Stefan Iordache. Destinul unui „golan de Rahova“ - Dan-Silviu Boerescu

Stefan Iordache

Destinul unui „golan de Rahova“

Descriere pe scurt:

Mituri urbane controversate, insotite de consemnari din presa si din alte surse legate de povestea actorului unic – un „baiat de cartier” care a ajuns sa domine scena si filmul din Romania

 

Prezentare

Baiatul de cartier – din Rahova rau famata (…dar cu radacini in Oltenia prazului controversat, pe la Calafat) – a dominat decenii la rand scena si cinematografia din Romania. Actorul fascinant de la „Nottara” sau Teatrul Mic si protagonistul atator filme de succes nici macar nu a visat sa ajunga actor. La 16 ani, a dat la Medicina, dar a lesinat in sala de disectie. A luat 0,45 la Anatomie. A fugit de acasa, apoi a fost muncitor. A facut o brigada artistica, dupa care i-a zis unul: „Da la teatru!”. A dat si a reusit. Nu spusese pana atunci nici macar o poezie!

Dupa absolvire, a facut naveta Bucuresti–Constanta. Dormea in plasa pentru bagaje. Intr-o noapte, i s‑au furat pantofii si a trebuit sa faca drumul de la gara la teatru in ciorapi, pe un ger cumplit. „Dar a fost o perioada minunata. Mai si plangeam… Pe ascuns. Mi-a prins bine…“

Stefan Iordache nu a avut deloc o viata idilica, dar a trait si a iubit intens, devorand cu patima fiece clipa si fiece femeie pe care a cunoscut-o. Nu a facut, insa, din asta o chestiune publica, de palmares erotic, dimpotriva! A fost casatorit pana la moarte cu o femeie discreta si rasata, nepoata marelui pictor Tonitza. Iar biografia lui ascunde o multime de intamplari necunoscute marelui public… Tatal Irinei Petrescu i-a zis candva: „Cum iti imaginezi ca eu, un doctor, o sa-mi las fiica sa se marite cu un copil de croitor, cu un derbedeu?”

Trei motani – Cascarache, Timofte si Machelele – erau cei mai buni prieteni ai sai. De la Sarpele Rosu la Locanta Jaristea a scris pagini memorabile in compania lui Gheorghe Dinica si Nelu Ploiesteanu. „Doamne, tine-mi palaria pe cap!“ Dar ce-o fi insemnat „Fuga de rasul Bangladeshului”?