Editura Universitara Forme ale protectiei si promovarii Drepturilor Omului. Medierea si Ombudsmanul

-27%
35,00 Lei 25,55 Lei

ISBN: 978-606-28-0491-6

DOI: 10.5682/9786062804916

Anul publicării: 2016

Editia: I

Pagini: 238

Editura: Universitară

Autor: Claudiu Augustin Florinel Ignat

In stoc
Limita stoc
- +
Adauga in cos
Cod Produs: 9786062804916 Ai nevoie de ajutor? 0745 200 718 / 0745 200 357
Adauga la Favorite Cere informatii
  • Descriere
  • Download (1)
  • Autori
  • Cuprins
  • Cuvant inainte
  • Unde se gaseste
  • Review-uri (0)

Lucrarea ,,Forme ale protectiei si promovarii Drepturilor Omului: Medierea si Ombudsmanul" se afla in stransa legatura cu eficienta institutionala si cresterea transparentei in promovarea si protectia drepturilor omului in relatia cetatean si institutiile publice.

Cercetarea s-a axat pe de o parte, pe analiza literaturii de specialitate romane si straine si a legislatiei in domeniul protectiei drepturilor omului, precum si pe cazuistica europeana si nationala, realizand o abordare a acestora din punct de vedere social, juridic si o comparatie sistemica a metodelor de promovare si de protectie, iar pe de alta parte, cercetarea are si o latura aplicativa prin analiza rapoartelor de activitate a autoritatilor, in principal rapoartele Mediatorului European si ale Avocatului Poporului, precum si statistici despre mediere, privind protectia eficienta a respectarii drepturilor cetateanului, analiza acestor rapoarte intocmite cu privire la modul in care institutiile medierii respectiv ombudsmanului sunt eficiente.

  • Forme ale protectiei si promovarii Drepturilor Omului. Medierea si Ombudsmanul

    Descarca
Claudiu Augustin Florinel Ignat

CUPRINS

Consideratii introductive / 9
Introducere / 9
Scopul si obiectul cercetarii / 9
Noutatea stiintifica a rezultatelor obtinute / 10

Capitolul I. Mijloace de contencios administrativ, electoral si privind Curtea Constitutionala de protectie a Drepturilor Omului / 19
Scurta prezentare, tipuri de mijloace contencioase, clasificare / 19
Studiu comparativ intre mijloacele contencioase / 48

Capitolul II. Avocatul Poporului / 59
Evolutia si istoricul institutiei Avocatului Poporului / 59
Principiile care guverneaza activitatea Avocatului Poporului / 63
Avocatul Poporului in diferite sisteme juridice internationale / 65
Avocatul Poporului in sistemul juridic din Romania / 69
Rolul si competentele Ombudsmanului in Uniunea Europeana si in Romania / 72
Mijloace specifice de promovare si protectie a Drepturilor Omului
de catre Avocatul Poporului / 76
Efectele masurilor intreprinse de Avocatul Poporului in protectia Drepturilor Omului / 80

Capitolul III. A.D.R.-ul. Metodele A.D.R. in sistemul de drept international / 92
Evolutie si istoric / 92
Metodele A.D.R. in SUA / 93
Metodele A.D.R. in Uniunea Europeana / 94
Metodele A.D.R. in Romania / 96
Rolul si ponderea metodelor A.D.R. in promovarea Drepturilor Omului / 99
Compararea metodelor A.D.R. cu alte institutii de promovare si protectie a Drepturilor Omului / 99

