Propuneri manuscrise: info@editurauniversitara.ro: 0745 204 115
Urmarire comenzi Persoane fizice / Vanzari: 0745 200 718 / 0745 200 357 / Comenzi Persoane juridice: 0721 722 783
RO 
Engleza
6359.png "Editura Universitara")
Legislatia Tarii Romanesti, din epoca fanariota, privind Biserica si institutiile ei canonico-juridice
![Legislatia Tarii Romanesti, din epoca fanariota, privind Biserica si institutiile ei canonico-juridice [1]](https://gomagcdn.ro/domains/editurauniversitara.ro/files/product/original/legislatia-tarii-romanesti-din-epoca-fanariota-privind-biserica-si-institutiile-ei-canonico-juridice-577807.jpg "Legislatia Tarii Romanesti, din epoca fanariota, privind Biserica si institutiile ei canonico-juridice [1]")
![Legislatia Tarii Romanesti, din epoca fanariota, privind Biserica si institutiile ei canonico-juridice [2]](https://gomagcdn.ro/domains/editurauniversitara.ro/files/product/original/legislatia-tarii-romanesti-din-epoca-fanariota-privind-biserica-si-institutiile-ei-canonico-juridice-914106.jpg "Legislatia Tarii Romanesti, din epoca fanariota, privind Biserica si institutiile ei canonico-juridice [2]")
![Legislatia Tarii Romanesti, din epoca fanariota, privind Biserica si institutiile ei canonico-juridice [0]](https://gomagcdn.ro/domains/editurauniversitara.ro/files/product/medium/legislatia-tarii-romanesti-din-epoca-fanariota-privind-biserica-si-institutiile-ei-canonico-juridice-577807.jpg "Legislatia Tarii Romanesti, din epoca fanariota, privind Biserica si institutiile ei canonico-juridice [0]")
![Legislatia Tarii Romanesti, din epoca fanariota, privind Biserica si institutiile ei canonico-juridice [1]](https://gomagcdn.ro/domains/editurauniversitara.ro/files/product/medium/legislatia-tarii-romanesti-din-epoca-fanariota-privind-biserica-si-institutiile-ei-canonico-juridice-914106.jpg "Legislatia Tarii Romanesti, din epoca fanariota, privind Biserica si institutiile ei canonico-juridice [1]")
Editura: Editura Universitara
Autor: Cosmin-Ionut Tudor
Editia: I
Pagini: 328
Anul publicării: 2024
ISBN: 978-606-28-1909-5
DOI: 10.5682/9786062819095
Cod Produs:
9786062819095
Ai nevoie de ajutor?
0745 200 718
/
0745 200 357
- Download (1)
- Autori
- Cuprins
- Cuvant inainte
- Review-uri (0)
-
Legislatia Tarii Romanesti, din epoca fanariota, privind Biserica si institutiile ei canonico-juridice
Descarca
Abrevieri/7
Prefata/9
Introducere/13
I. Izvoarele Dreptului scris, privind Biserica din Tara Romaneasca, in epoca fanariota/29
1. Legislatia canonica/29
2. Legislatia nomocanonica/38
3. Legislatia de stat/54
II. Colectii de legiuiri, de stat si bisericesti, din epoca fanariota/61
1. Coduri legislative si Acte normative elaborate si publicate, in Tara Romaneasca, in epoca fanariota/ 63
a. Nomocanonul lui Gheorghe din Trapezunt. Context si continut/63
b. Asezamintele lui Constantin Mavrocordat. Context si continut/67
c. Manualul de legi al lui Fotino. Context si continut/70
d. Pravilniceasca Condica. Context si continut/78
e. Legiuirea Caragea. Context si continut/86
f. Alte documente legislative/107
i. In plan extern/107
ii. In plan intern/111
2. Colectii canonice si nomocanonice (de limba greaca, slava si romana)/118
III. Principalele institutii canonice‑juridice ale, Bisericii in Tara Romaneasca, din epoca fanariota si bazele lor canonico‑juridice/123
1. Parohia/129
2. Manastirea/142
3. Episcopia/158
4. Mitropolia/166
5. Institutia canonico‑juridica a Rudeniei. Prevederi ale legislatiei de stat si bisericesti din epoca fanariota/181
