Propuneri manuscrise: info@editurauniversitara.ro: 0745 204 115
Urmarire comenzi Persoane fizice / Vanzari: 0745 200 718 / 0745 200 357 / Comenzi Persoane juridice: 0721 722 783
RO 
Engleza
6359.png "Editura Universitara")
Consiliul de mediere - organism autonom de interes public
![Consiliul de mediere - organism autonom de interes public [1]](https://gomagcdn.ro/domains/editurauniversitara.ro/files/product/original/consiliul-de-mediere-organism-autonom-de-interes-public-849-997478.jpg "Consiliul de mediere - organism autonom de interes public [1]")
ISBN: 978-606-591-512-1
DOI: 10.5682/9786065915121
Anul publicării: 2015
Editia: I
Pagini:
Editura: Editura Universitara
Autor: Zeno Şuştac, Nicoleta Pirvan
Cod Produs:
9786065915121
Ai nevoie de ajutor?
0745 200 718
/
0745 200 357
- Descriere
- Download (1)
- Autori
- Cuprins
- Cuvant inainte
- Unde se gaseste
- Review-uri (0)
CADRUL LEGAL IN DOMENIUL MEDIERII
Infiintat in urma cu noua ani prin legea nr. 192/2006, Consiliul de mediere este insuficient mediatizat in literatura de specialitate romaneasca. Prezentarea organizarii, functionarii si atributiilor precum si a procedurilor sale de lucru, constituie un punct de interes pentru specialistii domeniului si pentru persoanele interesate sa acceseze serviciul de mediere.
Legea romaneasca face pentru prima data vorbire despre institutia denumita „Consiliul de mediere” in cuprinsul legii nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator, adoptata de Parlamentul Romaniei in data de 16 mai 2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 441 din data de 22.05.2006.
Conform acesteia, „In vederea organizarii activitatii de mediere se infiinteaza Consiliul de mediere, organism autonom cu personalitate juridica, de interes public, cu sediul in municipiul Bucuresti”. Legea organizeaza astfel pentru prima data activitatea de mediere in Romania, pana la momentul aparitiei legii aceasta desfasurandu-se dupa legislatia generala si nu dupa o lege specifica a medierii, in cadrul mai multor organizatii neguvernamentale dintre care putem aminti Centrul de mediere Craiova, Fundatia pentru Schimbari Democratice, Asociatia Pro Medierea, Centrul de Mediere si Securitate Comunitara, etc.
In acest context, prin aparitia legii nr.192/2006 este institutionalizata activitatea de mediere si profesia de mediator. Nevoia de organizare a activitatii de mediere (activitate de interes public in intelesul legii) este anticipata de catre legiuitor, acesta considerand ca se impune infiintarea unui for national care sa organizeze activitatea de mediere si profesia de mediator pe teritoriul Romaniei. Organizarea, in inteles larg presupune coordonarea unor actiuni (sistematizarea unor eforturi), in baza unui plan bine determinat, dupa rigori specifice, in vederea indeplinirii unui scop, cuantificabil in rezultate certe. Nevoia de functionare in mod organizat a celor care furnizeaza serviciul de mediere a condus la infiintarea prin lege a Consiliului de Mediere, autoritate nationala de control si reglementare in materia medierii.
Consiliul de mediere, conform articolului 17 alin. 1 din legea medierii, ia nastere pentru a proteja si satisface un interes public. Preocuparea legiuitorului in acest sens, consacra activitatea de mediere ca fiind de interes public. In mod firesc, o activitate de interes public nu poate fi coordonata si monitorizata decat de catre un organism de interes public, aceasta fiind si denumirea la care se opreste legiuitorul roman atunci cand face vorbire despre Consiliul de Mediere. In intelesul legii nr. 477/2004, art. 4 litera c, interesul public este definit ca fiind „Acel interes care implica garantarea si respectarea de catre institutiile si autoritatile publice a drepturilor, libertatilor si intereselor legitime ale cetatenilor, recunoscute de Constitutie, legislatia interna si tratatele internationale la care Romania este parte, precum si indeplinirea atributiilor de serviciu, cu respectarea principiilor eficientei, eficacitatii si economicitatii cheltuirii resurselor.” Legea nr. 195/2001, in articolul 2 litera b defineste activitatea de interes public astfel: „activitatea de interes public este activitatea desfasurata in domenii cum sunt: asistenta si serviciile sociale, protectia drepturilor omului, medico-sanitar, cultural, artistic, educativ, de invatamant, stiintific, umanitar, religios, filantropic, sportiv, de protectie a mediului, social si comunitar si altele asemenea”; De remarcat in legislatia romaneasca faptul ca denumirea de organism autonom de interes public si cea de activitate de interes public au fost folosite si anterior, cu anumite particularitati (vezi legea nr. 129/1998 prin care se infiinteaza Fondul Roman de Dezvoltare Sociala, organism de interes public, autonom din punct de vedere administrativ, cu personalitate juridica, apolitic, aflat in subordinea Guvernului precum si legea nr.195/2001 care defineste voluntariatul ca fiind o „activitatea de interes public desfasurata din proprie initiativa de orice persoana fizica, in folosul altora, fara a primi o contraprestatie materiala).
