Propuneri manuscrise: info@editurauniversitara.ro: 0745 204 115

Urmarire comenzi Persoane fizice / Vanzari: 0745 200 718 / 0745 200 357 / Comenzi Persoane juridice: 0721 722 783

Acasă /
Istorie si stiinte politice /
Istorie /
Biserica ortodoxa romana in timpul Primului Razboi Mondial

Biserica ortodoxa romana in timpul Primului Razboi Mondial

Name: Biserica ortodoxa romana in timpul Primului Razboi Mondial
Brand: Editura Universitara
SKU: 978-606-28-0310-0
Availability: OutOfStock

ISBN: 978-606-28-0310-0

DOI: 10.5682/9786062803100

Anul publicării: 2015

Editia: I

Pagini: 476

Editura: Editura Universitara

Autor: Constantin Claudiu Cotan

Cere Oferta

Cod Produs: 978-606-28-0310-0 Ai nevoie de ajutor? 0745 200 718 / 0745 200 357

Adauga la Favorite

Parintele Cotan Claudiu Constantin este doctor in teologie, conferentiar la Facultatea de Teologie Ortodoxa din Constanta si doctor in istorie al Facultatii de Istorie, Universitatea din Bucuresti, unde a sustinut teza cu titlul: Biserica Ortodoxa Romana in timpul Primului Razboi Mondial, o tema de mare actualitate avand in vedere faptul ca anul viitor se implinesc o suta de ani de la intrarea Romaniei in valtoarea luptelor alaturi de Antanta. Participarea tarii noastre la acest razboi a schimbat istoria romanilor care au obtinut, in urma victoriei, mai mult decat visasera vreodata, Romania Mare.
Ceea ce atrage atentia dintru inceput la aceasta lucrare de doctorat este vastitatea izvoarelor si a literaturii cercetate, cu scopul de a oferi istoricului, teologului si, nu in ultimul rand, cititorului atat o perspectiva istorica, cat si o analiza teologica referitoare la rolul jucat de Biserica Ortodoxa Romana in timpul Marelui Razboi. Autorul insusi marturiseste ca: Lucrarea noastra are ca obiectiv surprinderea unui aspect ce nu a fost cercetat pana acum, viata Bisericii Ortodoxe Romane din vechiul regat al Romaniei in anii Primului Razboi Mondial”. Pentru reusita deplina a acestui demers, autorul porneste la drum printr-o succinta prezentare a izvoarelor, urmata de o necesara evidentiere a stadiului cercetarii, precizand ca demersul sau stiintific se bazeaza in primul rand pe cercetarea arhivelor nationale, dar si a celor apartinand Bisericii Ortodoxe Romane, fara a neglija insa memoriile contemporanilor, care au relatat si evenimentele bisericesti petrecute in timpul razboiului.
Cartea de fata contine pe langa tratarea propriu-zisa si un numar importante de documente, multe inedite asezate in capitolul Anexe. Prin prezentarea acestor documente, autorul ne ofera unicitatea lucrarii sale care devine una de referinta pentru cei care sunt interesati de studierea istoriei romanilor. Parintele Constantin Claudiu Cotan si-a propus sa prezinte istoria anilor de dinainte si de dupa razboi, cu o analiza a implicarii Bisericii Ortodoxe Romane in evenimente importante ce s-au petrecut in acele vremuri. Episcopii, preotii si monahii au avut rolul lor in marele efort pe care poporul nostru l-a facut pentru sustinerea Armatei in vremea crancenelor lupte.
Se cunoaste faptul ca, de-a lungul istoriei poporului roman, Biserica, clerul in general, au depus eforturi uriase pentru aparare si libertate. In mai toate miscarile de emancipare, revolutii ori rascoale (Rascoala lui Horia, Revolutia lui Tudor Vladimirescu, revolutia pasoptistilor si Razboiul de independenta) clerul a fost alaturi de popor, incercand sa ajute atat la castigarea drepturilor si libertatilor poporului, cat si la propasirea lui culturala, economica si sociala. Parintele Cotan a evidentiat acest lucru in teza de doctorat: Ortodoxia si miscarile de emancipare nationala din sud-estul Europei in secolul al XIX-lea, Edit. Bizantina, Bucuresti, 2004, sustinuta la Facultatea de Teologie Ortodoxa din Bucuresti in anul 2001. Noua teza de doctorat este continuarea logica a cercetarii elaborate pe care autorul a dus-o mai departe.
