Urmarire comenzi Persoane fizice / Vanzari: 0745 200 718 / 0745 200 357 /// Comenzi Persoane juridice: 0721 722 783
Engleza
Jurnal de librar. Editia a 2-a, revizuita si adaugita - Anca Zaharia
![Jurnal de librar. Editia a 2-a, revizuita si adaugita - Anca Zaharia [1]](https://gomagcdn.ro/domains/editurauniversitara.ro/files/product/original/bookseller-s-diary-2nd-edition-revised-and-added-anca-zaharia-3102-4491.png "Jurnal de librar. Editia a 2-a, revizuita si adaugita - Anca Zaharia [1]")
Editura: Neverland
Autor: Anca Zaharia
Pagini: 174
Anul publicării: 2020
ISBN: 978-606-9018-25-5
Cod Produs:
9786069018255
Ai nevoie de ajutor?
0745 200 718
/
0745 200 357
- Descriere
- Autori
- Cuprins
- Cuvant inainte
- Unde se gaseste
- Review-uri (0)
Jurnal de librar a fost, la inceput, un hashtag pe carel foloseam la finalul fiecarei povestiri legate de ceea ce mi se intampla la munca si pe care il puneam pe Facebook, alaturi de #librardemall, nu atat din dorinta de a arata ce amuzanta e viata de librar, ci mai mult sperand ca publicul larg, consumatorii de carte si nu numai, vor vedea meseria de librar mai aproape de ceea ce este ea de fapt, si mai putin un „ah, ce frumos, stai toata ziva si citesti si mai iei si salar", asa cum am auzit, in trei ani, de zeci de ori. Poate chiar sute.
Nu stiu, n-am numarat, ca mi se intuneca cerul din cap de fiecare data cand auzeam asta. Nu, nici macar n-ai voie sa citesti la munca, in cele mai multe locuri. Si chiar daca ar fi asa, salariul nu e deloc de invidiat.
Nu stiu, n-am numarat, ca mi se intuneca cerul din cap de fiecare data cand auzeam asta. Nu, nici macar n-ai voie sa citesti la munca, in cele mai multe locuri. Si chiar daca ar fi asa, salariul nu e deloc de invidiat.
Anca Zaharia
Anca Zaharia
Cuprins
In fata librarului
Adrian Carneciu / 33
In fata librarului
Geanina Ambrus / 41
In fata librarului
Cristina Stefan / 52
In fata librarului
Ana-Maria Anania / 60
In fata librarului
Ana-Maria Anania / 70
In fata librarului
Ana-Maria Anania / 77
In fata librarului
Ana-Maria Anania / 85
Jurnalul altor librari
Mihail Vakulovski / 95
Jurnalul altor librari
Claudiu Dumea / 104
Jurnalul altor librari
Claudiu Dumea / 108
Jurnalul altor librari
Claudiu Dumea / 113
Jurnalul altor librari
Claudiu Dumea / 122
Jurnalul altor librari
Claudiu Dumea / 128
Jurnalul altor librari
Claudiu Dumea / 138
Jurnalul altor librari
Claudiu Dumea / 144
In fata librarului
George Bonea / 152
In fata librarului
Anca Hamza / 160
In fata librarului
Adrian Carneciu / 33
In fata librarului
Geanina Ambrus / 41
In fata librarului
Cristina Stefan / 52
In fata librarului
Ana-Maria Anania / 60
In fata librarului
Ana-Maria Anania / 70
In fata librarului
Ana-Maria Anania / 77
In fata librarului
Ana-Maria Anania / 85
Jurnalul altor librari
Mihail Vakulovski / 95
Jurnalul altor librari
Claudiu Dumea / 104
Jurnalul altor librari
Claudiu Dumea / 108
Jurnalul altor librari
Claudiu Dumea / 113
Jurnalul altor librari
Claudiu Dumea / 122
Jurnalul altor librari
Claudiu Dumea / 128
Jurnalul altor librari
Claudiu Dumea / 138
Jurnalul altor librari
Claudiu Dumea / 144
In fata librarului
George Bonea / 152
In fata librarului
Anca Hamza / 160
La patru ani de viata ai jurnalului meu de librar, iata ca apare aceasta a doua editie – la o alta editura, cu o coperta noua si cu texte pe care le-am omis la prima editie. In plus, cu texte cerute si primite de la voi, alti cititori care fac rost de drogul preferat din librarii – mi-am spus, destul de evident, ca daca de o parte a tejghelei s-au vazut lucrurile intr-un anume fel, de ce n-ar fi fost vreodata la fel de ridicole, amuzante si aberante si de cealalta parte?