Capitolul IV. Medierea / 112
Medierea – partea generala / 112
Istoric si evolutie / 112
Medierea in SUA / 115
Medierea in Asia / 117
Medierea in Europa / 119
Medierea in Romania / 120
Rolul medierii in promovarea Drepturilor Omului in sistemului de drept international / 121
Rolul medierii in SUA, Canada si Australia / 121
Rolul medierii in Europa cu privire la promovarea Drepturilor Omului / 122
Rolul medierii in Romania cu privire la promovarea Drepturilor Omului / 131
Mijloace specifice de promovare a Drepturilor Omului prin mediere . 135
Mijloace specifice de promovare a Drepturilor Omului in SUA / 135
Mijloace specifice de promovare a Drepturilor Omului   in Europa si in special in tarile Uniunii Europene / 136
Mijloace specifice de promovare a Drepturilor Omului in Romania / 138
Avantajele medierii / 141
Avantajele medierii pentru cetatean / 141
Cadrul legal in materia medierii / 143
Principiile medierii / 149
Caracterul voluntar sau benevol al procedurii de mediere / 149
Auto-determinarea partilor in mediere / 150
Confidentialitatea procedurii / 150
Principiul / egalitatii partilor si impartialitatii din partea Mediatorului / 151
Principiul neutralitatii / 152
Principiul acceptabilitatii / 152
Principiul informarii prealabile a partilor asupra procedurii / 153
Nediscriminarea / 153
Conflictul de interese / 153
Modele si stiluri de mediere transfrontaliera in domeniul familiei / 154
Instrumente / si / metodologii / speciale / in / materia  medierii transfrontaliere in ceea ce priveste rapirea de copii /  / 155

Capitolul V. Mediatorul European / 171
Evolutie si istoric / 171
Variante generice ale notiunii de Ombudsman / 174
Modalitati de lucru cu Ombudsmanul European / 180
Accesul la informatii / 187
Audierea martorilor / 188
Mediatorul European in sistemul dreptului comunitar si in dreptul romanesc / 190
Rolul Mediatorului European in Uniunea Europeana / 194
Rolul Mediatorului European in Romania. / 198
Mijloace specifice ale Mediatorului European de promovare si protectie a Drepturilor Omului si a valorilor protejate de sistemele juridice ale tarilor membre ale Uniunii Europene, inclusiv Romania / 202
Efectele masurilor intreprinse de Mediatorul European in protectia Drepturilor Omului / 205
Rapoartele anuale ale Mediatorului European / 210

Capitolul VI. Concluzii si propuneri de lege ferenda / 221
Concluzii si propuneri de lege ferenda in materia institutiei Mediatorului European sau Ombudsmanului European, precum si a Ombudsmanului National / Avocatul Poporului / 222
Concluzii / si propuneri de lege ferenda in Contenciosul Administrativ / 223

Bibliografie / 227

    CONSIDERATII INTRODUCTIVE


Introducere

Lucrarea ,,Forme ale protectiei si promovarii Drepturilor Omului: Medierea si Ombudsmanul,, se afla in stransa legatura cu eficienta institutionala si cresterea transparentei in promovarea si protectia drepturilor omului in relatia cetatean si institutiile publice.

Cercetarea s-a axat pe de o parte, pe analiza literaturii de specialitate romane si straine si a legislatiei in domeniul protectiei drepturilor omului, precum si pe cazuistica europeana si nationala, realizand o abordare a acestora din punct de vedere social, juridic si o comparatie sistemica a metodelor de promovare si de protectie, iar pe de alta parte, cercetarea are si o latura aplicativa prin analiza rapoartelor de activitate a autoritatilor, in principal rapoartele Mediatorului European si ale Avocatului Poporului, precum si statistici despre mediere, privind protectia eficienta a respectarii drepturilor cetateanului, analiza acestor rapoarte intocmite cu privire la modul in care institutiile medierii respectiv ombudsmanului sunt eficiente.

Scopul si obiectivele cercetarii

Prin intermediul acestei lucrari se doreste cercetarea aprofundata a principalelor probleme de ordin teoretic si practic cu privire la protectia drepturilor cetateanului in administratia publica.

In realizarea scopului propus, ne-am propus urmatoarele obiective:

Analiza necesitatii si aparitiei medierii si Avocatului Poporului, principalele reglementari adoptate in Romania dupa anul 1990;
Stabilirea continutului notiunilor de „Mediere” si „Avocatul Poporului”;
Analiza principalelor drepturi ce sunt protejate si promovate de Institutia Medierii si Institutia Avocatului Poporului;
Stabilirea unor corelatii intre drepturile omului, drepturile cetateanului si metodele de protectie de catre institutiile Avocatului Poporului si institutia Medierii;
Identificarea modalitatilor de protectie a drepturilor omului , ca urmare a actiunilor intreprinse de: Avocatului Poporului si institutia Medierii;
Analiza demersurilor initiate de catre Avocatul Poporului in sprijinul cetateanului ca urmare a incalcarii drepturilor sale in relatia cu administratia;
Cercetarea cuprinde si o analiza a principalelor reglementari adoptate la nivelul Uniunii Europene cu privire la institutia Medierii si Avocatului Poporului, precum si identificarea modalitatilor prin intermediul carora sunt protejate si promovate drepturile omului in anumite state europene, prin intermediul acestor institutii;
Sublinierea ideii ca protectia drepturilor omului , indiferent prin ce modalitate, reprezinta o problema publica, care implica respectarea unui pachet de norme juridice si masuri care vizeaza indeplinirea sub imperiul legalitatii si transparentei a tuturor actelor administrative ce influen- teaza viata cetateanului, atat in momentul cand aceste sunt elaborate dar si implementate;
Efectuarea de recomandari si propuneri de lege ferenda in vederea crearii unui cadru legislativ coerent pentru protectia eficienta a drepturilor cetateanului in raporturile dintre acesta si administratia publica locala si centrala.

