Fitotehnie - Vol. I - Cereale si leguminoase pentru boabe - Gheorghe Valentin Roman

Manualul de Fitotehnie este destinat, în principal, studenţilor facultăţilor din instituţiile de învăţământ superior agricol, fitotehnia fiind disciplină de profil în învăţământul agricol din toată lumea şi o componentă de bază a domeniilor ştiinţelor agricole. Manualul se adresează, în egală măsură, tuturor specialiştilor interesaţi în cunoaşterea celor mai importante elemente de biologie, ecologie şi tehnologie de cultivare a plantelor de cultură mare din România.
Acest Manual de Fitotehnie continuă tradiţia lucrărilor fitotehnice de amploare redactate în colaborare de profesorii de fitotehnie din centrele universitare cu profil agricol din România, începând cu manualele şi tratatele editate de Profesorii Nicolae Zamfirescu, Vasile Velican, Gheorghe Valuţă, Nicolae Săulescu, I.Safta, F.Canţăr (1959-1960 şi 1965), continuând cu manualele elaborate de Profesorii Gheorghe Bîlteanu, Alexandru Salontai, Constantin Vasilică, Florea Ciobanu, Ioan Borcean, Ioan Fazecaş, Victor Bârnaure (1979, 1983, 1991) şi cu manualele redactate de Profesorii Leon Sorin Muntean, Ioan Borcean, Mihail Axinte, Gheorghe Valentin Roman  (1995, 2001, 2003, 2006). 
Plantele de cultură mare (culturile de câmp) care fac obiectul fitotehniei (cereale; leguminoase pentru boabe; plante oleaginoase, textile, tuberculifere, rădăcinoase; tutun; hamei; plante medicinale şi aromatice) ocupă peste 70% din suprafaţa arabilă a României şi deţin o pondere însemnată între plantele cultivate pe glob. Ele asigură o mare parte din produsele necesare alimentaţiei oamenilor şi furajării animalelor, reprezentând şi o sursă importantă de materii prime pentru producerea de alte bunuri utile în viaţa zilnică a comunităţilor umane.
În redactarea manualului autorii au acordat o atenţie deosebită măsurilor tehnologice moderne, de înaltă productivitate, eficiente economic şi fără impact poluant asupra mediului, cu  costuri şi consumuri energetice reduse. Tehnologiile elaborate în manual au la bază cunoaşterea elementelor de biologia şi ecologia plantelor şi au în vedere punerea în valoare a potenţialului genetic al soiurilor şi hibrizilor aflaţi în cultură. S-au urmărit captarea cât mai eficientă a energiei solare şi sporirea randamentului fotosintetic de producere a biomasei utile, consumuri echilibrate de energie fosilă, îngrăşăminte chimice şi pesticide. Au fost avute în vedere şi transformările care au avut loc în ultimele decenii în agricultura şi spaţiul rural din România, în contextul tranziţiei de la economia centralizată spre economia de piaţă, al modificărilor în organizarea producţiei agricole şi în formele de proprietate din agricultură, al aderării la Uniunea Europeană şi al integrării treptate în structurile acesteia.

                                                                               Autorii