Exista niste ratiuni care au stat la baza deciziei de a se naste aceasta carte noua, desi veche deja. E drept, mi-am considerat demersul educativ si cu potential amuzant pe alocuri, iar palma de trezire si la o alta realitate a fost reactia unei cititoare pe care nu o cunosteam si de a carei impresie am dat intamplator:
„Autoarea se considera superioara fata de oamenii pe care ii considera josnici”.
Nu mai contrazic in vreun fel, de ceva vreme, parerile diferite. Nici pe cele acuzatoare de fapt, chiar daca in aparenta asta ma intoarce in copilaria si adolescenta in care nu aveam o voce. Sa zicem doar ca, imbatranind, stiu destul de precis de unde vine fiecare rautate de-ale mele, fiecare aparenta rautate (si te asigur, cititorule, umorul meu atat de pacatos este, nu-i totul un complot marsav de a demonstra cat de prosti sunt ceilalti), fiecare comentariu al fiecarui cititor care ma vede ba rasista, ba de-a dreptul nepotrivita pentru a scrie carti – pentru care, stim cu totii, este nevoie de o viata ireprosabila, de un comportament angelic si un limbaj din care sa curga laptele peste mierea petalelor de trandafir si-a aripilor de heruvimi, care ocrotesc cele mai dulci vorbe pe care ni le-au transmis divinii daci pana-n sfintele zile de azi.
Or, eu pentru astfel de comentarii nu mai am replica, nu mai e datoria mea – macar de-ar fi fost vreodata! – sa educ oamenii despre ce e si ce nu e literatura, despre diferentele dintre fictiune si realitate si asa mai departe. Vezi o insiruire de frustrari ale unei cucoane (aveam vreo 25 de ani cand am plecat de tot din librarie, deci vezi ca nu cumva tot tu, un oarecare cititor, sa gasesti altcuiva de aceeasi varsta scuza ca: „Vai, saracuta, e doar un copil exploatat!”) care nu merita nimic bun in viata pentru ca iti povesteste doar raul (si amuzantul, permite-mi sa-ti amintesc) din toate? Bine. Nu trag de tine sa te conving cu nimic. Nici cartile nu-s pentru toata lumea, nici toate cartile nu-s pentru toti.
Exista niste ratiuni care au stat la baza deciziei de a se naste aceasta carte noua, desi veche deja. E drept, mi-am considerat demersul educativ si cu potential amuzant pe alocuri, iar palma de trezire si la o alta realitate a fost reactia unei cititoare pe care nu o cunosteam si de a carei impresie am dat intamplator:
„Autoarea se considera superioara fata de oamenii pe care ii considera josnici”.
Nu mai contrazic in vreun fel, de ceva vreme, parerile diferite. Nici pe cele acuzatoare de fapt, chiar daca in aparenta asta ma intoarce in copilaria si adolescenta in care nu aveam o voce. Sa zicem doar ca, imbatranind, stiu destul de precis de unde vine fiecare rautate de-ale mele, fiecare aparenta rautate (si te asigur, cititorule, umorul meu atat de pacatos este, nu-i totul un complot marsav de a demonstra cat de prosti sunt ceilalti), fiecare comentariu al fiecarui cititor care ma vede ba rasista, ba de-a dreptul nepotrivita pentru a scrie carti – pentru care, stim cu totii, este nevoie de o viata ireprosabila, de un comportament angelic si un limbaj din care sa curga laptele peste mierea petalelor de trandafir si-a aripilor de heruvimi, care ocrotesc cele mai dulci vorbe pe care ni le-au transmis divinii daci pana-n sfintele zile de azi.
Or, eu pentru astfel de comentarii nu mai am replica, nu mai e datoria mea – macar de-ar fi fost vreodata! – sa educ oamenii despre ce e si ce nu e literatura, despre diferentele dintre fictiune si realitate si asa mai departe. Vezi o insiruire de frustrari ale unei cucoane (aveam vreo 25 de ani cand am plecat de tot din librarie, deci vezi ca nu cumva tot tu, un oarecare cititor, sa gasesti altcuiva de aceeasi varsta scuza ca: „Vai, saracuta, e doar un copil exploatat!”) care nu merita nimic bun in viata pentru ca iti povesteste doar raul (si amuzantul, permite-mi sa-ti amintesc) din toate? Bine. Nu trag de tine sa te conving cu nimic. Nici cartile nu-s pentru toata lumea, nici toate cartile nu-s pentru toti.
Produse similare
Femeia la cincizeci de ani
Brandusa numarul sase
Misiunea Personala. Cum sa-ti calculezi singur menirea in viata
Tinerete fara batranete. Plante medicinale anti-imbatranire
Suport clienti Luni - Vineri intre 8.00 - 16.00
0745 200 718 0745 200 357 comenzi@editurauniversitara.ro
Scrie un review
Review-ul a fost trimis cu succes.