6. Casatoria si caracterul ei institutional in epoca fanariota/189
a. Bazele canonice si nomocanonice ale casatoriei/ 189
b. Norme ale legislatiei de stat privind casatoria/ 196
7. Judecata domneasca si cea bisericeasca in epoca fanariota/205
a. Judecata bisericeasca si bazele ei canonice si nomocanonice/ 205
b. Judecata domneasca in lumina legislatiei fanariote/213
c. Prevederi ale legislatiei fanariote privind judecata laica si cea bisericeasca/233
d. Dispozitiile de principiu enuntate de legislatia bisericeasca (canonica si nomocanonica), privind judecata, afirmate in textul legislatiei fanariote din Tara Romaneasca/253
8. Institutia proprietatii si bazele ei canonico‑juridice/256
a. Norme ale legislatiei fanariote (de stat si bisericesti)/256
b. Impactul prevederilor Dreptului bizantin (de stat si bisericesc) asupra reglementarilor privind administrarea bunurilor, in epoca fanariota, din Tara Romaneasca/282
Concluzii /285
Bibliografie / 299
Abbreviations/7
Preface/9
Prefata/9
Introducere/13
I. Izvoarele Dreptului scris, privind Biserica din Tara Romaneasca, in epoca fanariota/29
1. Legislatia canonica/29
2. Legislatia nomocanonica/38
3. Legislatia de stat/54
II. Colectii de legiuiri, de stat si bisericesti, din epoca fanariota/61
1. Coduri legislative si Acte normative elaborate si publicate, in Tara Romaneasca, in epoca fanariota/ 63
a. Nomocanonul lui Gheorghe din Trapezunt. Context si continut/63
b. Asezamintele lui Constantin Mavrocordat. Context si continut/67
c. Manualul de legi al lui Fotino. Context si continut/70
d. Pravilniceasca Condica. Context si continut/78
e. Legiuirea Caragea. Context si continut/86
f. Alte documente legislative/107
i. In plan extern/107
ii. In plan intern/111
2. Colectii canonice si nomocanonice (de limba greaca, slava si romana)/118
III. Principalele institutii canonice‑juridice ale, Bisericii in Tara Romaneasca, din epoca fanariota si bazele lor canonico‑juridice/123
1. Parohia/129
2. Manastirea/142
3. Episcopia/158
4. Mitropolia/166
5. Institutia canonico‑juridica a Rudeniei. Prevederi ale legislatiei de stat si bisericesti din epoca fanariota/181
6. Casatoria si caracterul ei institutional in epoca fanariota/189
a. Bazele canonice si nomocanonice ale casatoriei/ 189
b. Norme ale legislatiei de stat privind casatoria/ 196
7. Judecata domneasca si cea bisericeasca in epoca fanariota/205
a. Judecata bisericeasca si bazele ei canonice si nomocanonice/ 205
b. Judecata domneasca in lumina legislatiei fanariote/213
c. Prevederi ale legislatiei fanariote privind judecata laica si cea bisericeasca/233
d. Dispozitiile de principiu enuntate de legislatia bisericeasca (canonica si nomocanonica), privind judecata, afirmate in textul legislatiei fanariote din Tara Romaneasca/253
8. Institutia proprietatii si bazele ei canonico‑juridice/256
a. Norme ale legislatiei fanariote (de stat si bisericesti)/256
b. Impactul prevederilor Dreptului bizantin (de stat si bisericesc) asupra reglementarilor privind administrarea bunurilor, in epoca fanariota, din Tara Romaneasca/282
Concluzii /285
Bibliografie / 299
Abbreviations/7
Preface/9
Importanta si actualitatea acestei lucrari, „Legislatia Tarii Romanesti, din epoca fanariota, privind Biserica si institutiile ei canonico-juridice, – intocmita de prof. dr. Cosmin Ionut Tudor – este invederata chiar de titlul acesteia, care are un pronuntat caracter de noutate in peisajul literaturii de specialitate (juridica, canonico-ecleziologica si istorica).