In timpul primului razboi mondial clerul ortodox a avut propria sa contributie la luptele de pe front, prin preotii militari. Calugarii si calugaritele manastirilor din toata tara s-au dedicat ingrijirii ranitilor si bolnavilor din spitale si sanatorii. In manastirile din Moldova s-au infiintat spitale pentru raniti. Ranile soldatilor romani au fost pansate de sutele de calugarite si calugari ce au slujit ca surori de caritate si infirmieri in toate spitalele militare. Preotii militari au stat in transee alaturi de soldatii pe care i-a spovedit si impartasit la fiecare moment dificil al bataliilor. Inimile acestor slujitori ai lui Dumnezeu au batut alaturi de aceia pe care i-au binecuvantat la fiecare atac pe care l-au dat impotriva dusmanilor.
Nu trebuie uitat nici faptul ca ierarhia si clerul ortodox considerau intarea in razboi a Romaniei ca o actiune necesara. Jertfa romanilor a fost pe masura. Autorul ne arata in documentata sa lucrare si faptul ca multi dintre preotii care au ramas in teritoriile ocupate de dusman au avut de suferit detentia in diferite lagare din Ungaria, Geramnia si Bulgaria. Unii dintre acestia au suferit maltratari, temnite si chiar moartea, altii s-au refugiat, de teama represiunilor, in Moldova si chiar in Ucraina. De teama bulgarilor cei mai multi preoti dobrogeni si-au parasit parohiile, dar si credinciosii, luand drumul pribegiei in Moldova si Muntenia. Bisericile ruinate si casele preotesti distruse, dar si preotii maltratati, intemnitati si chiar ucisi au dovedit ca cei care fugisera aveau motive intemeiate.
Nu in ultimul rand trebuie amintite aici, rugaciunile, slujbele, predicile, cuvantarile tinute pentru binecuvantarea si incurajarea soldatilor. Slujbele din toate bisericile cereau lui Dumnezeu victoria si protectia divina pentru soldatii romani. Rugaciuni se inaltau in biserici si pentru intarirea sufleteasca a celor ramasi acasa, care sufleteste erau chinuiti de gandul incercarilor pe care cei dragi le indurau pe front. Mama se ruga pentru fiul sau, sotia pentru sot, iar sora pentru fratele dus la lupta departe de satul in care se nascuse.
Parintele Constantin Claudiu Cotan reuseste cu scucces sa prezinte implicarea Bisericii Ortodoxe Romane si in evenimentele marelui act al intregirii Romaniei. Alaturi de marile personalitati politice ale timpului ii vedem uniti de acelasi tel pe ierarhii ortodocsi, dar si pe episcopii greco-catolici din Transilvania, care impreuna si-au adus un important aport la realizarea Romaniei Mari si la progresele uriase pe care romanii le-au implinit in perioada interbelica. Desi marea constructie politica realizata prin sangele varsat de soldatii romanii in Primul Razboi Mondial nu mai exista, ea a ramas in sufletele romanilor si este si astazi considerat momentul nostru de glorie.
Cele prezentate mai sus ne indreptatesc sa consideram faptul ca autorul lucrarii de fata a depus eforturi deosebite atat in ceea ce priveste cercetare istorica, cat si in privinta unei pertinente analize, fara echivoc, a perioadei prezentate. Autorul nu s-a ferit sa prezinte actiuni si evenimente, mai putin onorante, create de politicienii romani si chiar de unii oameni ai Bisericii, actiuni care pot fi puse pe seama contextului dificil din timpul ocupatiei Bucurestilor, context ce a fost elucidat cu succes de autor, in conformitate cu documentele cercetate. Cartea de fata se plaseza printre cele mai bune cercetari istorice dedicate Primului Razboi Mondial.