Noutatea stiintifica a rezultatelor obtinute

Consider ca tema cercetarii privind protectia si promovarea drepturilor omului reprezinta o tema de actualitate pe plan international, european si national in contextul extinderii masurilor care asigura protectia cetateanului in fata oricarei forme de abuz din partea administratiei publice locale si centrale, iar pe aceasta cale s-a incercat identificarea parghiilor care sa asigure cetateanului dreptul la o buna administrare.

Numarul normelor juridice a crescut si implicit numarul actelor administrative care trebuiesc emise cetatenilor este intr-o continua crestere, ca urmare a diversificarii vietii social politice dupa anul 1990. Astfel, statul, prin intermediul autoritatilor sale, in special prin administratia publica, trebuie sa gaseasca solutii optime pentru prestarea unor servicii publice calitative, dar si noi metode de promovare si protectie a drepturilor omului prin noi mijloace eficiente, in speta Medierea si Ombudsmanul, care sa asigure si garantarea respectarii drepturilor fundamentale ale cetateanului atat in statul de origine, cat si ca cetatean european.
Prin cercetarea efectuata s-a a v u t in vedere analiza modalitatilor de realizare a protectiei si promovarii drepturilor cetateanului, atat prin adoptarea unor prevederi legislative in acest sens, cat si prin actiunile intreprinse de autoritati.
Ca urmare a faptului ca Romania este tara membra a Uniunii Europene incepand cu anul 2007 atunci cand a aderat la uniune, reglementarile si masurile adoptate la acest nivel trebuiesc preluate si in cadrul legislatiei nationale, respectiv in practica autoritatilor, organismelor si a instantelor de contencios implicate in activitatea de protectie a drepturilor omului.
Au fost analizate numeroase rapoarte efectuate cu privire la drepturile omului in Romania, respectiv Rapoartele Avocatului Poporului din Romania precum si rapoartele Mediatorului European, toate pe ultimii 10 ani, tocmai pentru a da o perspectiva ampla cu privire la cazuistica abordata de-a lungul timpului de catre aceste doua institutii, nationale si europene.
Atat administratia publica de la nivel central, cat si administratia publica de la nivel local trebuie sa contribuie la protectia drepturilor omului, in calitatea lor de emitenti ai actelor administrative, sa implice cetatenii in luarea deciziilor care vizeaza drepturile acestora si sa ofere cetatenilor acces la informatiile publice ce preced, elaborarea, emiterea si respectiv punerea in aplicarea a acestor decizii administrative.
Sub aspectul aplicabilitatii, cercetarea serveste in calitate de sursa de informare atat pentru actorii implicati in procesul de protectie a drepturilor omului, respectiv autoritatile publice, organismele neguverna- mentale, societatea civila, cat si pentru cei implicati in procesul de elaborare si adoptare a reglementarilor normative.
Metodologia cercetarii – obiectivul general al cercetarii evidentiaza interactiunea specifica intre administratia publica fie ea centrala sau locala, cadrul legislativ si societate in contextul evolutiei si extinderii preocuparilor pentru protectia drepturilor omului, atat pe plan national cat si pe plan international la nivelul Uniunii Europene.

