Compilatori inspirati, chiar indemanatici, talentati manuitori – si aici – ai cuvantului artistic, Negruzzi si Kogalniceanu au realizat ceea ce acesta din urma a intuit sau si-au propus avangardist: alcatuirea in limba romana a primului rudiment de vocabular al domeniului artei culinare. Caci din retetele lor – nu incercam sa stabilim cate (si care) provenite din bucataria traditionala autohtona si cate (si care) din frecventarea aplicata a unor lucrari specializate, cu predilectie nemtesti si frantuzesti –, se poate desprinde o lista destul de generoasa de termeni specifici fiecare cu tocmeala lui, epuizand de mai multe ori literele alfabetului, fie el chirilic sau latin.
Mihail Kogalniceanu (n. 6 septembrie 1817, Iasi, Moldova – d. 1 iulie 1891, Paris, Republica Franceza) a fost un om politic de orientare liberala, avocat, istoric si publicist roman originar din Moldova, care a devenit prim-ministru al Romaniei la 11 octombrie 1863, dupa Unirea din 1859 a Principatelor Dunarene in timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, si mai tarziu a servit ca ministru al Afacerilor Externe sub domnia lui Carol I. A fost de mai multe ori ministru de interne in timpul domniilor lui Cuza si Carol. A fost unul dintre cei mai influenti intelectuali romani ai generatiei sale (situandu-se pe curentul moderat al liberalismului). Fiind un liberal moderat, si-a inceput cariera politica in calitate de colaborator al printului Mihail Sturdza, in acelasi timp ocupand functia de director al Teatrului National din Iasi si a publicat multe opere impreuna cu poetul Vasile Alecsandri si activistul Ion Ghica.
Constantin Negruzzi/ Kostache Negruzzi s-a nascut in anul 1808 la Trifestii Vechi (astazi Hermeziu), din apropierea Prutului, langa Iasi, fiind fiul lui Dinu Negrut, de origine razaseasca, ajuns boier in rang de paharnic, si al Sofiei Hermeziu, fiica logofatului dreptatii Iorgu Hermeziu. In anul 1809 mama sa s-a stins din viata.
Costache Negruzzi si-a inceput invatatura in greaca cu unul din dascalii greci mai cu renume pe atunci in Iasi, iar sa citeasca romaneste a invatat singur dintr-o carte a lui Petru Maior, precum insusi marturiseste intr-un articol intitulat Cum am invatat romaneste, foarte interesant pentru detaliile pe care le da asupra metodelor intrebuintate de profesorii din acea vreme.
Izbucnind revolutia din 1821, a fugit in Basarabia cu tatal sau. La Chisinau face cunostinta cu poetul rus Puskin, care-i trezeste interesul pentru literatura si cu un emigrant francez de la care ia lectii de limba si literatura franceza. Din aceasta perioada dateaza primele sale incercari literare: Zabavele mele din Basarabia in anii 1821, 1822.
Dupa moartea tatalui sau, intra copist la visterie, incepand astfel viata politica, cum faceau multi fii de boieri pe atunci.
Un prim punct de referinta in arta culinara si in spatiul publicistic romanesc, cartea reuneste retete si indrumari gospodaresti, culese de Mihail Kogalniceanu si Kostache Negruzzi.
Prima carte de bucate scrisa in limba romana a aparut la Iasi, in 1841, sub titlul 200 de retete cercate de bucate, prajituri si alte trebi gospodaresti, si era semnata, sub protectia anonimatului, de K.N si M.K. Ulterior, se va descoperi ca autorii sunt binecunoscutii scriitori si oameni politici, K(ostache) N(egruzzi) si M(ihail) K(ogalniceanu).
Pe langa retetele gustoase si, desigur, prestigiosii sai autori, ineditul acestei carti consta in faptul ca, pentru prima data in spatiul publicistic romanesc, se realizeaza un „vocabular” al artei culinare. Astfel „din retetele lor – nu incercam sa stabilim cate (si care) provenite din bucataria traditionala autohtona si cate (si care) din frecventarea aplicata a unor lucrari specializate, cu predilectie nemtesti si frantuzesti –, se poate desprinde o lista destul de generoasa de termini specifici: aluat, alivenci, anghenari, astariu, buciume, consome, calup, canela, drojdii, doba, friganele, fas, festic, felegean, glas, gugoase, grisa, hamut, halva, imbiri, invartita, inghetata, jambon, mandel cuhen, milharod, meridon, mustariu, nucusoara, nesaste, orjada, pasteta, parjoale, posmagi, papiloturi, rahat, salce, saleamuri, sos, slifca, sucitoriu, scoarta, sufle, supa, sofran, trahana, teasc, tocmagi, visinap, zalatina si altii asemenea, fiecare cu tocmeala lui,epuizand de mai multe ori literele alfabetului, fie el chirilic sau latin”.