Printre altele, autorul acestei lucrari - elaborata in conformitate cu prevederile normelor metodologiei de cercetare si redactare stiintifica, si in spiritul rigorilor impuse de tinuta muncii de cercetare academica - are si meritul de-a fi adus in atentia literaturii de specialitate modul in care au fost instituite si au functionat unele dintre vechile institutii juridico-canonice din Tara Romaneasca in epoca fanariota.
Despre aceasta epoca tumultoasa din istoria tarii si a Bisericii noastre, unii istorici si juristi au afirmat ca a fost marcata si de un pronuntat spirit umanist, dar nu unul de sorginte crestina, bizantina, ci de natura apuseana.
Cercetatorii avizati in domeniul Vechiului Drept romanesc au invederat insa faptul ca aceasta epoca se caracterizeaza prin reafirmarea si valorificarea dispozitiilor de principiu enuntate de normele legislatiei bizantine, adica ale lui „jus romanum novum” (Noului drept roman), si nu cele ale legislatiei crestine occidentale, din epoca fanariota, chiar daca unele lucrari ale juristilor apuseni – familiarizati cu dreptul roman – le-au fost de folos autorilor Pravilelor din Tara Romaneasca, din acea perioada de timp, in oranduirea si expunerea elementelor de drept secular si canonic de sorginte bizantina.
Desigur, nu trebuie ignorat sau ocultata nici faptul ca, in arealul danubiano-pontico-carpatin, legislatia imperiala, crestina, inclusiv cea care a circulat sub forma Nomocanoanelor (Pravilelor), a fost cunoscuta si aplicata pe pamantul romanesc cu multe secole inainte de legislatia seculara apuseana.
Legislatia canonica, de provenienta rasariteana, a fost oficial receptata pe pamantul romanesc inca din epoca primului Parlament ecumenic crestin, adica a primului Sinod ecumenic (Niceea 325), din soborul caruia n-a lipsit nici „scitul” (cf. Istoria lui Eusebiu de Cezareea), recte episcopul tomitan din Scythia Minor (Dobrogea romaneasca de astazi).
Este de asemenea incontestabil si faptul ca legislatia nomocanonica si Colectiile ei au fost receptate pe pamantul romanesc inca din epoca aparitiei lor, si anume din timpul imparatului Justinian (527-565), care a recucerit si a stapanit si o parte din teritoriul nord-danubian.
Se impune de altfel sa invederez si faptul ca realizarea acestei carti este rezultatul unei munci de studiu si cercetare de ani de zile, pe care autorul ei a depus-o prin diferite Arhive si Biblioteci din tara, ceea ce i-a permis sa ia cunostinta cu textul unor importante documente de natura istorica, ecleziologica, juridica si canonica. Or, tocmai printr-un astfel de demers stiintific, Domnia sa a putut sa se familiarizeze nu numai cu tematica subiectului abordat, al carui continut interdisciplinar da lucrarii sale o certa valoare stiintifica, ci si cu o literatura de specialitate diversa si bogata.
Aceste consideratii introductive isi gasesc acoperirea lor in textul cartii, concretizat in cele 328 de pagini, la care se adauga cateva zeci de pagini incarcate de o prolifica si diversa bibliografie de specialitate.
