Având în vedere preferința consumatorilor pentru carne și produse din carne, la nivelul Uniunii Europene au fost identificate și legiferate măsuri care să garanteze siguranța alimentară a populației, dar în același timp să fie respectate libertățile fundamentale ale animalelor.
În Europa, măsurile de bunăstare vizează porcinele și păsările, implicând respectarea riguroasă a unor standarde referitoare la densitatea de creștere și la asigurarea unui microclimat optim.
Reglementările adoptate la nivelul Uniunii Europene s‑au reflectat și în plan național, influențând numeroase domenii ale societății, printre care și zootehnia.
Prezenta teză de doctorat își propune să explice pe baze științifice consecințele aplicării standardelor specifice respectării condițiilor de bunăstare animală, fiind astfel un potențial reper pentru cercetările viitoare în acest domeniu și nu numai.
Având în vedere scopul enunțat mai sus, cercetările doctorale au misiunea de a pune la dispoziția fermierilor din sectorul avicol o serie întreagă de elemente tehnico‑economice care derivă din aplicarea standardelor europene de bunăstare animală, în baza cărora se poate creiona o opinie corectă cu privire la oportunitatea accesării programului anual finanțat prin Fondul european agricol de dezvoltare rurală.
În acest sens, a fost realizată o analiză detaliată a informațiilor existente în literatura de specialitate cu privire la tematica abordată, pentru a fi utilizate drept reper în organizarea investigațiilor propuse spre realizare, dar și ca termen de comparație pentru rezultatele cercetărilor proprii.
Din acest punct de vedere, a fost efectuată o radiografie a tendințelor privitoare la consumul de carne de pasăre în Europa, completată cu date referitoare la producția și la consumul de carne de pasăre, atât la nivel european, cât și național.
De asemenea, au fost inserate informații privitoare la factorii care influențează producția de carne la păsări, precum și elementele care definesc importanța cărnii de pasăre, respectiv însușirile senzoriale, compoziția chimică, dar și proprietățile fizice și tehnologice specifice acestui tip de carne.
Un capitol separat a fost destinat prezentării celor mai relevante aspecte privitoare la obținerea cărnii de găină, cu detalierea elementelor care vizează actualele sisteme și tehnologii de creștere a broilerului de găină, cu menționarea parametrilor tehnici specifici și a tendințelor la nivel european în materie de exploatații comerciale.
Ultima parte a studiului bibliografic aduce în prim‑plan aspectele esențiale ale standardelor de bunăstare aplicabile puilor de carne și debutează cu prezentarea semnificației conceptului de „bunăstare animală” prin raportare la definițiile existente în literatura de specialitate, precum și evoluția cronologică a acestei noțiuni frecvent utilizate în cadrul societății contemporane.
Plecând de la aceste repere generale și în baza principiului supremației dreptului Uniunii Europene, este prezentat cadrul normativ european în materie de bunăstare animală, precum și principalul act normativ care guvernează cerințele de bunăstare aplicabile puilor de carne, respectiv Directiva 2007/43/CE.
În același context, este detaliat cadrul normativ aplicabil în România pentru puii de carne, mai exact Ordinul Autorității Naționale Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor nr. 30/2010.
Nu în ultimul rând, sunt prezentate rezultatele unor studii privitoare la influența densității de creștere asupra producției cantitative și calitative de carne, a bunăstării asigurate, precum și a eficienței economice pentru acest gen de activitate.