Propuneri manuscrise: info@editurauniversitara.ro: 0745 204 115
Urmarire comenzi Persoane fizice / Vanzari: 0745 200 718 / 0745 200 357 / Comenzi Persoane juridice: 0721 722 783
RO 
Engleza
6359.png "Editura Universitara")
Tinutul Razesilor - Neamt. Istorie si etnografie - Elena Preda, Daniel Dieaconu
![Tinutul Razesilor - Neamt. Istorie si etnografie - Elena Preda, Daniel Dieaconu [1]](https://gomagcdn.ro/domains/editurauniversitara.ro/files/product/original/tinutul-razesilor-neamt_bt-6960-8655.jpg "Tinutul Razesilor - Neamt. Istorie si etnografie - Elena Preda, Daniel Dieaconu [1]")
ISBN: 978-606-28-1447-2
DOI: https://doi.org/10.5682/9786062814472
Anul publicării: 2022
Editia: I
Pagini: 314
Editura: Editura Universitara
Autor: Elena Preda, Daniel Dieaconu
Cod Produs:
9786062814472
Ai nevoie de ajutor?
0745 200 718
/
0745 200 357
- Descriere
- Download (1)
- Autori
- Cuprins
- Cuvant inainte
- Review-uri (0)
Razesii Moldovei medievale si‑au pastrat numele si mandria de proprietari de pamant pana in secolul al XX‑lea, cand sunt mentionati de istorici, geografi, lingvisti sau toponimisti. Si astazi sunt urmasi ai razesilor care detin urice vechi si mandria lor de descendenti din oameni liberi si stapani pe pamantul lor este aceeasi ca cea din urma cu cateva veacuri pe care a surprins‑o atat de bine Mihail Sadoveanu in povestile sale.
Munca de cercetare a constat in cercetarea bibliografica si arhivistica, cercetare de teren pentru identificarea caselor vechi specifice zonei, bisericilor vechi si altor obiective care au fost fotografiate, elaborarea studiului, cu o introducere generala asupra problemei razesilor, urmat de un studiu aplicat asupra satelor razasesti, istoric si etnografic, elaborarea unei sinteze privind istoria razesilor. Continuturile pe care le‑am dezvoltat in studiul istoric si etnografic au fost organizate astfel:
Partea I – Aspecte geografico ‑ administrative:
- Scurta prezentare geografica a zonei (componenta/ comune si sate);
- Scurta prezentare fizico‑geografica a localitatii (asezare, limite, vecini, relief, hidrografie, aspecte climatice, soluri, vegetatie, fauna, arii protejate, monumente ale naturii etc.;
- Scurta prezentare de geografie umana a localitatii actuale: asezari, populatie, economie, in special, aspecte ale turismului.
Partea a II‑a – Evolutia istorica a comunitatilor de razesi:
- Scurta prezentare a istoriei vechi: marturii ale locuirii din preistorie si antichitate, dovezi ale continuitatii comunitatilor rurale/urbane;
- Primele atestari documentare;
- Comunitatile de razesi in Evul Mediu: Relatiile cu Domnia, Biserica, Boierimea, cu vecinii, clacasii, salasele de robi reflectate in documentele de cancelarie, scrieri ale calatorilor straini, cronici, alte scrieri; participarea la evenimentele istorice ale perioadei;
- Comunitatile de razesi in Epoca moderna pana la Marea Unire: participarea la evenimentele istorice ale perioadei, contributii la edificarea si modernizarea statului roman, la razboiul de intregire si Marea Unire; relatiile cu ceilalti proprietari si autoritatile statului. Reformele agrare, rascoalele si alte tipuri de revolta;
- Comunitatile din fostele sate de razesi de la Marea Unire la evenimentele anului 1989/ 1990: Perioada interbelica: viata economica, participare politica; Cele trei dictaturi: Al II‑lea Razboi Mondial, tributul de sange, fronturi, refugieri, „frontul de acasa”; regimul comunist: colectivizari, nationalizari, etatizari, rezistenta anticomunista si represiune;
- Comunitatile din fostele sate de razesi si revenirea la democratie.