Din cuprinsul lucrarii, cititorul avizat poate lesne constata faptul ca, in textul acesteia, informatiile documentare au fost structurate in mod laborios si judicios, iar gandirea sa ideatica insoteste ideea directoare care
l-a stapanit pe autorul ei, si anume aceea ca institutiile Bisericii Ortodoxe din Tara Romaneasca, din epoca fanariota, au avut nu numai o baza canonica si nomocanonica, ci si una juridica de stat, al carei temei se regasea in legislatia de stat bizantina privitoare la Biserica. De altfel, nu intamplator cititorul lucrarii este familiarizat chiar din textul primei Parti cu izvoarele vechiului Drept romanesc scris, de provenienta romana si bizantina, despre care, din nefericire, se face prea putin referire in literatura de specialitate din zilele noastre.
Din Partea a doua a lucrarii, cititorul are posibilitatea sa ia cunostinta de Colectiile de legiuiri, de stat si bisericesti, existente in Tara Romaneasca in epoca fanariota, si care ne atesta in chip peremptoriu faptul ca legislatia canonica si nomocanonica – alaturi de Dreptul consuetudinar sau cutumiar al tarii – au fost temeiul si parghia de rezistenta a principalelor institutii ale societatii romanesti din epoca aceea, adica Statul si Biserica, care – in ciuda unor sincope in istoria relatiilor lor – au cunoscut o colaborare de tip „simfonic”, de sorginte post-bizantina, si in Tarile Romane.
In Partea a treia a lucrarii, cititorul are prilejul sa constate ca principalele institutii canonico-juridice al Bisericii din Tara Romaneasca, din vremea aceea, au fost organizate si au functionat in temeiul legislatiei canonice si nomocanonice a Bisericii Rasaritene, ceea ce ne adevereste faptul ca, pe pamantul romanesc, a existat intr-adevar un „Byzance après Byzance” (N. Iorga) si in aceasta privinta.
Si, pentru a edifica pe cititor despre cele afirmate in randurile de mai sus, privind valoarea documentara si stiintifica a cartii, vom aduce cateva marturii. De exemplu, din Introducere se poate constata faptul ca, pentru autorul ei, „scopul” cercetarii acestei teme a fost de fapt cel care l-a potentat si i-a dat posibilitatea sa ne infatiseze si sa evalueze regimul canonico-juridic al principalelor institutii ale Bisericii din epoca fanariota, de unde si consideratiile si evaluarile sale pertinente si competente privind bazele lor canonico-juridice.
Invederam de asemenea faptul ca, in abordarea tematicii, autorul lucrarii nu s-a limitat doar la marturiile lui „jus scriptum”, fie el de stat sau bisericesc, ci a apelat si la marturiile vechiului Drept romanesc, adica la „Legea Tarii”, ale carei elemente constitutive au fost dreptul cutumiar (cf. p. 21-22) si „jus scriptum” sau „jus positivum”.
Autorul face o alta afirmatie pertinenta, judicios exprimata, si atunci cand marturiseste ca, „prin studierea reglementarilor din perioada fanariota, referitoare la Biserica, participa de fapt la continuarea cercetarilor asupra legislatiei pravilnice, legislatie care culmineaza in veacul al XVII-lea, deci in secolul anterior domniilor fanariote” (p. 21), care isi asteapta insa ostenitori familiarizati atat cu limbile greaca si slavona, cat si cu normele lui „jus romanum”, Vechi si Nou (alias Dreptul bizantin).
Justificata si edificatoare mi s-a parut si afirmatia privind „modul in care legislatia de stat si cea bisericeasca, elaborata in perioada regimului fanariot, s-a raportat la principalele institutii canonico-juridice ale Bisericii din Tara Romaneasca” (p. 123), a caror prezentare a presupus, dupa afirmatia autorului, „un demers stiintific al carui complexitate a fost data atat de volumul insemnat de norme si acte normative consultate, cat si de diversitatea subiectelor analizate” (p. 123). Dar, tocmai acest noian de norme si acte normative pe care Domnia sa le-a cercetat si evaluat – au facut ca, initial, prin Teza sa, si acum prin cartea aceasta, sa aduca o contributie stiintifica care l-au impus printre specialistii de marca in domeniul Dreptului romanesc din epoca fanariota.