Obiectivele specifice ale cercetarii au avut in vedere urmatoarele considerente :
Clarificarea notiunilor si conceptelor importante in cadrul promovarii si protectiei drepturilor omului prin mediere si prin institutia Ombudsmanului;
Fundamentarea legaturilor intre institutiile Medierii si Ombudsma- nului, cu cetateanul , beneficiar direct al demersurilor de protectie a drepturilor sale, raportat la dreptul unei bune administrari si al unei bune guvernari;
Determinarea stadiului si dinamicii dezvoltarii protectiei si promovarii drepturilor omului prin mediere si ombudsman la nivel european si national;
Analiza perceptiei cetateanului cu privire la protectia si promovarii drepturilor acestuia de catre Mediatorul European si Ombudsman;
Analiza anumitor prevederi legislative de protectie si promovare a drepturilor omului adoptate in sprijinul institutiei medierii si ombudsmanului ca si garanti ai promovarii drepturilor omului in Romania si Uniunea Europeana;
Analiza masurilor cu privire la masurile intreprinse pentru protejarea drepturilor omului p r e c u m si pentru repararea prejudiciilor care au fost create cetateanului prin actele si faptele administratiei publice si centrale, respectiv actiunea sau inactiunea administratiei publice in momentul vatamarii drepturilor fundamentale ale cetateanului.

Metodele de cercetare folosite pentru studiul protectiei si promovarii drepturilor cetateanului in raport cu administratia publica sunt reprezentate de:
Metoda istorica - a fost utilizata pentru a prezenta aparitia protectiei si promovarii drepturilor omului , precum si evolutia istorica a acestora.
Metoda analitica - a fost utilizata pentru colectarea datelor necesare redactarii prezentei lucrari stiintifice si a avut in vedere: legislatia, doctrina, jurisprudenta, rapoartele de cercetare, rapoartele de activitate a anumitor institutii, etc. pentru a identifica elementele teoretice si practice aferente temelor studiate.
Metoda comparativa - este utilizata in vederea stabilirii principalelor aspecte referitoare la promovarea si protejarea drepturilor omului in cadrul legislatiei si la nivelul diverselor state din Uniunea Europeana si prezentarea lor prin metoda comparativa.
Analiza predictiva a evolutiei realitatilor administrative si juridice dintre cetatean si administratia publica, ofera posibilitatea formularii unor observatii critice asupra cadrului juridic existent, activitatilor intreprinse de catre de autoritatile publice dar si de catre cele doua institutii Medierea si Ombudsmanului , precum si a formularii unor propuneri de lege ferenda.

Notiunea de Drepturile Omului

Consacrarea clasica a notiunii de ”drepturile omului„ se regaseste in
„Declaratia drepturilor omului si cetateanului” a Revolutiei franceze din 1789, ce accentua importanta drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului considerate elementare in dezvoltarea societatii.
Drepturile omului sunt ”acele prerogative conferite de dreptul intern si recunoscute de dreptul international fiecarui individ, in raporturile sale cu colectivitatea si cu statul, ce dau expresie unor valori sociale fundamentale si care au drept scop satisfacerea unor nevoi umane esentiale si a unor aspiratii legitime, in contextul economico-social, politic, cultural si istoric, ale unei anumite societati.

Azi, este foarte des intalnita sintagma ”drept uman„ ca ansamblu al tuturor regulilor juridice care au ca obiect protectia individului privit ca subiect de drept reflectand mai bine statutul juridic al acestuia. Consacrate in Constitutie cat si in pactele si tratatele internationale privind drepturile omului, se intelege importanta acestora in dezvoltarea personalitatii noastre ingaduindu-ne sa ne folosim de toate calitatile noastre pentru o cat mai buna satisfacere a nevoilor omenesti. Ele au aparut ca o nevoie resimtita de oameni de a vedea protejate si respectate valorile si demnitatea fiecarui individ in parte.
Drepturile si libertatile fundamentale ale omului pot fi clasificate prin unele criterii recunoscute de documente internationale - Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cele doua Pacte privind drepturile civile si politice si, respectiv, economice, sociale si culturale din 1966, ce impart clasificarea acestora in doua categorii principale: 1. drepturi si libertati civile si politice si 2. drepturi social-politice si culturale.

Drepturile civile asigura individualitatea si originalitatea subiectului de drept in societate. Din aceasta categorie intra: dreptul la viata, dreptul la viata privata si de familie, dreptul la inviolabilitatea domiciliului, dreptul la casatorie si de a intemeia o familie, etc.
Drepturile politice reprezinta posibilitatea participarii individului uman la administrarea statului si societatii, dreptul de a crea sindicate, dreptul de a alege si de a fi ales, etc.