Partea a III‑a – Contributii etnografice:
- Aspecte de toponimie populara;
- Consideratii demografice de interes etnografic;
- Tipuri de asezari, curti, gospodarii, locuinte, lacasuri religioase: biserici, schituri, manastiri;
- Hrana, imbracamintea, portul popular, portul ostasesc, arme, mijloace de transport;
- Ocupatii: cresterea animalelor, lucru la padure, agricultura, pescuit, vanatoare etc.;
- Industria sateasca: mori, pive, steze, fierastraie;
- Mestesuguri satesti: tesut, cusut, cojocaria, fierarit, vararit, tamplarie, etc.;
- Indeletniciri disparute.
Partea a IV‑a – Aspecte de mitologie locala: legende escatologice, etiologice, mitice, istorice, religioase, legende, povesti, traditii referitoare la fondarea asezarilor, nume ale unor locuri sau patronimie, aparitia unor forme de relief, unele curioase, aparitia unor edificii, laice sau religioase, evenimente istorice mitizate etc.
Partea a V‑a – Consideratii finale asupra lucrarii si despre cum ar putea fi utilizata mostenirea in prezent: prezervata, valorificata prin proiecte, promovata pentru turism specific, altele.
Consideram ca cea mai plauzibila ipoteza si cea care se verifica prin documentele istorice despre razesi si razesie este cea a descendentei din boieri inca de la descalecat. Mosiile s‑au faramitat si vechii boieri isi lucrau pamantul semanand mai mult a tarani. Manastirile si boierii mari au rasluit din proprietatile razesesti profitand de sprijinul unor boieri slabi sau nedrepti sau a unor mari dregatori. Astfel ca la reforma lui Cuza proprietatile razesesti fusesera puternic micsorate. In Basarabia au intervenit autoritatile ruse si au lovit in razesul roman, in Bucovina autoritatile habsburgice prin masuri samovolnice si prin rutenizare. De la razesi au ramas povestile, legendele, traditiile, marturiile istorice si etnografice care isi vor afla locul binemeritat si in acest volum.
Munca de cercetare a constat in cercetarea bibliografica si arhivistica, cercetare de teren pentru identificarea caselor vechi specifice zonei, bisericilor vechi si altor obiective care au fost fotografiate, elaborarea studiului, cu o introducere generala asupra problemei razesilor, urmat de un studiu aplicat asupra satelor razasesti, istoric si etnografic, elaborarea unei sinteze privind istoria razesilor. Continuturile pe care le‑am dezvoltat in studiul istoric si etnografic au fost organizate astfel:
Partea I – Aspecte geografico ‑ administrative:
- Scurta prezentare geografica a zonei (componenta/ comune si sate);
- Scurta prezentare fizico‑geografica a localitatii (asezare, limite, vecini, relief, hidrografie, aspecte climatice, soluri, vegetatie, fauna, arii protejate, monumente ale naturii etc.;
- Scurta prezentare de geografie umana a localitatii actuale: asezari, populatie, economie, in special, aspecte ale turismului.
Partea a II‑a – Evolutia istorica a comunitatilor de razesi:
- Scurta prezentare a istoriei vechi: marturii ale locuirii din preistorie si antichitate, dovezi ale continuitatii comunitatilor rurale/urbane;
- Primele atestari documentare;
- Comunitatile de razesi in Evul Mediu: Relatiile cu Domnia, Biserica, Boierimea, cu vecinii, clacasii, salasele de robi reflectate in documentele de cancelarie, scrieri ale calatorilor straini, cronici, alte scrieri; participarea la evenimentele istorice ale perioadei;
- Comunitatile de razesi in Epoca moderna pana la Marea Unire: participarea la evenimentele istorice ale perioadei, contributii la edificarea si modernizarea statului roman, la razboiul de intregire si Marea Unire; relatiile cu ceilalti proprietari si autoritatile statului. Reformele agrare, rascoalele si alte tipuri de revolta;
- Comunitatile din fostele sate de razesi de la Marea Unire la evenimentele anului 1989/ 1990: Perioada interbelica: viata economica, participare politica; Cele trei dictaturi: Al II‑lea Razboi Mondial, tributul de sange, fronturi, refugieri, „frontul de acasa”; regimul comunist: colectivizari, nationalizari, etatizari, rezistenta anticomunista si represiune;
- Comunitatile din fostele sate de razesi si revenirea la democratie.