De asemenea, din Concluziile autorului acestei carti am retinut ca, din punct de vedere juridic, epoca fanariota „...a prilejuit elaborarea unor monumente legislative reprezentative in istoria dreptului romanesc”
(p. 285), pe care domnul Prof. dr. Cosmin-Ionut Tudor le-a studiat cu asiduitate si competenta, fiind ajutat in acest demers stiintific si de faptul ca domnia sa are atat o pregatire teologica, cat si una juridica.
Faptul ca evaluarea acestei legislatii de stat, din epoca fanariota, a fost efectuata de autor si prin prisma legislatiei si doctrinei canonice si nomocanonice a facut ca lucrarea Domniei sale sa castige nu doar un plus de valoare stiintifica vis-a-vis de o lucrare elaborata pe acelasi subiect de un jurist secular, ci si un credit de autoritate in domeniul cercetarii stiintifice in lumea cercetatorilor avizati.
Or, toate aceste cateva consideratii si constatari – fie ele si succinte – pe care le-am facut in aceasta Prefata, releva cu prisosinta faptul ca, prin lucrarea sa, domnul Prof. dr. Cosmin-Ionut Tudor s-a impus in literatura de specialitate ca un tanar cercetator avizat in domeniul Dreptului bizantin si a celui pravilnic romanesc, si indeosebi a celui din epoca fanariota.
Pregatirea sa interdisciplinara, in teologie si drept (secular si ecleziastic), i-a dat autorului cartii posibilitatea sa ofere literaturii romane, de specialitate, o lucrare de referinta atat in privinta istoriei institutiilor medievale romanesti, cat si a istoriei vechiului Drept romanesc, a carei perioada se incheie cu laborioasa si prolifica legislatie din perioada fanariota.
Din textul acestei carti, cititorul are posibilitatea sa constate cu prisosinta ca, in illo tempore, cele doua institutii de baza ale societatii romanesti au fost Statul si Biserica, si ca cele doua elemente constitutive ale vechiului Drept romanesc erau Obiceiul Tarii si Legea pravilnica bizantina.
Aceasta realitate l-a obligat pe autor sa cerceteze insa si impactul pe care l-a avut Obiceiul Tarii si Legislatia bizantina atat in procesul de elaborare al legislatiei din Tara Romaneasca in epoca fanariota, cat si al modalitatilor de aplicare a prevederilor acesteia privind institutiile canonico-juridice ale Bisericii, despre care cercetarile facute pana in prezent sunt lacunare, fiindca autorii acestora n-au fost familiarizati cu textul celor doua legislatii, id est bizantina si veche romaneasca, in care „consuetudo” si „lex” au cunoscut un mod de convietuire simbiotica, care de-a lungul secolelor a dat nastere la Jus Valachicum.
Consider deci ca este meritul domnului dr. Cosmin-Ionut Tudor de-a ne aminti – prin cartea sa – de necesitatea imperioasa ca juristii zilelor noastre, seculari sau ecleziastici, sa se intoarca ad fontes pentru a putea intelege atat istoria vechiului Drept romanesc, cat si vechile „Asezaminte” ale celor doua institutii de baza ale neamului romanesc, Statul si Biserica.
Recomand deci juristilor, teologilor si istoricilor romani sa zaboveasca cu atentie si bunavointa asupra paginilor cartii pe care ne-o ofera domnul Prof. dr. Cosmin-Ionut Tudor, deoarece aceasta ne poate servi drept vadem mecum pentru orice demers al muncii de cercetare despre legislatia din epoca fanariota privind institutiile Bisericii, pe care poetul national o numea „Maica neamului romanesc” (Mihai Eminescu).
