Un roman al aventurilor stranii si al evenimentelor pline de umor
Pe fundalul unui Trieste aflat in plin carnaval, Svevo construieste, cu o ironie fina si o subtilitate magistrala, un roman demitizant despre slabiciune, inadecvare si anxietatile unei epoci.
Senilitate surprinde criza existentiala a lui Emilio Brentani, un tanar de treizeci si cinci de ani, candva un scriitor promitator, acum functionar la o societate de asigurari. Pana sa o intalneasca pe Angiolina, Emilio ducea o viata anosta alaturi de sora lui mai mica, Amalia, o fata batrana stearsa si devotata. Angiolina Zarri este o tanara fermecatoare, dar saraca si promiscua, aflata in cautarea unei casatorii convenabile, care sa ii asigure un statut social mai inalt in cercurile afaceristilor din Trieste. Prietenii il avertizeaza pe Emilio in nenumarate randuri cu privire la moravurile indoielnice ale fetei. El insusi incearca sa se sustraga din calea acestei pasiuni vecine cu obsesia. Macinat de gelozie si de neputinta de a-si aduce iubita pe „calea cea buna“, confruntat cu minciunile ei, Emilio aluneca treptat in angoasa si alienare. Isi indeparteaza prietenii si isi neglijeaza sora, iar cand aceasta moare dupa un delir tulburator, Emilio este chinuit de remuscari si hotaraste sa renunte definitiv la Angiolina. Ceea ce incepuse ca o comedie a iubirii oarbe se incheie dramatic. Concentrandu-se asupra experientelor (anti)eroului, Svevo surprinde anxietatea crescanda a lui Emilio, care asista, incapabil sa reactioneze si sa inteleaga, la dezintegrarea sinelui si la spulberarea propriilor iluzii de putere si de control. Narcisist, inadaptat si estet, animat de idealuri romantice, Emilio devine treptat reprezentarea parodica a omului modern, bantuit de iluzii, angoasat si inert, senil inca de tanar.
„Svevo este probabil cel mai important scriitor modernist italian.“ - The Times Literary Supplement
„Acest scriitor exista in carne si oase si este cu adevarat una dintre cele mai autentice si mai importante figuri artistice ale vremii noastre.“ - Eugenio Montale
„In romanul italian contemporan, umor si geniu n-a avut, laolalta, decat Italo Svevo. […] S-a spus mereu despre Italo Svevo ca este un observator si un psiholog, ca romanele sale sunt intime si analitice – dar nu s-a atras atentia asupra epicii sale pure, asupra talentului sau de a povesti intamplari variate, concrete, de a construi o istorie adanca si bogata nu prin introspectie, ci prin aventuri stranii si evenimente pline de umor.“ - Mircea Eliade
Informatii conformitate produs
Italo Svevo (1861 – 1928), pe numele sau real Ettore Schmitz, este unul dintre cei mai importanti scriitori italieni.
S-a nascut la Trieste intr-o familie evreiasca germano-italiana si a urmat studii economice si comerciale, dupa care s-a angajat la o banca din Viena, aprofundand in paralel literatura europeana, filosofia si psihanaliza. A debutat in volum in 1892 cu romanul O viata, caruia i-a urmat Senilitate in 1898. Neapreciat de critici si ignorat de public, Svevo a abandonat, la scurt timp, „acel lucru odios si ridicol numit literatura“, cum el insusi scria in jurnal, si s-a dedicat afacerii socrului sau, continuand insa sa scrie proza scurta si texte diaristice. Intalnirea cu tanarul James Joyce, de la care lua lectii de engleza, a fost inceputul unei prietenii literare celebre si i-a schimbat destinul artistic pentru totdeauna. Incurajat de acesta sa isi reia activitatea scriitoriceasca, a publicat in 1923 Constiinta lui Zeno, care avea sa devina, cu sprijinul lui Joyce, un succes international rasunator abia doi ani mai tarziu, odata cu aparitia in limba franceza. In 1927, la sugestia prietenului sau, a publicat o editie revizuita a romanului Senilitate, care a fost primit cu entuziasm de aceasta data. S-a stins din viata dupa un an, lasand in urma sa proza scurta, teatru, pagini de jurnal, trei romane si o corespondenta bogata cu numeroase personalitati culturale ale epocii.
„Cred, sincer cred ca, pentru a deveni un scriitor adevarat, trebuie sa scrii in fiecare zi. […] Cu alte cuvinte, in afara de condei nu exista scapare.“ - Italo Svevo
Un roman al aventurilor stranii si al evenimentelor pline de umor
Pe fundalul unui Trieste aflat in plin carnaval, Svevo construieste, cu o ironie fina si o subtilitate magistrala, un roman demitizant despre slabiciune, inadecvare si anxietatile unei epoci.
Senilitate surprinde criza existentiala a lui Emilio Brentani, un tanar de treizeci si cinci de ani, candva un scriitor promitator, acum functionar la o societate de asigurari. Pana sa o intalneasca pe Angiolina, Emilio ducea o viata anosta alaturi de sora lui mai mica, Amalia, o fata batrana stearsa si devotata. Angiolina Zarri este o tanara fermecatoare, dar saraca si promiscua, aflata in cautarea unei casatorii convenabile, care sa ii asigure un statut social mai inalt in cercurile afaceristilor din Trieste. Prietenii il avertizeaza pe Emilio in nenumarate randuri cu privire la moravurile indoielnice ale fetei. El insusi incearca sa se sustraga din calea acestei pasiuni vecine cu obsesia. Macinat de gelozie si de neputinta de a-si aduce iubita pe „calea cea buna“, confruntat cu minciunile ei, Emilio aluneca treptat in angoasa si alienare. Isi indeparteaza prietenii si isi neglijeaza sora, iar cand aceasta moare dupa un delir tulburator, Emilio este chinuit de remuscari si hotaraste sa renunte definitiv la Angiolina. Ceea ce incepuse ca o comedie a iubirii oarbe se incheie dramatic. Concentrandu-se asupra experientelor (anti)eroului, Svevo surprinde anxietatea crescanda a lui Emilio, care asista, incapabil sa reactioneze si sa inteleaga, la dezintegrarea sinelui si la spulberarea propriilor iluzii de putere si de control. Narcisist, inadaptat si estet, animat de idealuri romantice, Emilio devine treptat reprezentarea parodica a omului modern, bantuit de iluzii, angoasat si inert, senil inca de tanar.
„Svevo este probabil cel mai important scriitor modernist italian.“ - The Times Literary Supplement
„Acest scriitor exista in carne si oase si este cu adevarat una dintre cele mai autentice si mai importante figuri artistice ale vremii noastre.“ - Eugenio Montale
„In romanul italian contemporan, umor si geniu n-a avut, laolalta, decat Italo Svevo. […] S-a spus mereu despre Italo Svevo ca este un observator si un psiholog, ca romanele sale sunt intime si analitice – dar nu s-a atras atentia asupra epicii sale pure, asupra talentului sau de a povesti intamplari variate, concrete, de a construi o istorie adanca si bogata nu prin introspectie, ci prin aventuri stranii si evenimente pline de umor.“ - Mircea Eliade