Partea a III‑a – Contributii etnografice:
- Aspecte de toponimie populara;
- Consideratii demografice de interes etnografic;
- Tipuri de asezari, curti, gospodarii, locuinte, lacasuri religioase: biserici, schituri, manastiri;
- Hrana, imbracamintea, portul popular, portul ostasesc, arme, mijloace de transport;
- Ocupatii: cresterea animalelor, lucru la padure, agricultura, pescuit, vanatoare etc.;
- Industria sateasca: mori, pive, steze, fierastraie;
- Mestesuguri satesti: tesut, cusut, cojocaria, fierarit, vararit, tamplarie, etc.;
- Indeletniciri disparute.
Partea a IV‑a – Aspecte de mitologie locala: legende escatologice, etiologice, mitice, istorice, religioase, legende, povesti, traditii referitoare la fondarea asezarilor, nume ale unor locuri sau patronimie, aparitia unor forme de relief, unele curioase, aparitia unor edificii, laice sau religioase, evenimente istorice mitizate etc.
Partea a V‑a – Consideratii finale asupra lucrarii si despre cum ar putea fi utilizata mostenirea in prezent: prezervata, valorificata prin proiecte, promovata pentru turism specific, altele.
Consideram ca cea mai plauzibila ipoteza si cea care se verifica prin documentele istorice despre razesi si razesie este cea a descendentei din boieri inca de la descalecat. Mosiile s‑au faramitat si vechii boieri isi lucrau pamantul semanand mai mult a tarani. Manastirile si boierii mari au rasluit din proprietatile razesesti profitand de sprijinul unor boieri slabi sau nedrepti sau a unor mari dregatori. Astfel ca la reforma lui Cuza proprietatile razesesti fusesera puternic micsorate. In Basarabia au intervenit autoritatile ruse si au lovit in razesul roman, in Bucovina autoritatile habsburgice prin masuri samovolnice si prin rutenizare. De la razesi au ramas povestile, legendele, traditiile, marturiile istorice si etnografice care isi vor afla locul binemeritat si in acest volum.
-
Tinutul Razesilor - Neamt. Istorie si etnografie
Descarca
ELENA PREDA
DANIEL DIEACONU
DANIEL DIEACONU
PREFATA / 7
PREDOSLOVIE / 13
STUDIU INTRODUCTIV LA ISTORIA RAZESILOR / 17
CAPITOLUL I.
„TINUTUL RAZESILOR” – PREZENTARE GENERALA / 29
CAPITOLUL II.
PREZENTARE GEOGRAFICO-ISTORICA A TINUTULUI RAZESILOR DIN JUDETUL NEAMT / 57
CAPITOLUL III.
CONTRIBUTII ETNOGRAFICE / 195
CAPITOLUL IV.
ARHITECTURA TRADITIONALA / 251
CAPITOLUL V
CONTRIBUTII DE MITOLOGIE ISTORICA IN TINUTUL RAZESILOR / 296
CONSIDERATII FINALE / 306
PREDOSLOVIE / 13
STUDIU INTRODUCTIV LA ISTORIA RAZESILOR / 17
CAPITOLUL I.
„TINUTUL RAZESILOR” – PREZENTARE GENERALA / 29
CAPITOLUL II.
PREZENTARE GEOGRAFICO-ISTORICA A TINUTULUI RAZESILOR DIN JUDETUL NEAMT / 57
CAPITOLUL III.
CONTRIBUTII ETNOGRAFICE / 195
CAPITOLUL IV.