Printre altele, autorul acestei lucrari - elaborata in conformitate cu prevederile normelor metodologiei de cercetare si redactare stiintifica, si in spiritul rigorilor impuse de tinuta muncii de cercetare academica - are si meritul de-a fi adus in atentia literaturii de specialitate modul in care au fost instituite si au functionat unele dintre vechile institutii juridico-canonice din Tara Romaneasca in epoca fanariota.
Despre aceasta epoca tumultoasa din istoria tarii si a Bisericii noastre, unii istorici si juristi au afirmat ca a fost marcata si de un pronuntat spirit umanist, dar nu unul de sorginte crestina, bizantina, ci de natura apuseana.
Cercetatorii avizati in domeniul Vechiului Drept romanesc au invederat insa faptul ca aceasta epoca se caracterizeaza prin reafirmarea si valorificarea dispozitiilor de principiu enuntate de normele legislatiei bizantine, adica ale lui „jus romanum novum” (Noului drept roman), si nu cele ale legislatiei crestine occidentale, din epoca fanariota, chiar daca unele lucrari ale juristilor apuseni – familiarizati cu dreptul roman – le-au fost de folos autorilor Pravilelor din Tara Romaneasca, din acea perioada de timp, in oranduirea si expunerea elementelor de drept secular si canonic de sorginte bizantina.
Desigur, nu trebuie ignorat sau ocultata nici faptul ca, in arealul danubiano-pontico-carpatin, legislatia imperiala, crestina, inclusiv cea care a circulat sub forma Nomocanoanelor (Pravilelor), a fost cunoscuta si aplicata pe pamantul romanesc cu multe secole inainte de legislatia seculara apuseana.
Legislatia canonica, de provenienta rasariteana, a fost oficial receptata pe pamantul romanesc inca din epoca primului Parlament ecumenic crestin, adica a primului Sinod ecumenic (Niceea 325), din soborul caruia n-a lipsit nici „scitul” (cf. Istoria lui Eusebiu de Cezareea), recte episcopul tomitan din Scythia Minor (Dobrogea romaneasca de astazi).
Este de asemenea incontestabil si faptul ca legislatia nomocanonica si Colectiile ei au fost receptate pe pamantul romanesc inca din epoca aparitiei lor, si anume din timpul imparatului Justinian (527-565), care a recucerit si a stapanit si o parte din teritoriul nord-danubian.
Se impune de altfel sa invederez si faptul ca realizarea acestei carti este rezultatul unei munci de studiu si cercetare de ani de zile, pe care autorul ei a depus-o prin diferite Arhive si Biblioteci din tara, ceea ce i-a permis sa ia cunostinta cu textul unor importante documente de natura istorica, ecleziologica, juridica si canonica. Or, tocmai printr-un astfel de demers stiintific, Domnia sa a putut sa se familiarizeze nu numai cu tematica subiectului abordat, al carui continut interdisciplinar da lucrarii sale o certa valoare stiintifica, ci si cu o literatura de specialitate diversa si bogata.
Aceste consideratii introductive isi gasesc acoperirea lor in textul cartii, concretizat in cele 328 de pagini, la care se adauga cateva zeci de pagini incarcate de o prolifica si diversa bibliografie de specialitate.
Din cuprinsul lucrarii, cititorul avizat poate lesne constata faptul ca, in textul acesteia, informatiile documentare au fost structurate in mod laborios si judicios, iar gandirea sa ideatica insoteste ideea directoare care
l-a stapanit pe autorul ei, si anume aceea ca institutiile Bisericii Ortodoxe din Tara Romaneasca, din epoca fanariota, au avut nu numai o baza canonica si nomocanonica, ci si una juridica de stat, al carei temei se regasea in legislatia de stat bizantina privitoare la Biserica. De altfel, nu intamplator cititorul lucrarii este familiarizat chiar din textul primei Parti cu izvoarele vechiului Drept romanesc scris, de provenienta romana si bizantina, despre care, din nefericire, se face prea putin referire in literatura de specialitate din zilele noastre.