Autonomia de care se bucura Consiliul este totala, nu este vorba despre o autonomie restransa, acesta neaflandu-se in subordinea niciunei autoritati. In textul initial al legii (nu si in forma acesteia consolidata la acest moment), la articolul 17 alin. 4, exista o prevedere cu privire la validarea membrilor de catre ministrul justitiei, prevedere transpusa in practica prin emiterea unui ordin de validare. Aceasta recunoastere a valabilitatii desemnarii primului consiliu respectiv a alegerii celui de-al doilea de catre Ministrul Justitiei, nu a incalcat in niciun fel autonomia acestuia, fiind mai mult decat necesara in faza de inceput a functionarii Consiliului de Mediere. Ulterior, pentru a da o si mai mare „greutate” forului national din domeniul medierii, prin legea nr. 370/2009 pentru modificarea si completarea legii nr. 192/2006, se abroga cerinta validarii membrilor de catre Ministrul Justitiei, autonomia Consiliului fiind totala si neinterpretabila. Legiuitorul roman putea adopta varianta subordonarii Consiliului unei autoritati publice (vezi cazul subordonarii Consiliului din Republica Moldova sau Austria fata de Ministerul Justitiei),
Consiliul de mediere, organism autonom de interes public oprindu-se la varianta (inspirata in acceptiunea noastra) de infiintare a unei autoritati nationale autonome fata de orice institutie a statului, cu capacitate de autoreglementare si atributii administrative. Fiind o alternativa importanta la Justitie, consideram ca alegerea nesubordonarii fata de Ministerul Justitiei a fost o alegere justa, beneficiile autonomiei contribuind in timp la consolidarea si maturizarea profesiei.
Pentru a se sublinia importanta organismului infiintat, se precizeaza in textul de lege ca acesta este „cu sediul in municipiul Bucuresti.” Chiar daca in denumirea sa nu se regaseste si sintagma „national”, reprezentativitatea sa nationala este evidenta din coroborarea prevederilor legii nr. 192/2006. Fiind investit cu personalitate juridica, consiliului ii este recunoscuta de lege aptitudinea de a fi persoana juridica, devenind astfel titular de drepturi si obligatii.
Prevederi exprese despre Consiliul de Mediere se gasesc in sectiunea a-2-a, articolele 17-21 din legea 192/2006, sectiune denumita „Consiliul de mediere”. Articolul 17 alin. 2 din lege face precizari cu privire la organizarea si functionarea acestuia care se realizeaza „potrivit prevederilor prezentei legi, precum si ale regulamentului sau de organizare si functionare.”
Regulamentul nominalizat intitulat „Regulament de organizare si functionare a Consiliului de mediere” a fost adoptat in baza atributiilor conferite de lege la data de 13.05.2007 prin Hotararea Consiliului de mediere nr. 5, hotarare publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 505 din 27/07/2007 (acronimul folosit-ROF). De-a lungul timpului a fost modificat/completat succesiv prin urmatoarele hotarari: Hotararea Consiliului de mediere nr. 128/26.11.2009 publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 913 din 24 decembrie 2009, Hotararea Consiliului de mediere nr. 263/19.03.2010 publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr.279/ 29 aprilie 2010, Hotararea Consiliului de mediere nr. 517/21.05.2010 publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 27 din 12 ianuarie 2011, Hotararea Consiliului de mediere nr. 2.018/15.04.2011 publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 396 din 06 iunie 2011, Hotararea Consiliului de mediere nr. 2.247/29.07.2011 publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 581 din 17 august 2011, Hotararea Consiliului de mediere nr. 2.450/06.08.2011 publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 634 din 06 septembrie 2011, Hotararea Consiliului de mediere nr. 2.570/24.08.2011 publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 686 din 28 septembrie 2011, Hotararea Consiliului de mediere nr. 2.892/25.11.2011 publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 883 din 14 decembrie 2011, Hotararea Consiliului de
mediere nr. 7/14.01.2012 publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 70 din 27 ianuarie 2012 si Hotararea Consiliului de mediere nr. 195/25.02.2012 publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 224 din 04 aprilie 2012. Cele mai recente modificari au fost adoptate prin hotararile nr. 4346 si 4911 din 2013 si prin hotararile nr. 5 si 52 din 2014, publicate in Monitorul Oficial.
