea reprezenta un bun instrument de lucru pentru studentii si/sau cercetatorii interesati de aceasta parte a stiintei politice.
Literatura de specialitate de la noi din tara este relativ saraca din punct de vedere al studiilor pe tema comportamentului electoral in perioada postcomunista, iar motivele, asa cum argumenteaza unii autori, sunt diverse: transformarile economice, politice si sociale de la inceputul anilor ’90, pluripartidismul extrem, fragmentarea partidelor, volatilitatea economica, politica si sociala. Diversi cercetatori, cei mai multi dintre ei americani sau britanici, au analizat comportamentul electoral in state cu democratii stabile, prin luarea in considerare a unor indicatori ideologici si de performanta, insa, in Romania, cei mai multi dintre autorii care s-au preocupat de chestiunea votului in perioada post-comunista au pus accentul mai mult pe evolutia legislatiei electorale, sau pe analiza rezultatelor alegerilor, ocupandu-se doar tangential de studiul mai aprofundat al comportamentelor electorale.
Cat priveste perspectivele romanesti asupra proceselor electorale, Cristian Preda este unul dintre autorii preocupati de aceasta problematica. Lucrarile sale trateaza cu precadere evolutia partidelor romanesti dupa 1990, sistemul politic romanesc din perioada interbelica si post-comunista, precum si scrutinurile desfasurate in Romania intre 1990 si 2008. Politologul roman evidentiaza, in lucrarile sale, problema instabilitatii legislative care a caracterizat Romania dupa 1990, fenomen care a afectat atat sistemul romanesc de partide, dar si rezultatele alegerilor, in sensul in care, desi intre 1990 si 2004 Romania a avut un sistem electoral al reprezentarii proportionale, efectele acestuia in transformarea voturilor in mandate parlamentare au fost unele profund majoritare. Si Daniel Barbu abordeaza aceasta chestiune, in una din lucrarile sale politologul roman argumentand chiar, pe baza unei simulari pornind de la datele alegerilor desfasurate in anul 1996, ca efectul majoritar al sistemului electoral romanesc este vizibil si ca rezultatele alegerilor nu ar fi fost cu mult diferite daca ele s-ar fi desfasurat pe baza de scrutin majoritar. Printre temele abordate de politologul roman si care sunt de interes pentru lucrarea noastra se numara evolutia sistemului politic romanesc, atat dupa 1990, dar si in perioada care a precedat instalarea democratiei in Romania, sau analiza sistemului romanesc de partide. Referitor la aceasta ultima chestiune, Daniel Barbu propunea, intr-un studiu din anul 2003, termenul de partitocratie pentru a defini „monopolul absolut” detinut de partidele politice asupra „personalului, resurselor si politicii guvernamentale”. El este de parere ca, in Romania, partitocratia s-a sprijinit pe o „legitimitate electorala de natura proportionala”, avand ca efect „o colonizare a societatii economice (regii autonome, fonduri de proprietate, banci, industrii de stat) de catre partidul sau coalitia in cauza, fiind vorba, deci, de transferarea sistematica si continua a deciziilor politice in sfere non-politice”.
Intr-o incercare de a analiza comportamentul de vot la alegerile din 1990 si 1992, sociologul Alfred Bulai a abordat tema participarii la vot, pe care nu o considera un semn al maturizarii electoratului romanesc si a adus in discutie votul reactiv, evidentiat in cazul alegatorilor care nu au fost atat de interesati de lupta politica si au optat, mai degraba, pentru partide noi decat pentru partidele istorice. El este de parere ca acest vot a fost unul normal, mai ales daca vorbim despre campania electorala din 1992, pe care o considera tot una reactiva, bazata mai ales pe atacul impotriva celor aflati la putere si promisiunile de realizare a unor lucruri pe care romanii „erau destul de siguri ca le aveau deja” (asa-numita „democratie reala”).
Exista, la nivel national, o serie de cercetari asupra comporta- mentului electoral realizate fie in cadrul unor proiecte complexe dezvoltate de unele institute de cercetare, fie de echipe de profesori in cadrul unor programe de cercetare, care s-au concentrat in principal pe efectele campaniilor electorale asupra indivizilor. Printre cercetatorii care s-au ocupat de asemenea teme se numara Mircea Comsa si Traian Rotariu, Andrei Gheorghita, Ioan Dragan, Gheorghe Teodorescu s.a.. De asemenea, au fost realizate in ultimii ani, de cativa cercetatori, analize de acest gen, axate insa asupra unor spatii geografice cum ar fi Transilvania sau Banatul. Zona Dobrogei si in special cea a judetului Constanta nu au facut, insa, subiectul unor asemenea cercetari, de aceea am considerat ca un asemenea demers va fi unul util pentru o mai buna intelegere a particularitatilor acestui spatiu.
Analizele despre relatia dintre vot si diversele variabile luate in considerare de reprezentantii principalelor scoli de gandire au generat uneori – asa cum vom vedea in primul capitol al acestei lucrari – concluzii contradictorii. Bineinteles ca trebuie luate in calcul diferentele dintre aceste abordari in ceea ce priveste modalitatea de proiectare a cercetarii, datele disponibile, ipotezele formulate si modalitatile de testare a acestora, insa elementul central, care – din punctul nostru de vedere – nu trebuie ignorat niciun moment, este acela ca realitatea este extrem de complexa, se poate schimba foarte usor, iar variabilele contextuale sunt numeroase. Prin urmare, am considerat ca nu ne vom putea raporta, in cadrul acestei lucrari, la un singur model explicativ al comportamentelor electorale si ca cel care ne-ar servi cel mai bine pentru testarea ipotezelor ar fi un model combinat, similar celui propus de Samuel Merrill III si Bernard Grofman (prezentat mai pe larg in primul capitol al lucrarii).
Suport clienti Luni - Vineri intre 8.00 - 16.00
0745 200 718 0745 200 357 vanzari@editurauniversitara.ro