Din Partea a doua a lucrarii, cititorul are posibilitatea sa ia cunostinta de Colectiile de legiuiri, de stat si bisericesti, existente in Tara Romaneasca in epoca fanariota, si care ne atesta in chip peremptoriu faptul ca legislatia canonica si nomocanonica – alaturi de Dreptul consuetudinar sau cutumiar al tarii – au fost temeiul si parghia de rezistenta a principalelor institutii ale societatii romanesti din epoca aceea, adica Statul si Biserica, care – in ciuda unor sincope in istoria relatiilor lor – au cunoscut o colaborare de tip „simfonic”, de sorginte post-bizantina, si in Tarile Romane.
In Partea a treia a lucrarii, cititorul are prilejul sa constate ca principalele institutii canonico-juridice al Bisericii din Tara Romaneasca, din vremea aceea, au fost organizate si au functionat in temeiul legislatiei canonice si nomocanonice a Bisericii Rasaritene, ceea ce ne adevereste faptul ca, pe pamantul romanesc, a existat intr-adevar un „Byzance après Byzance” (N. Iorga) si in aceasta privinta.
Si, pentru a edifica pe cititor despre cele afirmate in randurile de mai sus, privind valoarea documentara si stiintifica a cartii, vom aduce cateva marturii. De exemplu, din Introducere se poate constata faptul ca, pentru autorul ei, „scopul” cercetarii acestei teme a fost de fapt cel care l-a potentat si i-a dat posibilitatea sa ne infatiseze si sa evalueze regimul canonico-juridic al principalelor institutii ale Bisericii din epoca fanariota, de unde si consideratiile si evaluarile sale pertinente si competente privind bazele lor canonico-juridice.
Invederam de asemenea faptul ca, in abordarea tematicii, autorul lucrarii nu s-a limitat doar la marturiile lui „jus scriptum”, fie el de stat sau bisericesc, ci a apelat si la marturiile vechiului Drept romanesc, adica la „Legea Tarii”, ale carei elemente constitutive au fost dreptul cutumiar (cf. p. 21-22) si „jus scriptum” sau „jus positivum”.
Autorul face o alta afirmatie pertinenta, judicios exprimata, si atunci cand marturiseste ca, „prin studierea reglementarilor din perioada fanariota, referitoare la Biserica, participa de fapt la continuarea cercetarilor asupra legislatiei pravilnice, legislatie care culmineaza in veacul al XVII-lea, deci in secolul anterior domniilor fanariote” (p. 21), care isi asteapta insa ostenitori familiarizati atat cu limbile greaca si slavona, cat si cu normele lui „jus romanum”, Vechi si Nou (alias Dreptul bizantin).
Justificata si edificatoare mi s-a parut si afirmatia privind „modul in care legislatia de stat si cea bisericeasca, elaborata in perioada regimului fanariot, s-a raportat la principalele institutii canonico-juridice ale Bisericii din Tara Romaneasca” (p. 123), a caror prezentare a presupus, dupa afirmatia autorului, „un demers stiintific al carui complexitate a fost data atat de volumul insemnat de norme si acte normative consultate, cat si de diversitatea subiectelor analizate” (p. 123). Dar, tocmai acest noian de norme si acte normative pe care Domnia sa le-a cercetat si evaluat – au facut ca, initial, prin Teza sa, si acum prin cartea aceasta, sa aduca o contributie stiintifica care l-au impus printre specialistii de marca in domeniul Dreptului romanesc din epoca fanariota.
De asemenea, din Concluziile autorului acestei carti am retinut ca, din punct de vedere juridic, epoca fanariota „...a prilejuit elaborarea unor monumente legislative reprezentative in istoria dreptului romanesc”
(p. 285), pe care domnul Prof. dr. Cosmin-Ionut Tudor le-a studiat cu asiduitate si competenta, fiind ajutat in acest demers stiintific si de faptul ca domnia sa are atat o pregatire teologica, cat si una juridica.