Pr. Prof. Dr. Constantin Patuleanu,
Facultatea de Teologie Ortodoxa,
Universitatea din Bucuresti

Biserica romana in timpul Primului Razboi Mondial
Descarca

CONSTANTIN CLAUDIU COTAN s-a nascut in anul 1967, in localitatea Tismana, judetul Gorj.
A urmat cursurile Seminarului Teologic din Craiova (1984-1989).
Pregatirea teologica a continuat-o la Facultatea de Teologie din Bucuresti (1990-1993), unde in anul 2001 a obtinut titlul de doctor in Teologie cu teza: Ortodoxia si miscarile de emancipare nationala din sud-estul Europei in secolul al XIX-lea.
Intre anii 1991-1996 a urmat si cursurile Facultatii de Istorie, Universitatea din Bucuresti, unde in urma sustinerii tezei: Biserica Ortodoxa Romana in timpul Primului Razboi Mondial, a obtinut titlul de doctor in Istorie.
Parintele Claudiu Cotan este conferentiar universitar la Facultatea de Teologie Ortodoxa din Constanta.
Dintre lucrarile sale cele mai importante amintim: Ortodoxia si miscarile de emancipare nationala din sud-estul Europei in secolul al XIX-lea, Ed. Bizantina, Bucuresti, 2004; Istoria Bisericii Ortodoxe Romane, 1600-2000. Studiu introductiv, Ed. Vasiliana'98, Iasi, 2009; Biserica si Statul. Biserica Ortodoxa in secolul al XX-lea (Consideratii generale), Ed. Vasiliana'98, Iasi, 2009; O istorie a Bisericilor Ortodoxe Slave, Ed. Vasiliana'98, Iasi, 2009.

Biserica Ortodoxa in ani de incercare (Prof. Dr. Ion Bulei) / 7

1. Introducere / 9

2. Stadiul cercetarilor / 13

3. Situatia politico-religioasa din sud-estul Europei la inceputul secolului al XX-lea / 17
3.1. Situatia politica si confesionala din Transilvania / 17
3.1.1. Atitudinea clerului ortodox transilvanean fata de intrarea Romaniei in razboi / 27
3.2. Situatia politica si religioasa din Bucovina / 31
3.3. Basarabia la inceputul secolului al XX-lea / 34
3.4. Sarbii si Biserica Ortodoxa la inceputul secolului al XX-lea / 42
3.5. Biserica Ortodoxa si statul bulgar la inceputul secolului al XX-lea / 46
3.6. Biserica Ortodoxa Greaca in preajma Primului Razboi Mondial / 49
3.7. Situatia politico-religioasa a albanezilor la inceputul secolului al XX-lea / 52
3.8. Romanii din sudul Dunarii / 54

4. Biserica Ortodoxa Romana la inceputul secolului al XX-lea / 61
4.1. Clerul ortodox si viata politica din Romania la inceputul secolului al XX-lea / 66
4.2. Atitudinea clerului ortodox fata de problemele sociale si religioase din Romania / 67
4.3. Familia regala romana si Biserica Ortodoxa / 78

5. Ierarhii ortodocsi in anii razboiului / 82
5.1. Mitropolitul primat al Bisericii Ortodoxe Romane / 82
5.2. Episcopia Ramnicului / 84
5.3. Episcopia Argesului / 87
5.4. Episcopia Buzaului 89
5.5. Mitropolia Moldovei / 89
5.6. Episcopia Romanului / 94
5.7. Episcopia Dunarii de Jos / 95
5.8. Episcopia Husilor / 102

6. Romania in Razboi / 105
6.1. Actiunea lui Alexandru Tzigara Samurcas / 113
6.2. Situatia clerului ortodox din Dobrogea / 119
6.3. Biserica Ortodoxa Romana din teritoriile ocupate, 1916-1918 / 125
6.4. Clerul ortodox sub ocupatia germana / 135
6.5. Mitropolitul Conon si autoritatile de ocupatie / 144
6.6. Problema noului calendar / 148
6.7. Te-Deum-ul bulgaresc / 152
6.8. Cancelaria mitropolitana si Marius Theodorian Carada / 154
6.9. „Chemarea Mitropolitului Primat” / 161
6.10. Evenimentul din 17 februarie 1918 / 171
6.11. Confiscarea bunurilor bisericesti / 175

