Fratii Karamazov, ultimul si cel mai complex roman al lui Dostoievski si in acelasi timp o chintesenta a experientei sale de viata, este povestea a patru frati si a unui paricid. Fiecare dintre cei patru intruchipeaza o ipostaza fundamentala a individului: Dmitri, cel mai in varsta, reprezinta senzualitatea patimasa; Ivan este intelectualul, ratiunea; Aleksei (Aliosa), protagonistul romanului, e un simbol al trairii spirituale si al apropierii de Dumnezeu; iar Smerdeakov, cel de-al patrulea fiu, nelegitim, este slujitorul tatalui sau si dedicat sofismului, ceea ce il va duce in final la sinucidere. Moartea neasteptata a tatalui, mosierul Feodor Pavlovici Karamazov ─ zgarcit, amoral, desfranat ─ arunca suspiciuni asupra tuturor celor patru frati, deoarece fiecare dintre ei are motive intemeiate pentru a-i dori disparitia, si da nastere la numeroase teorii, culminand cu un proces. In cele din urma, soarta se dovedeste potrivnica si fortele destinului ii doboara pe Karamazovi, in vietile lor impletindu-se tragedia, spaimele, atrocitatile, ura si obsesiile. E un prilej pentru scriitor de a-si enunta convingerea ca raul trebuie intotdeauna pedepsit, iar pedeapsa este de doua feluri: legala si morala (cea pe care individul si-o da singur si care incepe ca o revolta a partii sale bune). De altfel, intregul roman este o meditatie filozofica asupra intrebarilor fundamentale ale umanitatii: existenta lui Dumnezeu, liberul-arbitru, natura vinei.
„Fratii Karamazov este sinteza finala, ce reia problemele-cheie din cartile precedente, reformuleaza toate intrebarile care l-au framantat candva pe scriitor si incearca sa le solutioneze prin prisma unei experiente artistice totale.” – ION IANOSI
„Pentru prima oara, romanul sugereaza ceea ce este dincolo de viata reala, psihologica, sociala, istorica, banala, fara a recurge in acest scop la o imagistica pioasa, la mituri, la miraculos sau la o idealizare.” – R.M. ALBERES
„Prin autorul Fratilor Karamazov, insusi conceptul de suflet rus devine un fel de idée fixe pentru intreaga literatura a secolului...” – ELENA LOGHINOVSKI
FEODOR MIHAILOVICI DOSTOIEVSKI s-a nascut la 30 octombrie (11 noiembrie) 1821 la Moscova. Debuteaza cu povestirea Oameni sarmani (1846), fiind salutat ca „un nou Gogol”. In aprilie 1849 este arestat si condamnat la moarte, pedeapsa comutata in munca silnica, pentru apartenenta sa la un grup socotit ostil regimului. Anii de detentie dura petrecuti la penitenciarul din Omsk (1850–1854) isi vor pune amprenta decisiv asupra vietii si personalitatii scriitorului. Dupa Amintiri din Casa mortilor (1860–1865) si Insemnari din subterana (1864), Dostoievski scrie si publica, rand pe rand, marile sale romane, cele care vor face din el unul dintre cei mai importanti scriitori ai lumii: Crima si pedeapsa (1866), Posedatii (Demonii) (1871–1872), Idiotul (1874), Fratii Karamazov (1880). La 28 ianuarie (9 februarie) 1881, Dostoievski se stinge din viata, lasand in urma sa o opera nepereche.
Fratii Karamazov, ultimul si cel mai complex roman al lui Dostoievski si in acelasi timp o chintesenta a experientei sale de viata, este povestea a patru frati si a unui paricid. Fiecare dintre cei patru intruchipeaza o ipostaza fundamentala a individului: Dmitri, cel mai in varsta, reprezinta senzualitatea patimasa; Ivan este intelectualul, ratiunea; Aleksei (Aliosa), protagonistul romanului, e un simbol al trairii spirituale si al apropierii de Dumnezeu; iar Smerdeakov, cel de-al patrulea fiu, nelegitim, este slujitorul tatalui sau si dedicat sofismului, ceea ce il va duce in final la sinucidere. Moartea neasteptata a tatalui, mosierul Feodor Pavlovici Karamazov ─ zgarcit, amoral, desfranat ─ arunca suspiciuni asupra tuturor celor patru frati, deoarece fiecare dintre ei are motive intemeiate pentru a-i dori disparitia, si da nastere la numeroase teorii, culminand cu un proces. In cele din urma, soarta se dovedeste potrivnica si fortele destinului ii doboara pe Karamazovi, in vietile lor impletindu-se tragedia, spaimele, atrocitatile, ura si obsesiile. E un prilej pentru scriitor de a-si enunta convingerea ca raul trebuie intotdeauna pedepsit, iar pedeapsa este de doua feluri: legala si morala (cea pe care individul si-o da singur si care incepe ca o revolta a partii sale bune). De altfel, intregul roman este o meditatie filozofica asupra intrebarilor fundamentale ale umanitatii: existenta lui Dumnezeu, liberul-arbitru, natura vinei.
„Fratii Karamazov este sinteza finala, ce reia problemele-cheie din cartile precedente, reformuleaza toate intrebarile care l-au framantat candva pe scriitor si incearca sa le solutioneze prin prisma unei experiente artistice totale.” – ION IANOSI
„Pentru prima oara, romanul sugereaza ceea ce este dincolo de viata reala, psihologica, sociala, istorica, banala, fara a recurge in acest scop la o imagistica pioasa, la mituri, la miraculos sau la o idealizare.” – R.M. ALBERES
„Prin autorul Fratilor Karamazov, insusi conceptul de suflet rus devine un fel de idée fixe pentru intreaga literatura a secolului...” – ELENA LOGHINOVSKI
www.editurauniversitara.ro