Prima sectiune a ROF-ului este denumita „Dispozitii generale” si reia la articolul 1 alin. 1 definitia din lege a Consiliului:
„Art. 1. - (1) Consiliul de mediere, denumit in continuare Consiliu, este organism autonom cu personalitate juridica, de interes public, cu sediul in municipiul Bucuresti, cu atributii de reglementare in domeniul medierii, infiintat in temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 192/2006 privind organizarea si exercitarea profesiei de mediator, cu modificarile si completarile ulterioare, denumita in continuare Lege. „ Fata de definitia data de articolul 17 alin.1 din legea medierii, articolul 1 alin. 1 din ROF extinde formularea legiuitorului detaliind o parte din atributiile consiliului care reies din interpretarea legii si pastrand neschimbate restul prevederilor.
Definitia noastra, rezultata din interpretarea legii si a ROF-ului:
Consiliul de mediere este organismul cu personalitate juridica infiintat prin legea nr. 192/2006, care se organizeaza si functioneaza dupa prevederile legii medierii si ale ROF-ului, functionand in interesul public, fiind autonom fata de institutiile statului, cu sediul in municipiul Bucuresti, avand atributii de control si reglementare in domeniul medierii.
Infiintat in urma cu noua ani prin legea nr. 192/2006, Consiliul de mediere este insuficient mediatizat in literatura de specialitate romaneasca. Prezentarea organizarii, functionarii si atributiilor precum si a procedurilor sale de lucru, constituie un punct de interes pentru specialistii domeniului si pentru persoanele interesate sa acceseze serviciul de mediere.
Legea romaneasca face pentru prima data vorbire despre institutia denumita „Consiliul de mediere” in cuprinsul legii nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator, adoptata de Parlamentul Romaniei in data de 16 mai 2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 441 din data de 22.05.2006.
Conform acesteia, „In vederea organizarii activitatii de mediere se infiinteaza Consiliul de mediere, organism autonom cu personalitate juridica, de interes public, cu sediul in municipiul Bucuresti”. Legea organizeaza astfel pentru prima data activitatea de mediere in Romania, pana la momentul aparitiei legii aceasta desfasurandu-se dupa legislatia generala si nu dupa o lege specifica a medierii, in cadrul mai multor organizatii neguvernamentale dintre care putem aminti Centrul de mediere Craiova, Fundatia pentru Schimbari Democratice, Asociatia Pro Medierea, Centrul de Mediere si Securitate Comunitara, etc.
In acest context, prin aparitia legii nr.192/2006 este institutionalizata activitatea de mediere si profesia de mediator. Nevoia de organizare a activitatii de mediere (activitate de interes public in intelesul legii) este anticipata de catre legiuitor, acesta considerand ca se impune infiintarea unui for national care sa organizeze activitatea de mediere si profesia de mediator pe teritoriul Romaniei. Organizarea, in inteles larg presupune coordonarea unor actiuni (sistematizarea unor eforturi), in baza unui plan bine determinat, dupa rigori specifice, in vederea indeplinirii unui scop, cuantificabil in rezultate certe. Nevoia de functionare in mod organizat a celor care furnizeaza serviciul de mediere a condus la infiintarea prin lege a Consiliului de Mediere, autoritate nationala de control si reglementare in materia medierii.