7. Clerul militar in timpul Primului Razboi Mondial / 185
7.1. Preotii ortodocsi pe front / 188
7.2. Pregatirea si mentinerea moralului trupelor / 191
7.3. Activitatea clerului si teologilor ortodocsi in structurile sanitare ale armatei / 196
7.4. Clerul militar in Basarabia / 204
7.5. Preoti ortodocsi in lagare / 209
7.6. Grija clerului ortodox roman pentru copiii orfani, vaduve si raniti / 210

8. Biserica Ortodoxa din Moldova in timpul Primului Razboi Mondial, 1916-1918 / 215
8.1. Frontul din Moldova / 237
8.2. Calugarii si calugaritele in serviciul sanitar / 240
8.3. Sinodul de la Iasi din 1918 / 247

9. Marea Unire / 252
9.1. Romanii de pretutindeni si Marea Unire / 255
9.2. Unirea Basarabiei cu Romania si clerul ortodox / 259
9.3. Bucovina si unirea cu Romania / 264
9.4. Adunarea Nationala de la Alba Iulia (1 decembrie 1918) / 266
9.5. Contributia Bisericii Ortodoxe Romane la Marea Unire / 271

10. Biserica Ortodoxa la sfarstul anului 1918. Demisia mitropolitului primat Conon / 273
10.1. Situatia Bisericii Ortodoxe Romane si campania militara din anul 1919 / 275