ARHITECTURA TRADITIONALA / 251
CAPITOLUL V
CONTRIBUTII DE MITOLOGIE ISTORICA IN TINUTUL RAZESILOR / 296
CONSIDERATII FINALE / 306
Tinutul Razesilor se intinde preponderent pe un spatiu geografic din judetul Neamt, delimitat intre orasele Piatra Neamt, Targu Neamt si Roman, cele mai multe asezari fiind situate in Subcarpatii Bistritei si ai Neamtului, in depresiunile traversate de raurile Bistrita, Cracau si Neamt. Aceasta zona submontana este bogata in marturii istorice care trimit spre vremea descalecatului tarii, atunci cand, de pilda, un Laslau a venit din Transilvania, ostean credincios al celor dintai voievozi ai Moldovei. Laslau globnicul a fost unul dintre primii viteji, cel care a fost deopotriva razboinic si slujitor al legii, strangand gloaba, adica amenda sau taxa de la cei care savarsisera nedreptati. Rasplatit pentru serviciile sale, Laslau si-a stabilit resedinta nu departe de muntii pe care-i trecuse spre rasarit, sub Piatra Cracaului, la Laslaoani, alaturi de care stapanea si Serbestii (astazi, Stefan cel Mare); apoi, pentru loialitatea sa, voievozii tarii i-au conferit si privilegiul stapanirii unui intreg domeniu pe valea Zeletinului, in sudul Moldovei, acolo unde nepotii sai, Toader Iucas si Petru Iucas, fiii lui Sandru de la Iucas, impreuna cu rudele lor, aveau sa-si imparta satele in vremea lui Stefan cel Mare, la 1495. Iar urmasii urmasilor lor au fost acei razesi intrati in legenda, care s-au judecat pentru pamant pana la jumatatea secolului al XIX-lea, cand au fost anulate privilegiile de sorginte feudala conferite de ranguri, la 1856, prin Conventia de la Paris, cea care a pus bazele modernitatii romanesti.
Cetatea Neamtului reprezinta simbolul acestei zone, aflata in secolul al XIV-lea in avanpostul oriental al Crestinatatii Occidentale, cetatea pastrand toponimic amintirea razboinicilor germanici. Locurile creatoare de memorie au marcat etapele devenirii istorice a comunitatilor locale, intre cele mai de seama aflandu-se Razboienii, pentru ca aici, la Valea Alba, Stefan cel Mare a purtat cel mai tragic razboi cu turcii, in vara anului 1476, cand au pierit multi dintre boierii sai. Douazeci de ani mai tarziu, la 1496, voievodul a inaltat o biserica mausoleu in cinstea Arhanghelului Mihail, unica de acest fel, in care a strans osemintele vitejilor sai. Si alte ctitorii boieresti sunt locuri de memorie pentru urmasi. La Valeni (vechiul sat Scheai), la 1519 a zidit o biserica chiar unul dintre boierii lui Stefan cel Mare, postelnicul Cozma Sarpe, unde au fost inmormantati urmasii acestuia. La Branisteni, pentru multa vreme s-au odihnit osemintele cronicarului Miron Costin, mare logofat al Moldovei, decapitat la 1691, al carui nume il poarta astazi satul, aici fiind mosia familiei. O alta ctitorie boiereasca, la Dulcesti, construita de marele paharnic Ioan Caraiman, la 1605, a adapostit ulterior morminte ale familiilor Hurmuzachi si Sturdza. Iar la Bodesti, de pe la 1650, odihneste Patrasco Basota, mare logofat al lui Vasile Lupu, in anii 1634-1636. Insa sirul bisericilor de lemn construite incepand din a doua jumatate a secolului a XVIII-lea, au marcat specificul arhitecturii moldovenesti religioase, construite la Sarata-Dobreni, Corni-Bodesti, Bordea-Stefan cel Mare, Tibucani si in alte locuri, multe dintre acestea fiind ctitorii razesesti ridicate de acei marunti proprietari de pamant, descendenti ai marilor boieri din primele secole ale istoriei Moldovei.
