Tactilul si chinestezicul reprezinta apropierea fata de obiectul de arhitectura. Prin intermediul lor si al simtului vizual cunoastem lumea, ne raportam la mediul construit si interactionam cu acesta. Perceptia spatiului arhitectural este un proces complex care se realizeaza pe baza explorarii de diverse naturi, a constientizarii pozitiei corpului, dar si a actiunii de a atinge, care presupune o insumare de senzatii tactile, termice, de atractie sau respingere fata de suprafetele care ne inconjoara.
Volumul trateaza perceptia tactilo-chinestezica a spatiului arhitectural din perspectiva persoanelor cu acuitate vizuala normala si are ca punct de plecare teza de doctorat a autoarei, ce nu s-a rezumat numai la surse bibliografice, ci a presupus atat studiul in teren, cat si investigarea sociologica. Scopul lucrarii a fost studiul implicatiilor pe care tactilul si chinestezicul le au in interpretarea si intelegerea spatiului arhitectural si a dorit sa atraga atentia asupra unui alt mod de a „vedea” arhitectura. Aceasta perspectiva sensibila are consecinte directe asupra interpretarii, a criticii, dar si a proiectarii spatiilor.
In cele trei capitole ale lucrarii sunt tratate aspecte generale privind perceptia, inteleasa ca proces complex construit pe baza senzatiilor. Pe langa elucidarea unor notiuni de baza din psihologie, necesare clarificarii implicatiilor din domeniul arhitecturii, se discuta despre: individ ca centru al perceptiei, corpul acestuia ca sistem de referinta si despre influenta pe care o au simturile in arta de a construi, accentul cazand pe tactil si chinestezic.
Importanta simtului tactil este analizata dintr-o perspectiva arhitecturala, pornind de la implicatiile de natura psihologica. Pe langa relatia cu vazul, importanta memoriei si tipurile de tact, se vorbeste despre calitatile tactile ale suprafetelor ca limite ale spatiului arhitectural, avandu-se in vedere evolutia de care au beneficiat materialele de constructii. Sunt explorate probleme generale legate de perceptie si spatiu construit interior si exterior, dar si ipostazele tactilului in arhitectura, reprezentate de aspecte tactile generale, calitati tactile si trepte ale tactilitatii - determinate pe baza distantei. Lucrarea trateaza de asemenea probleme legate de limita dintre adevar si fals si de diferentele dintre vechea si noua tactilitate.
Alexandra Visan este asistent Universitar, Universitatea de Arhitectura si Urbanism „Ion Mincu” Bucuresti
Alexandra Visan a absolvit Facultatea de Arhitectura din cadrul Universitatii de Arhitectura si Urbanism „Ion Mincu” Bucuresti in anul 2011, fiindu-i acordate medalia si diploma „Bene Merenti” pentru rezultatele meritorii obtinute in anii de studiu.
In 2008-2009 a studiat la ETSAV– Barcelona unde a beneficiat de o bursa Erasmus. Proiectul ei de diploma, „Centru de arta ceramica la Curtea de Arges”, a fost propus de catre UAUIM pentru The RIBA President’s Medals Student Award 2011 – Londra. Demersul aflat la baza acestuia a facut-o sa realizeze importanta dintre simturi si arhitectura. A fost admisa in toamna aceluiasi an la scoala doctorala din cadrul UAUIM, sub indrumarea d-nei. prof.dr. arh. Rodica Crisan, cu o tema ce dorea elucidarea implicatiilor pe care tactilul le are in arta de a construi. Din acel moment lucreaza ca asistent la Facultatea de Arhitectura, in cadrul Departamentului de Stiinte Tehnice
Tactilul si chinestezicul reprezinta apropierea fata de obiectul de arhitectura. Prin intermediul lor si al simtului vizual cunoastem lumea, ne raportam la mediul construit si interactionam cu acesta. Perceptia spatiului arhitectural este un proces complex care se realizeaza pe baza explorarii de diverse naturi, a constientizarii pozitiei corpului, dar si a actiunii de a atinge, care presupune o insumare de senzatii tactile, termice, de atractie sau respingere fata de suprafetele care ne inconjoara.
Volumul trateaza perceptia tactilo-chinestezica a spatiului arhitectural din perspectiva persoanelor cu acuitate vizuala normala si are ca punct de plecare teza de doctorat a autoarei, ce nu s-a rezumat numai la surse bibliografice, ci a presupus atat studiul in teren, cat si investigarea sociologica. Scopul lucrarii a fost studiul implicatiilor pe care tactilul si chinestezicul le au in interpretarea si intelegerea spatiului arhitectural si a dorit sa atraga atentia asupra unui alt mod de a „vedea” arhitectura. Aceasta perspectiva sensibila are consecinte directe asupra interpretarii, a criticii, dar si a proiectarii spatiilor.
In cele trei capitole ale lucrarii sunt tratate aspecte generale privind perceptia, inteleasa ca proces complex construit pe baza senzatiilor. Pe langa elucidarea unor notiuni de baza din psihologie, necesare clarificarii implicatiilor din domeniul arhitecturii, se discuta despre: individ ca centru al perceptiei, corpul acestuia ca sistem de referinta si despre influenta pe care o au simturile in arta de a construi, accentul cazand pe tactil si chinestezic.
Importanta simtului tactil este analizata dintr-o perspectiva arhitecturala, pornind de la implicatiile de natura psihologica. Pe langa relatia cu vazul, importanta memoriei si tipurile de tact, se vorbeste despre calitatile tactile ale suprafetelor ca limite ale spatiului arhitectural, avandu-se in vedere evolutia de care au beneficiat materialele de constructii. Sunt explorate probleme generale legate de perceptie si spatiu construit interior si exterior, dar si ipostazele tactilului in arhitectura, reprezentate de aspecte tactile generale, calitati tactile si trepte ale tactilitatii - determinate pe baza distantei. Lucrarea trateaza de asemenea probleme legate de limita dintre adevar si fals si de diferentele dintre vechea si noua tactilitate.
www.editurauniversitara.ro
Scrie un review
Review-ul a fost trimis cu succes.