11. Concluzii / 283

12. Anexe / 287

13. Bibliografie / 463

O cercetare spectaculoasa (Pr. Prof. Dr. Constantin Patuleanu) / 475

Istoria Marelui Razboi continua sa fie una dintre temele de cercetare generoase, care mai are inca umbre asupra carora se cere sa se arunce macar o raza de lumina. Aceasta lucrare are ca obiectiv tocmai aprinderea luminii peste o asemenea umbra, viata Bisericii Ortodoxe Romane din Vechiul Regat al Romaniei in anii Primului Razboi Mondial. Efortul nostru stiintific se bazeaza, in primul rand, pe cercetarea arhivelor nationale si a celor apartinand Bisericii Ortodoxe Romane, in special Arhiva Sfantului Sinod si cea a Mitropoliei Moldovei si Bucovinei. Pentru a surprinde situatia in care s-a aflat Biserica Ortodoxa Romana in acei ani, am apelat si la memoriile contemporanilor care, in cea mai mare parte, au pomenit si de evenimentele bisericesti ce s-au petrecut in teritoriile ocupate sau pe campurile de lupta din Moldova si din diferite alte regiuni.
Despre viata bisericeasca din aceasta perioada a istoriei romanilor, Nicolae Iorga ne-a lasat urmatoarele randuri: „In ajunul unui razboiu care trebuia sa hotarasca asupra intregului viitor al terii si neamului, Biserica regatului roman nu mai represinta, in urma distrugerii spiritului si sensului ei prin necontenita intrusiune a Statului, adeca a partidelor in lupta pentru stapanirea lui, acea forta morala care facuse odininoara gloria ei.
In jurul retragerii silite a Mitropolitului Atanasie, in jurul procesului episcopului Gherasim Safirin se desfasurase o apriga lupta, in care si cele mai josnice arme ale calomniei si insultei fusesera intrebuintate, elemente periculoase folosindu-se de aceste scandaluri pentru a compromite sacra institutie pe care pretindeau a o servi. Pamfletul, care nu cruta nimic din viata privata a celui atacat, capatase o desvoltare si o indrazneala nepilduita pana atunci in lunga istorie a unei Biserici oneste si facatoare de bine. Acusatorii erau, adese ori, cu mult mai prejos decat aceia pe cari, in numele religiei si a moralei, ii atacau. Cate unul din tinerii clerici bucovineni, si nu din cei mai rai si mai putin pregatiti, crezu ca are dreptul sa se amestece in acest trist conflict.
Incercarile de reforma, ca acelea, indraznete si sustinute cu talent, care facura, pentru catva timp, populara figura tanarului arhimandrit Iuliui Scriban, dintr-o familie de energici aparatori ai punctului lor de vedere in Biserica, aveau desavantagiul ca erau desorientate, recomandand uneori formule catolice, si ca intrebuintau aceleasi mijloace ca autorii de articole si de brosuri cu caracter polemic contra persoanelor, oricare ar fi fost, de altfel, valoarea lor adevarata.
In aceasta atmosfera veni (1910) reforma bisericeasca inspirata ministrului Haret de sfatuitorii sai mireni cari trecusera prin scoala de preotie. Ea era puternic influentata si anume direct, nu prin Ardeal, de spiritul protestant. Mentinandu-se toate drepturile pe care si le arogase Statul, se scadea inca si mai mult autoritatea episcopilor, cari ramaneau sa fie alesi si de acum inainte de Camerele reunite, crestini si heterodocsi fiind primiti la vot la un loc cu ceilalti, si se dadea, pe langa Sinod, atributii intinse unui Consistoriu bisericesc, din care faceau parte si preoti si diaconi si care hotaria carti de slujba, programe, judecati, administratie, finante. Asupra certelor personale si asupra reformelor pripite, organul Mitropoliei din Sibiiu, „Telegraful Roman”, scria aceste randuri cuminti:
„Turburarea continua in organismul bisericesc prin reforme si para-reforme, care sant si inveninate une ori si de un spirit de partid politic inevitabil, precum si demisionari de Mitropoliti, disciplinari de episcopi, chiar juste fiind, nu sant in niciun cas menite a produce in organismul Bisericii acea pace neturburata, care este indispensabila pentru reculegerea si intarirea lui”.
De altfel Consistoriul Superior n-a castigat niciodata autoritatea care i se credea posibila, si puterea a ramas, de fapt, in ciuda catorva discursuri preotesti neascultate si fara ecou, tot in mana episcopilor. Iar acestia erau personalitati fara niciun relief, asemenea cu acela pe care, pentru viata lui incontestabil curata, si nu pentru meritele lui de carturar aproape sterp, sau pentru mari calitati de inteligenta la acest fost profesor de rasa, la acela care se cobora din boieri moldoveni, l-a ales Parlamentul reunit: Conon Aramescu Donici, fost episcop de Husi. Atitudinea nationalista a acestui batran prelat in timpul neutralitatii noastre, cand el rostia fatis care ni este datoria fata de ai nostri cei robiti, era sa se schimbe timpul razboiului, din slabiciune de caracter, datorita poate si varstei, in cedare fata de indemnurile care-l chemau de partea ocupantilor germani. Si el va tari cu dansul in aceasta prapastie si pe cativa din oamenii cari inspirasera pana atunci cele mai inalte sperante.