In lipsa unor reglementari juridice precum cele occidentale, proprietatile funciare s-au faramitat pana intr‑acolo incat multi dintre numerosii descendenti de peste secole au trebuit sa renunte la calitatea lor de oameni liberi, in mod paradoxal, tocmai pentru a deveni vecini, adica tarani dependenti, pentru a duce o viata lipsita de grija birurilor, a taxelor care apasau peste bucata lor de pamant. Iar aceasta criza funciara s-a accentuat din a doua parte a secolului al XVI-lea, cand nu intamplator, in jurul anului 1580, apar primele mentiuni documentare a termenului de taran concomitent cu cel de razes, atunci cand razesii erau nepoti, stranepoti si rastranepoti ai marilor boieri din secolele XIV-XV, ascendenta care le conferea un statut social privilegiat. Astfel, razesii nu pot fi asimilati categoriei taranilor, celor care puteau fi doar dependenti de un stapan, adica rumanii si vecinii neliberi, caci libertatea decurgea din insasi stapanirea funciara, „factorul primordial care determina situatia boierului in viata sociala si in stat”.
Trebuie spus de fiecare data: razesii nu existau in vremea lui Stefan cel Mare, insa odinioara, „stapanii unor suprafete mici de pamant – oameni liberi si socotiti nobili (boieri) – treceau usor drept «tarani» in ochii strainilor, necunoscatori ai realitatilor romanesti ale vremii”, precum cronicarul polonez Jan Dlugosz, contemporan al voievodului moldovean, astfel ca „folosirea termenului razes pentru istoria lui Stefan cel Mare inseamna un anacronism care ilustreaza nestiinta sau reaua-credinta si care genereaza grave confuzii”. Pornind de la afirmatii intelese gresit, precum cea a lui Dimitrie Cantemir, care-i aseza pe razesi pe treapta de jos a ierarhiei boieresti, „cei din urma sunt razesii, pe care preferam sa-i numim mai degraba tarani liberi decat boieri”, s-a ajuns la anumite scenarii in perioada istoriografie romantice, cand razesii erau cautati in vremuri imemoriale, crezandu-se ca „inca de la intemeierea Domniei, locuitorii unui mare numar de sate erau proprietari pe pamanturile lor […]. Razasii de azi ar fi urmasii acestor mici proprietari de pe vremea lui Bogdan I. Partizanii acestei legende nu voiesc sa stie nici de faptul ca o mica proprietate datand din mijlocul veacului XIV s-ar fi redus la nimic prin impartelile savarsite de douazeci si doua de generatiuni, nici de acel ca toate obstile razasesti, fara exceptiune, isi trag neamul dintr-un mic numar de batrani, fii ai unui mos comun [...]. Si partizanii legendei nu sunt in stare sa citeze macar un singur act din care sa rezulte ca intr-adevar ar fi existat, pe vremea intemeierii, sate de mici proprietari, nesupusi vreunui stapan”. In realitate, comunitatile razasesti erau sate genealogice, realitate sociala inexplicabila pentru sistemul juridic modern, constatata ca atare, in secolul al XIX-lea, de catre juristii rusi in Basarabia, anume ca „in numarul originalitatilor regiunii sunt razasii”; asadar, acei partasi la mostenire denumiti cu un cuvant de origine maghiara: reszes, care nu face decat sa ne reaminteasca originea multor institutii ale statului moldovenesc peste munti, in Transilvania si Maramures.
Pentru aplanarea legendelor care circula in spatiul public, inclusiv in istoriografia oficiala aparuta sub amprenta unor regimuri politice, am considerat necesara aceasta reiterare a problemei razesilor, foarte necesara in economia lucrarii de fata. Intr-un spatiu tipografic restrans pentru un asemenea proiect de anvergura, deci oricand perfectibil, autorii nu si-au propus cercetarea exhaustiva a unui teritoriu. Lucrarea de fata este adresata publicului larg, in nevoia de cunoastere a istoriei unor comunitati locale, fara a fi toate razasesti, fiind urmate cateva repere esentiale in schitele monografice ale fiecarei unitati administrativ-teritoriale, dupa modele consacrate in publicatiile de specialitate. Alaturi de componenta fizico-geografica aflata in stransa legatura cu reperele istorice esentiale in devenirea istorica a unei localitati (mentiuni documentare, biserica, scoala, particularitati administrative), un spatiu consistent a fost acordat componentei etnografice, cu prezentarea mestesugurilor populare, deopotriva cu traditiile care insotesc sarbatorile calendaristice si cele familiale.