Drepturile economice determina latura economica a drepturilor naturale ale omului. Din aceasta categorie intra dreptul la proprietate privat, dreptul de a folosi si dispune de propria avere, dreptul de a poseda, etc.
Drepturile sociale ce tin de nivelul dezvoltarii materiale intr-un stat, asigurand un nivel de viata decent si protectie sociala indivizilor prin: dreptul la munca, dreptul la locuinta, asigurare sociala, dreptul la odihna, etc.
Drepturile culturale includ: dreptul la studii, libertatea creatiei literare, artistice, stiintifice, dreptul de a utiliza limba materna, etc.
O alta varianta de clasificare a drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului intalnita in practica internationala este existenta a ”trei generatii„ ale drepturilor omului.

Prima generatie reprezinta nucleul drepturilor omului, considerand drepturile civile si politice fundamentale. Acestea includ dreptul la viata, dreptul de a nu fi supus relelor tratamente, dreptul la libertate, dreptul la respectarea vietii private si de familie, dreptul la respectarea corespondentei etc. A doua generatie include drepturi de ordin social, economic si cultural pe langa drepturile civile si politice cum ar fi dreptul la munca, la asigurare sociala, dreptul la odihna, etc. Drepturile din a treia generatie, numite si drepturi colective, cuprinde dreptul international, dreptul la pace, dreptul la dezarmare, dreptul la dezvoltare, dreptul la un mediu ambiant sanatos si dreptul popoarelor de a dispune de ele insele, etc.

„Teoria drepturilor omului in forma pe care astazi noi o cunoastem este ancorata in conceptiile umaniste renascentiste si post-renascentiste, cand a capatat contur ideea ca omul se naste cu drepturi inerente naturii sale, ca acestea nu se datoresc nici vointei divine si nici vointei umane. In acest fel, teoria drepturilor omului apare ca o prelungire a teoriei dreptului subiectiv si deci si a teoriei dreptului natural. Sunt drepturi nederivate, neatribuite, legate direct de chiar natura omului. Altfel spus, specificitatea lor rezulta din independenta pe care o au fata de orice putere, fiind anterioare acesteia, anterioare dreptului pozitiv. Tot ce poate face puterea este nu sa le creeze, ci sa le constate, sa le protejeze si sa le promoveze, sau sa le violeze. A le viola inseamna ca se violeaza dreptul pozitiv, situatie in care puterea isi pierde chiar legitimitatea sa.

Notiunea de buna administrare

Daca la inceput pare simplu in a definii notiunea de buna administrare, nu este intotdeauna chiar asa, deoarece este un concept relativ nou, promovat de sustinatorii Noului Management Public, in acelasi timp buna administrare este si un drept fundamental al Uniunii Europene dar si un principiu consacrat de jurisprudenta Curtii Europene de Justitie. Buna administrare poate fi si un indicator al performantei obtinute in administratia publica, din acest motiv, ca si concept el, el a fost dezvoltat de doctrina.
In incercarea de a explica cat mai bine acest concept vom folosi diferite mijloace ca, studii de specialitate sau acte normative, astfel vom putea aborda buna administrare atat din punct de vedere doctrinar cat si legislativ. Vom acorda o atentie deosebita, definirii bunei administrari la nivel comunitar, avand in vedere aici urmatoarele: experientele europene in domeniu, importanta Ombudsman-ului in promovarea dreptului la o buna administrare, prevederile cuprinse Codul European al Bunei Conduite Administrative, a Cartei Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene, a jurisprudentei Curtii Europene de Justitie, a Cartei Albe a Guvernarii Europene, dar si a documentelor unor institutii suprastatale care au influentat acest concept cum ar fi Banca Mondiala, Fondul Monetar International sau Natiunile Unite.

Importanta principiului bunei administrari, asa cum este el reglementat de legiuitor prin dispozitiile Legi Nr. 571/ 2004, rezulta si din faptul ca legiuitorul sanctioneaza4, ca fiind abateri disciplinare, contraventii sau infractiuni. Reglementarea data prin legea mai sus amintita, a principiului bunei administrari, nu este una limitativa. In aceasta reglementare, gasim elemente ale bunei administrari si in aplicarea transparentei in administratia publica, in simplificarea administrativa, in consultarea cetatenilor la luarea deciziilor, in gestionarea resurselor materiale si financiare ale colectivitatii. Trebuie sa mentionam ca buna administrare este un drept al cetateanului si o obligatie a administratiei, dar, in fapt, buna administrare trebuie sa reprezinte principalul obiectiv al activitatii administratiei publice locale.