Cu cei trei mosnegi obositi, Conon in Regat, Vladimir in Bucovina si Ioan Metianu in Ardeal, la cari se adaugiau, in Biserica unita, anii inaintati ai episcopului Victor Mihaly de la Blaj, cu episcopi, intre cari cite unul, ca parintele Traian Badescu de la Caransebes, urmas vrednic al lui Nicolae Popea, indraznise a manifesta sentimente ostile Statului unguresc, dar cea mai mare parte erau obositi, ca acel din Arges, carturarul Gherasim Timus, ca acel din Arad, bunul gospodar Ioan Pop, sau compromis si pentru simonie ca Dionisie Climescu din Buzau, ori, tineri inca, n-avusera inca prilej de a se amesteca hotarit in domeniul politic, intra in razboiul cel mai pierzator de vieti, dar cel mai plin de sperante, neamul romanesc intreg.
In cursul acestor lupte, episcopatul, in toate provinciile romanesti, n-avu niciun rol, daca se excepteaza buna tinuta nationala a mitropolitului iesean, Pimen Georgescu, dintr-un sat prahovean, Provita, pe care imprejurarile il legara strans de durerile si asteptarile celor refugiati in jurul steagului, invins, dar nu necinstit, in Moldova. Buna a fost si atitudinea parintelui Gurie Grosu din Basarabia, devenit vicariu al Mitropoliei moldovene. Episcopii ardeleni fura siliti a marturisi, fie si fatarnic, aderenta fata de puternicii din Budapesta, si Guvernul pusese, cum am aratat mai sus, in fruntea episcopatului transilvan al ortodocsilor pe Vasile Mangra, care plati renegandu-si tot trecutul national”. Cuvintele marelui istoric m-au determinat sa ma opresc cu luare aminte asupra acestei perioade istorice si sa observ daca intru totul aceste cuvinte dure la adresa ierarhiei ortodoxe se adeveresc. Demersul s-a dovedit a nu fi usor, avand in vedere si faptul ca putini sunt cei care si-au acordat, in timp, ragazul de a lasa cateva randuri si cateva aprecieri asupra vietii Bisericii Ortodoxe Romane, cu cele bune sau mai putin bune din acele vremuri de incercare si restriste pentru toti romanii. O serie de lucrari ce tangential trateaza laturi ale temei noastre au fost tiparite in anii ce au urmat Marelui Razboi. In fruntea celor care au manifestat un interes deosebit pentru studierea vietii bisericesti din timpul razboiului din anii 1916-1918, sunt chemat sa-l amintesc pe cel care a condus clerul militar in acele momente de mare patriotism, curaj si daruire ale neamului nostru, protopopul Constantin Nazarie. Acestuia i se alatura energicul mitropolit al Moldovei si Sucevei, Pimen Georgescu. Sunt si altii care au lasat pagini despre istoria bisericeasca din Romania zbuciumata a acelor vremuri, dar majoritatea nu s-au oprit cu staruinta istoricului asupra cercetarii lor, ci doar le-au notat ca fiind simple imagini din marele tablou ale dramei unui intreg popor.
Dupa marele esec din toamna anului 1916, romanii au reusit o revenire uimitoare, pentru ca, in toamna anului urmator, sa arate intregii lumi ca aveau capacitatea ca din genunchi sa se ridice. Dintre oamenii Bisericii care s-au dedicat salvarii patriei ii amintim pe ierarhii ortodocsi din Moldova, pe preotii din acea Romanie, care au depus eforturi uriase pentru a ajuta armata, pe credinciosii lor si pe cei refugiati dincolo de Milcov din fata dusmanului, dar mai ales pe confesorii militari care au pastorit si i-au incurajat pe ostasii de pe front, pe calugarii si pe calugaritele ortodoxe care, cu devotament, i-au ingrijit pe ranitii si pe bolnavii din spitalele militare, unele dintre acestea amenajate chiar in manastiri.