Orice abordare a istoriei locale, oricat de marunta, dar care reuseste sa scoata la lumina lucruri nestiute, este cu mult mai valoroasa decat o cercetare compilatorie a istoriei generale, care nu aduce nimic nou in peisajul istoriografic. Autorii acestui volum au cautat totusi sa aduca la lumina oameni si locuri mai putin cunoscute.
Lucian-Valeriu LEFTER
Cetatea Neamtului reprezinta simbolul acestei zone, aflata in secolul al XIV-lea in avanpostul oriental al Crestinatatii Occidentale, cetatea pastrand toponimic amintirea razboinicilor germanici. Locurile creatoare de memorie au marcat etapele devenirii istorice a comunitatilor locale, intre cele mai de seama aflandu-se Razboienii, pentru ca aici, la Valea Alba, Stefan cel Mare a purtat cel mai tragic razboi cu turcii, in vara anului 1476, cand au pierit multi dintre boierii sai. Douazeci de ani mai tarziu, la 1496, voievodul a inaltat o biserica mausoleu in cinstea Arhanghelului Mihail, unica de acest fel, in care a strans osemintele vitejilor sai. Si alte ctitorii boieresti sunt locuri de memorie pentru urmasi. La Valeni (vechiul sat Scheai), la 1519 a zidit o biserica chiar unul dintre boierii lui Stefan cel Mare, postelnicul Cozma Sarpe, unde au fost inmormantati urmasii acestuia. La Branisteni, pentru multa vreme s-au odihnit osemintele cronicarului Miron Costin, mare logofat al Moldovei, decapitat la 1691, al carui nume il poarta astazi satul, aici fiind mosia familiei. O alta ctitorie boiereasca, la Dulcesti, construita de marele paharnic Ioan Caraiman, la 1605, a adapostit ulterior morminte ale familiilor Hurmuzachi si Sturdza. Iar la Bodesti, de pe la 1650, odihneste Patrasco Basota, mare logofat al lui Vasile Lupu, in anii 1634-1636. Insa sirul bisericilor de lemn construite incepand din a doua jumatate a secolului a XVIII-lea, au marcat specificul arhitecturii moldovenesti religioase, construite la Sarata-Dobreni, Corni-Bodesti, Bordea-Stefan cel Mare, Tibucani si in alte locuri, multe dintre acestea fiind ctitorii razesesti ridicate de acei marunti proprietari de pamant, descendenti ai marilor boieri din primele secole ale istoriei Moldovei.
In lipsa unor reglementari juridice precum cele occidentale, proprietatile funciare s-au faramitat pana intr‑acolo incat multi dintre numerosii descendenti de peste secole au trebuit sa renunte la calitatea lor de oameni liberi, in mod paradoxal, tocmai pentru a deveni vecini, adica tarani dependenti, pentru a duce o viata lipsita de grija birurilor, a taxelor care apasau peste bucata lor de pamant. Iar aceasta criza funciara s-a accentuat din a doua parte a secolului al XVI-lea, cand nu intamplator, in jurul anului 1580, apar primele mentiuni documentare a termenului de taran concomitent cu cel de razes, atunci cand razesii erau nepoti, stranepoti si rastranepoti ai marilor boieri din secolele XIV-XV, ascendenta care le conferea un statut social privilegiat. Astfel, razesii nu pot fi asimilati categoriei taranilor, celor care puteau fi doar dependenti de un stapan, adica rumanii si vecinii neliberi, caci libertatea decurgea din insasi stapanirea funciara, „factorul primordial care determina situatia boierului in viata sociala si in stat”.
