Metamorfoze ale identitatii in gandirea politico-filosofica europeana - Adriana-Claudia Citeia

Adriana-Claudia Citeia

INTRODUCERE / 9

CAPITOLUL I
Surse ale individualismului modern / 18
I. A. Epistrophe, metanoia, katabasis, anakainosis- directii ale preocuparii de sine / 21
I. B. Arhetipologia metamorfozei identitare în gândirea premoderna / 28
I. C. Explorarea sinelui si înstrainarea ca iter ad Paradisum / 35
I. D. Parepidemia / 39
I. E. Metairesis / 45
I. F. Perimetrare de sine si insularizare / 45
I. G. Epektasis / 47
I. H. Theosis / 48
I. I. Xeniteea / 50
I. J. Solitudine si peregrinatio in stabilitate / 54
I. K. Limitele identitatii parepidemice. Sapientia si stultitia / 55
I. L. Ubi sunt? Contemptus mundi si vanitas vanitatum - în literatura parepidemica medievala / 56
I. M. Identitatea centaurica în literatura medievala / 58
I.N. Paradisul - reper al geografiei identitare în Europa Occidentala si Bizantina / 66

CAPITOLUL AL II-LEA
Metamorfozele identitatii în opera lui Pico della Mirandolla: Oratio de hominis dignitate / 73
II. A. Imitatio si ingenuitas în Oratio de hominis dignitate / 73
II. B. Individul în scena mundi / 88
II. C. Metamorfoza conform vointei- ethelotrepta si voluntas la Pico / 129

CAPITOLUL AL III-LEA
Disocierea identitatii si reconstructia spatiului subiectiv: Sebastian Brandt si Erasmus din Rotterdam / 136
III. A. Alteralitatea filosofica si posibilitatile de construire a existentei Umane / 136
III. B. Disocierea identitatii în spatiul moral al excluderii (Sebastian Brandt. Erasmus din Rotterdam) / 141
III. C. Fictionalizarea identitatii si identitatea multipla / 184

CAPITOLUL AL IV-LEA
Metamorfozele filosofului danaidic: Michel de Montaigne / 204
IV. A. Imaginatie si metamorfoza în Eseurile montaigniene / 204
IV. B. Individualismul polifemic / 241
IV. C. Arrière-boutique si chambre ronde / 263
IV. D. Notiunea de prudenta în Eseuri / 267
IV. E. Familiarizarea cu moartea si metamorfoza thanatica / 271
IV. F. Montaigne si „filosofii adevarati” / 276

CONSIDERATII FINALE SI PERSPECTIVE / 288

ABSTRACT / 294

RESUMÉ / 315

BIBLIOGRAFIE / 325

Lucrarea „Metamorfoze ale identitatii in gandirea politico-filozofica europeana” isi propune sa analizeze identitatea individuala, urmarind modalitatile de redefinire ale acesteia, odata cu asaltul gandirii moderne asupra gandirii medievale, deconstructia identitatii individuale esentiale, centrate pe axa eu-divinitate sau eu-sine din perioada medievala, si reconstructia unei identitati multiple, in perioada moderna. Studierea relatiei dintre individualism si solitudine este necesara pentru a intelege relatia individ - comunitate in perioada postrenascentista. 

Preistoria notiunii de identitate este extrem de complexa, astfel incat analiza relatiei dintre cunoasterea de sine si grija de sine (dintre gnosis si epimeleia), analiza tipurilor de metamorfoza s-a facut urmarind resemnificarea unor concepte imprumutate din filosofia antica si din traditia crestina sau detasarea de cele doua paradigme de gandire si aparitia unor concepte noi, rezultate din nevoia de originalitate, de autonomie filosofica.

Teza este structurata pe patru capitole:

Capitolul I, Surse ale individualismului modern isi propune sa semnaleze modificarile de sens ale unor concepte din filosofia antica si medievala care indica directiile preocuparii de sine si care anunta un nou tip de gandire, o noua modalitate de definire de sine, distantata de canonul crestin.

Capitolul al II-lea, Metamorfozele identitatii in opera lui Pico della Mirandola, Oratio de hominis dignitate analizeaza trecerea de la dependenta teologica si filosofica de operele magistrilor trecutului, la autonomia conditionata de o etica a retragerii, a singuratatii. Individualismul anagnost al lui Pico este definit in sensul detasarii de gandirea dogmatica, al familiarizarii cu scolile filosofice in inlantuirea lor si formularii opiniei proprii. Individualismul pichian, cameleonic are doua ipostaze: cea a individualismului autonom, rezultat al liberei vointe si posibilitatii de metamorfoza intre polii ignorantei si ai unirii cu ratiunea divina, si un individualism enipostatic, construit in jurul ideii de unire mistica, de intallnire cu divinitatea in spatiul subiectiv.

Capitolul al III-lea, Disocierea identitatii si reconstructia spatiului subiectiv: Sebastian Brandt si Erasmus din Rotterdam analizeaza metamorfozele identitatii individuale ca forme de explorare de sine, de cautare a unui Paradis subiectiv plasat in afara spatiului moral crestin.

Personificarile viciilor in opera lui Brandt si incoronarea Nebuniei ca stapana a lumii in opera lui Erasmus sunt forme radicale de asumare a metamorfozelor identitare, de catre omul modern.

Zeita Nebunia si zeii viciilor sunt dovada necesitatii unui pantheon subiectiv, a elaborarii unor figuri divine personale, capabile sa inlocuiasca mitologia clasica, si mitologia crestina, furnizoare de modele eroice imposibil de egalat. Zeita trickster a Nebuniei din enkomionul erasmian si zeii viciilor din Stultifera Navis sunt zei efemeri, ai fericirii private. Reconstructia spatiului subiectiv suprapune motivele mitico-religioase ale Demiurgului si operei sale: individul isi asuma libertatea reconstructiei spatiului interior.

Capitolul al IV-lea, Metamorfozele filosofului danaidic: Michel de Montaigne analizeaza relatia dintre metamorfozele identitatii si imaginatie, dar si dintre imaginatie si autenticitate.

Celor patru capitole mentionate li se adauga Concluziile si Bibliografia cuprinzand volumele, studiile si articolele consultate.