Implicarea clerului ortodox in evenimentele Primului Razboi Mondial, atat in latura sa militara, cat si in cea politica, a fost un fapt evident. Nu cu mult inainte de izbucnirea marelui conflict mondial, probabil simtind tensiunile politice ce prevesteau viitoarele tragedii, clericii ortodocsi au abordat in scrierile lor teologico-morale si problema razboiului, a compatibilitatii acestuia cu viata crestinului. Din punct de vedere moral, razboiul este un rau, iar pacea, un bine. Crestinismul a condamnat razboiul si l-a prezentat ca un rau ce apare din nefericire in viata credinciosilor. Dar, de la inceputuri, crestinii au raspuns indatoririlor militare, iar Biserica nu a cerut acestora sa paraseasca armata nici chiar in timpul persecutiilor de la inceputurile crestinismului. In Imperiul Roman devenit crestin, serviciul militar a fost admis nu numai pe baza faptului ca era necesara apararea statului, ci si pe considerentul ca acest stat era, la randul sau, cel care apara si conserva ordinea crestina. Sfantul Atanasie cel Mare marturisea: „…a ucide nu este ingaduit, dar in razboaie a suprima pe vrasmas este si legiuit si vrednic de lauda. Astfel, se invrednicesc de mari onoruri cei care s-au distins in razboi si li se inalta monumente care vestesc faptele lor; incat, acelasi lucru intr-un anumit chip si intr-o anumita vreme nu este ingaduit, iar intr-un alt chip si la timp potrivit se ingaduie si se iarta”. Aceste cuvinte au capatat caracter canonic. Astfel, in timp de razboi le este ingaduita crestinilor ridicarea armelor pentru a se apara. Interesant este faptul ca Sfantul Vasile cel Mare, fara a impune, ci doar sfatuind, indeamna pe „cei cu mainile necurate” sa se retina de la Sfanta Impartasanie timp de trei ani. Probabil ca marele ierarh dorea sa dea ostasilor crestini un mijloc de linistire a constiintei tulburate de participarea la uciderea semenilor, chiar daca erau vrajmasi. Canonicul Zonara afirma ca sfatul dat de Sfantul Vasile nici nu a fost vreodata aplicat in practica Bisericii. Acelasi lucru este pomenit si de Balsamon. Mai mult chiar, la razboaie au luat parte si preoti pe care Biserica nu i-a indepartat apoi din slujire. De altfel, in cuvantul sau, Biserica Ortodoxa a proclamat ca apararea armata a patriei este o datorie fundamentala a tuturor credinciosilor ei.
Experienta celor doua razboaie mondiale, amenintarea armelor nucleare si a altor forme de distrugere in masa, dar chiar si prezenta terorismului modern au schimbat perceptia crestina asupra razboiului. Totusi, pana la tragediile Primului Razboi Mondial, razboiul era vazut ca un rau relativ si admisibil. Problema razboiului a fost analizata intr-o maniera speciala de ganditorul rus V. Soloviev (1853-1900), pentru care razboiul nu se reduce doar la definitiile sale negative, ci cuprinde in sine si cateva elemente pozitive. Cu siguranta, razboiul este un rau, dar nu un rau absolut din categoria pacatelor de moarte. Soloviov afirma ca, asa cum o operatie chirurgicala, care este o interventie dureroasa pentru organismul uman, este absolut necesara pentru salvarea celui bolnav, la fel razboiul este necesar in anumite conditii pentru progresul societatii. De asemenea, precizeaza ca un viitor conflict la nivel mondial va fi provocat de ciocnirea dintre civilizatiile europene si cele orientale. Ideile si operele lui Soloviev au fost foarte apreciate in Rusia, in lumea ortodoxa si in Europa occidentala. In tarile balcanice, opera acestuia a fost raspandita in mod particular prin mijlocirea clericilor ortodocsi. Filosofii si teologii din lumea balcanica, sub impulsul unui nationalism tot mai prezent, au dus interpretarea ganditorului rus asupra razboiului la o forma extrema, avand tendinta sa afirme ca razboiul ar fi o actiune nobila si un factor primordial pentru evolutia culturii si a civilizatiei, un motor al progresului. Asemenea conceptii puse in practica nu puteau sa aduca decat rezultate tragice.
Necesitatea alcatuirii unei lucrari care sa prezinte viata si activitatea clerului ortodox in timpul Primului Razboi Mondial m-a determinat sa accept solicitarea domnului profesor Ion Bulei, coordonatorul acestei lucrari de doctorat. Nu exista nicio lucrare istorica in care sa fie prezentate evenimentele bisericesti in intreaga lor complexitate si intr-o insiruire logica si cronologica, in cadrul careia sa se abordeze acest subiect. Acest demers istoric se va limita la prezentarea si la interpretarea realitatilor bisericesti din Vechea Romanie, abordand doar tangential situatia din celelalte provincii romanesti sau pe cea a ortodocsilor din sudul Dunarii, bulgari, sarbi, greci, aromani si albanezi.
Aprecierile primite din partea prof. dr. Ion Bulei, indrumatorul lucrarii, prof. dr. Lucian Boia, academicianul Dan Berindei si pr. prof. dr. Constantin Patuleanu, precum si sfaturile pentru imbunatatirea lucrarii au facut posibila editarea acestei carti. Aduc multumirile mele acestor profesori ca au facut parte din comisia mea de doctorat.

Autorul

www.editurauniversitara.ro

Daca doresti sa iti exprimi parerea despre acest produs poti adauga un review.

Scrie un review