Trebuie spus de fiecare data: razesii nu existau in vremea lui Stefan cel Mare, insa odinioara, „stapanii unor suprafete mici de pamant – oameni liberi si socotiti nobili (boieri) – treceau usor drept «tarani» in ochii strainilor, necunoscatori ai realitatilor romanesti ale vremii”, precum cronicarul polonez Jan Dlugosz, contemporan al voievodului moldovean, astfel ca „folosirea termenului razes pentru istoria lui Stefan cel Mare inseamna un anacronism care ilustreaza nestiinta sau reaua-credinta si care genereaza grave confuzii”. Pornind de la afirmatii intelese gresit, precum cea a lui Dimitrie Cantemir, care-i aseza pe razesi pe treapta de jos a ierarhiei boieresti, „cei din urma sunt razesii, pe care preferam sa-i numim mai degraba tarani liberi decat boieri”, s-a ajuns la anumite scenarii in perioada istoriografie romantice, cand razesii erau cautati in vremuri imemoriale, crezandu-se ca „inca de la intemeierea Domniei, locuitorii unui mare numar de sate erau proprietari pe pamanturile lor […]. Razasii de azi ar fi urmasii acestor mici proprietari de pe vremea lui Bogdan I. Partizanii acestei legende nu voiesc sa stie nici de faptul ca o mica proprietate datand din mijlocul veacului XIV s-ar fi redus la nimic prin impartelile savarsite de douazeci si doua de generatiuni, nici de acel ca toate obstile razasesti, fara exceptiune, isi trag neamul dintr-un mic numar de batrani, fii ai unui mos comun [...]. Si partizanii legendei nu sunt in stare sa citeze macar un singur act din care sa rezulte ca intr-adevar ar fi existat, pe vremea intemeierii, sate de mici proprietari, nesupusi vreunui stapan”. In realitate, comunitatile razasesti erau sate genealogice, realitate sociala inexplicabila pentru sistemul juridic modern, constatata ca atare, in secolul al XIX-lea, de catre juristii rusi in Basarabia, anume ca „in numarul originalitatilor regiunii sunt razasii”; asadar, acei partasi la mostenire denumiti cu un cuvant de origine maghiara: reszes, care nu face decat sa ne reaminteasca originea multor institutii ale statului moldovenesc peste munti, in Transilvania si Maramures.
Pentru aplanarea legendelor care circula in spatiul public, inclusiv in istoriografia oficiala aparuta sub amprenta unor regimuri politice, am considerat necesara aceasta reiterare a problemei razesilor, foarte necesara in economia lucrarii de fata. Intr-un spatiu tipografic restrans pentru un asemenea proiect de anvergura, deci oricand perfectibil, autorii nu si-au propus cercetarea exhaustiva a unui teritoriu. Lucrarea de fata este adresata publicului larg, in nevoia de cunoastere a istoriei unor comunitati locale, fara a fi toate razasesti, fiind urmate cateva repere esentiale in schitele monografice ale fiecarei unitati administrativ-teritoriale, dupa modele consacrate in publicatiile de specialitate. Alaturi de componenta fizico-geografica aflata in stransa legatura cu reperele istorice esentiale in devenirea istorica a unei localitati (mentiuni documentare, biserica, scoala, particularitati administrative), un spatiu consistent a fost acordat componentei etnografice, cu prezentarea mestesugurilor populare, deopotriva cu traditiile care insotesc sarbatorile calendaristice si cele familiale.
Orice abordare a istoriei locale, oricat de marunta, dar care reuseste sa scoata la lumina lucruri nestiute, este cu mult mai valoroasa decat o cercetare compilatorie a istoriei generale, care nu aduce nimic nou in peisajul istoriografic. Autorii acestui volum au cautat totusi sa aduca la lumina oameni si locuri mai putin cunoscute.
Lucian-Valeriu LEFTER
Daca doresti sa iti exprimi parerea despre acest produs poti adauga un review.
Scrie un review
Produse similare
Istoria moderna a romanilor 1774/1784 - 1918
Sub semnul ”Luminilor”. Din istoria generatiei de la 1821
Evocari istorice. 1821-1918 - Nicolae Isar
Kogaion. Cercetari multidisciplinare la sanctuarele dacice din Muntii Orastiei
Epoca pasoptista in marturii franceze. Studii
Primul Razboi Mondial 1914-1918. Editia a II-a - Vyvyen Brendon
Ardealul, pamant romanesc - Milton G. Lehrer
Masoni sub judecata comunista. Grupul Bellu - Diana Mandache
Suport clienti Luni - Vineri intre 8.00 - 16.00
0745 200 718 0745 200 357 comenzi@editurauniversitara.ro