Scopul administratiei publice locale este insasi realizarea interesului public, pentru care au fost infiintate si isi desfasoara activitatea serviciile publice. Pe baza principiului bunei administrari, activitatea administratiei publice trebuie sa se desfasoare cu eficienta, eficacitate si economicitate. Prin aceasta activitate, administratia publica trebuie sa se asigure de satisfacerea nevoilor cetatenilor, oferind servicii publice de calitate. Cu toate acestea este necesar ca cetateanul sa fie informat si unde este util sa participe la luarea deciziilor.

Prin transparenta intelegem implicarea publicului la in procesul decizional si accesul acestuia la informatiile de interes public. Transparenta are si anumite limite cum ar fi cazul respectarii datelor cu caracter confidential de catre personalul care lucreaza cu astfel de date. Transparenta mai implica si obligatia personalului autoritatilor publice de a se legitima fata de persoanele cu care interactionau. Aceasta obligatie are menirea sa responsabilizeze personalul administratiei publice, deoarece daca un petent sau un cetatean se simte lezat intr-un drept sau interes al sau legitim, poate sa cheme in judecata functionarul care nu ii respecta drepturile sau chiar institutia din care acesta face parte, pentru neindeplinirea atributiilor de servici, nerespectarea drepturilor cetateanului, sau incompetenta in serviciu.

Putem vorbi aici si despre conceptul european de buna administrare si dreptul la buna administrare. Acest concept de buna administrare a fost introdus o data cu initierea de reforme in administratia publica, central; apar noi reforme legate de un mod de gandire managerial privind sistemul de administratie publica. Noul Management public a facut sa fie regandit managementul resursei umane cu privire la introducerea unor relatii de munca mai flexibile si de noi metode de salarizare, scheme de mobilitate, planuri de dezvoltare manageriala si programe de instruire, toate acestea avand ca scop organizarea pe un singur plan a conditiilor de lucru din sectorul public cu cele din sectorul privat. Ideile acestea inovatoare au fost puternic sustinute de organisme suprastatale ca Banca Mondiala, Fondul Monetar International sau OCDE fiind deosebit de populare in Marea Britanie, in tarile Scandinave, in Olanda, iar tarile cu o parere mai rezervata vizavi de acest nou management au fost Franta, Germania si Italia, ca si celelalte tari din sudul Europei par a avea mai multe rezerve. Aceste rezerve au fost exprimate mai ales cu privire la adaptare modului de ocupare a fortei de munca in sectorul public, in general, la modul de ocupare a fortei de munca in sectorul privat.

Se ia astfel in considerare, ca noua abordare manageriala, fiind diferita de vechiul model birocratic, nu este neaparat mai buna si in final, valorile birocratice clasice, cum ar fi de exemplu neutralitatea, stabilitatea, ierarhia si impartialitatea, sunt reduse la nivelul de relevanta si importanta anterior.

Pentru o buna functionare a administratiei moderne, aceasta trebuie sa aiba la baza, respectarea unor principii care sa alcatuiasca repere permanente (standarde) in activitatea administratiei. Pentru Uniunea Europeana se simtea nevoia de a uniformiza si codifica principale reguli care trebuie sa guverneze relatia administratie – cetatean la nivelul comunitatii europene.
Pentru o mai buna conduita administrativa europeana, a fost adoptat un cod european in care au fost concretizate acest set de reguli, care a fost conceput intr-o mare masura la acea vreme de catre Ombudsmanul European de la acea data, domnul Iacob Södermann si a fost adoptat de Parlamentul European la 6 octombrie 2001. Codul stabileste principii generale de buna conduita aplicabile tuturor relatiilor pe care le au institutiile comunitare si serviciile lor administrative au cu publicul. O consecinta a proclamarii Cartei Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene Codul urmareste sa expuna tuturor cetatenilor europeni la ce au dreptul sa se astepte de la administratia Uniunii Europene si ofera indicatii oficialilor despre cum trebuie sa se poarte in relatia cu publicul.