Faptul ca evaluarea acestei legislatii de stat, din epoca fanariota, a fost efectuata de autor si prin prisma legislatiei si doctrinei canonice si nomocanonice a facut ca lucrarea Domniei sale sa castige nu doar un plus de valoare stiintifica vis-a-vis de o lucrare elaborata pe acelasi subiect de un jurist secular, ci si un credit de autoritate in domeniul cercetarii stiintifice in lumea cercetatorilor avizati.
Or, toate aceste cateva consideratii si constatari – fie ele si succinte – pe care le-am facut in aceasta Prefata, releva cu prisosinta faptul ca, prin lucrarea sa, domnul Prof. dr. Cosmin-Ionut Tudor s-a impus in literatura de specialitate ca un tanar cercetator avizat in domeniul Dreptului bizantin si a celui pravilnic romanesc, si indeosebi a celui din epoca fanariota.
Pregatirea sa interdisciplinara, in teologie si drept (secular si ecleziastic), i-a dat autorului cartii posibilitatea sa ofere literaturii romane, de specialitate, o lucrare de referinta atat in privinta istoriei institutiilor medievale romanesti, cat si a istoriei vechiului Drept romanesc, a carei perioada se incheie cu laborioasa si prolifica legislatie din perioada fanariota.
Din textul acestei carti, cititorul are posibilitatea sa constate cu prisosinta ca, in illo tempore, cele doua institutii de baza ale societatii romanesti au fost Statul si Biserica, si ca cele doua elemente constitutive ale vechiului Drept romanesc erau Obiceiul Tarii si Legea pravilnica bizantina.
Aceasta realitate l-a obligat pe autor sa cerceteze insa si impactul pe care l-a avut Obiceiul Tarii si Legislatia bizantina atat in procesul de elaborare al legislatiei din Tara Romaneasca in epoca fanariota, cat si al modalitatilor de aplicare a prevederilor acesteia privind institutiile canonico-juridice ale Bisericii, despre care cercetarile facute pana in prezent sunt lacunare, fiindca autorii acestora n-au fost familiarizati cu textul celor doua legislatii, id est bizantina si veche romaneasca, in care „consuetudo” si „lex” au cunoscut un mod de convietuire simbiotica, care de-a lungul secolelor a dat nastere la Jus Valachicum.
Consider deci ca este meritul domnului dr. Cosmin-Ionut Tudor de-a ne aminti – prin cartea sa – de necesitatea imperioasa ca juristii zilelor noastre, seculari sau ecleziastici, sa se intoarca ad fontes pentru a putea intelege atat istoria vechiului Drept romanesc, cat si vechile „Asezaminte” ale celor doua institutii de baza ale neamului romanesc, Statul si Biserica.
Recomand deci juristilor, teologilor si istoricilor romani sa zaboveasca cu atentie si bunavointa asupra paginilor cartii pe care ne-o ofera domnul Prof. dr. Cosmin-Ionut Tudor, deoarece aceasta ne poate servi drept vadem mecum pentru orice demers al muncii de cercetare despre legislatia din epoca fanariota privind institutiile Bisericii, pe care poetul national o numea „Maica neamului romanesc” (Mihai Eminescu).
Profesor Emeritus D.H.C. Nicolae V. Dura
Universitatea Ovidius din Constanta
Universitatea Ovidius din Constanta
Daca doresti sa iti exprimi parerea despre acest produs poti adauga un review.
Scrie un review
Produse similare
Mobbingul. Hartuirea la locul de munca. Culegere de jurisprudenta
Contencios fiscal. Curs selectiv - Raluca Laura Dornean Paunescu
Drept comercial
Suport clienti Luni - Vineri intre 8.00 - 16.00
0745 200 718 0745 200 357 vanzari@editurauniversitara.ro