„Estetica” lui Th. Lipps este nu numai cea mai reprezentativa lucrare a autorului ei, ci si opera-talon a uneia dintre directiile principale, definitorii si profund originale din estetica de la cumpana veacurilor 19 si 20: teoria Eintühlung-ului sau, in traducerea ce s-a incetatenit la noi, teoria empatiei estetice.
Spre deosebire, deci, de orientarile speculative, estetica experimentala isi propunea sa se bazeze exclusiv pe observatie, pe compararea plina de rabdare a numeroase si variate fapte. Iar daca vechea estetica metafizica isi construia teoria „de sus”, dinspre universal spre particular, cea noua, inaugurata prin „Introducerea in estetica” (1876) a lui Gustav Theodor Fechner, alege calea opusa, construindu-si edificiul teoretic „de jos”, pornind de la fapte si ridicindu-se treptat la generalizari.
„Estetica” lui Th. Lipps este nu numai cea mai reprezentativa lucrare a autorului ei, ci si opera-talon a uneia dintre directiile principale, definitorii si profund originale din estetica de la cumpana veacurilor 19 si 20: teoria Eintühlung-ului sau, in traducerea ce s-a incetatenit la noi, teoria empatiei estetice.
Spre deosebire, deci, de orientarile speculative, estetica experimentala isi propunea sa se bazeze exclusiv pe observatie, pe compararea plina de rabdare a numeroase si variate fapte. Iar daca vechea estetica metafizica isi construia teoria „de sus”, dinspre universal spre particular, cea noua, inaugurata prin „Introducerea in estetica” (1876) a lui Gustav Theodor Fechner, alege calea opusa, construindu-si edificiul teoretic „de jos”, pornind de la fapte si ridicindu-se treptat la generalizari.
www.editurauniversitara.ro