Subliniem faptul ca este vorba de un drept al cetatenilor si nu de o facultate a administratiei. La redactarea Codului s-a tinut cont bineinteles de respectarea principiilor legalitatii, nediscriminarii, proportionalitatii si a lipsei abuzului de putere. O urmare in realizarea unei bune administrari administratia publica locala se sprijina pe un cadru legislativ corespunzator care sa-i permita sa actioneze in temeiul si pentru executarea legii dar si pe o componenta administrativa care trebuie sa genereze o structura manageriala cu scopul de a promova progresul, bunastarea si dezvoltarea economico-sociala a comunitatii locale.
Radacinile dreptului la o buna administrare se regasesc intr-un anumit numar de rezolutii ale Consiliului Europei, precum si la jurisprudenta Curtii Europene de Justitie. Curtea Europeana de Justitie a Uniunii Europene a sistematizate principiile clasice sau consacrate, cu scopul asigurarii unei bune administrari: incredere si predictibilitate, deschidere si transparenta, responsabilitate, eficienta si eficacitate7. Rolul Curtii Europene de justitie in evolutia unor principii juridice a fost esential8.

Notiunea de proasta administrare

Cand vorbim despre o administrare proasta ne referim la o administrare defectuoasa care nu respecta normele in vigoare si unde ar trebui intervenit pentru a lua masuri si a clarifica situatia9. Aceasta notiune nefiind definita nici de statut, nici de tratat, ii revine mediatorului aceasta sarcina. Mediatorul poate da ca si exemplu bineinteles: o neregularitate administrativa, o omisiune, un abuz de putere, o neglijenta, o neglijenta, o procedura ilegala, o injustitie, o disfunctionalitate, o lipsa de competenta, o discriminare, o intarziere, o insuficienta sau un refuz de a acorda informatii. Comportamentele neadecvate, ilegalitatile si abuzurile se combina perfect in aceasta ecuatie a proastei administrari. La fel ca in dreptul intern, notiunea de proasta organizare este dificil de definit. In orice caz, este exclusa admisibilitatea plangerilor contra deciziilor politice, cum putem da exemplu pozitia luata de Parlamentul European vizavi de problema testelor nucleare, facute de Franta in Oceanul Pacific.
In momentul in care constata o administrare defectuoasa, mediatorul cauta sa gaseasca o varianta de mijloc pentru a inlatura administrarea defectuoasa si sa satisfaca cererea autorului care a facut plangerea. Daca institutia nu accepta aceasta solutie el formuleaza un proiect de recomandare pentru solutionarea problemei. Organul sau institutia vizata trebuie sa raspunda in termen de 3 luni printr-un ,,aviz circumstantiat”. Mediatorul isi stabileste raportul cu eventualele recomandari il comunica institutiei vizate cat si Parlamentului European. Parlamentului ii revine in caz de esec obligatia de a demara, orice actiune pe care o considera viabila pentru a stopa persistenta administratiei proaste. Bineinteles, ca autorul plangeri este informat in prealabil despre derularea si rezultatul interventiei mediatorului.

Ombudsmanul poate intervenii in cele mai multe cazuri de administrare defectuoasa, dar totusi exista si exceptii cum ar fi:
Actiuni legate de exercitarea competentelor jurisdictionale ale Curtii de Justitie, Tribunalului si Tribunalul Functiei Publice al Uniunii Europene;
Actiuni ale instantelor nationale sau ale mediatorilor nationali: Ombudsmanul European este o instanta de recurs impotriva deciziilor luate de aceste organisme;
Cazuri care nu au facut, in prealabil, obiectul unor demersuri administrative adecvate in cadrul organismelor in cauza;
Cazuri care se refera la relatiile de munca dintre organismele Uniunii Europene si personalul acestora, exceptand cazul in care posibilitatile de solicitari si reclamatii interne au fost epuizate;
Plangeri referitoare la intreprinderi sau persoane fizice.

www.editurauniversitara.ro

Scrie un review


Suport clienti Luni - Vineri intre 8.00 - 16.00

0745 200 718 0745 200 357 comenzi@editurauniversitara.ro
close

Comparare

Trebuie sa mai adaugi cel putin un produs pentru a compara produse.

close

A fost adaugat la favorite!

A fost sters din favorite!