Consiliul de mediere, conform articolului 17 alin. 1 din legea medierii, ia nastere pentru a proteja si satisface un interes public. Preocuparea legiuitorului in acest sens, consacra activitatea de mediere ca fiind de interes public. In mod firesc, o activitate de interes public nu poate fi coordonata si monitorizata decat de catre un organism de interes public, aceasta fiind si denumirea la care se opreste legiuitorul roman atunci cand face vorbire despre Consiliul de Mediere. In intelesul legii nr. 477/2004, art. 4 litera c, interesul public este definit ca fiind „Acel interes care implica garantarea si respectarea de catre institutiile si autoritatile publice a drepturilor, libertatilor si intereselor legitime ale cetatenilor, recunoscute de Constitutie, legislatia interna si tratatele internationale la care Romania este parte, precum si indeplinirea atributiilor de serviciu, cu respectarea principiilor eficientei, eficacitatii si economicitatii cheltuirii resurselor.” Legea nr. 195/2001, in articolul 2 litera b defineste activitatea de interes public astfel: „activitatea de interes public este activitatea desfasurata in domenii cum sunt: asistenta si serviciile sociale, protectia drepturilor omului, medico-sanitar, cultural, artistic, educativ, de invatamant, stiintific, umanitar, religios, filantropic, sportiv, de protectie a mediului, social si comunitar si altele asemenea”; De remarcat in legislatia romaneasca faptul ca denumirea de organism autonom de interes public si cea de activitate de interes public au fost folosite si anterior, cu anumite particularitati (vezi legea nr. 129/1998 prin care se infiinteaza Fondul Roman de Dezvoltare Sociala, organism de interes public, autonom din punct de vedere administrativ, cu personalitate juridica, apolitic, aflat in subordinea Guvernului precum si legea nr.195/2001 care defineste voluntariatul ca fiind o „activitatea de interes public desfasurata din proprie initiativa de orice persoana fizica, in folosul altora, fara a primi o contraprestatie materiala).
Autonomia de care se bucura Consiliul este totala, nu este vorba despre o autonomie restransa, acesta neaflandu-se in subordinea niciunei autoritati. In textul initial al legii (nu si in forma acesteia consolidata la acest moment), la articolul 17 alin. 4, exista o prevedere cu privire la validarea membrilor de catre ministrul justitiei, prevedere transpusa in practica prin emiterea unui ordin de validare. Aceasta recunoastere a valabilitatii desemnarii primului consiliu respectiv a alegerii celui de-al doilea de catre Ministrul Justitiei, nu a incalcat in niciun fel autonomia acestuia, fiind mai mult decat necesara in faza de inceput a functionarii Consiliului de Mediere. Ulterior, pentru a da o si mai mare „greutate” forului national din domeniul medierii, prin legea nr. 370/2009 pentru modificarea si completarea legii nr. 192/2006, se abroga cerinta validarii membrilor de catre Ministrul Justitiei, autonomia Consiliului fiind totala si neinterpretabila. Legiuitorul roman putea adopta varianta subordonarii Consiliului unei autoritati publice (vezi cazul subordonarii Consiliului din Republica Moldova sau Austria fata de Ministerul Justitiei),
Consiliul de mediere, organism autonom de interes public oprindu-se la varianta (inspirata in acceptiunea noastra) de infiintare a unei autoritati nationale autonome fata de orice institutie a statului, cu capacitate de autoreglementare si atributii administrative. Fiind o alternativa importanta la Justitie, consideram ca alegerea nesubordonarii fata de Ministerul Justitiei a fost o alegere justa, beneficiile autonomiei contribuind in timp la consolidarea si maturizarea profesiei.
Pentru a se sublinia importanta organismului infiintat, se precizeaza in textul de lege ca acesta este „cu sediul in municipiul Bucuresti.” Chiar daca in denumirea sa nu se regaseste si sintagma „national”, reprezentativitatea sa nationala este evidenta din coroborarea prevederilor legii nr. 192/2006. Fiind investit cu personalitate juridica, consiliului ii este recunoscuta de lege aptitudinea de a fi persoana juridica, devenind astfel titular de drepturi si obligatii.
Prevederi exprese despre Consiliul de Mediere se gasesc in sectiunea a-2-a, articolele 17-21 din legea 192/2006, sectiune denumita „Consiliul de mediere”. Articolul 17 alin. 2 din lege face precizari cu privire la organizarea si functionarea acestuia care se realizeaza „potrivit prevederilor prezentei legi, precum si ale regulamentului sau de organizare si functionare.”
Regulamentul nominalizat intitulat „Regulament de organizare si functionare a Consiliului de mediere” a fost adoptat in baza atributiilor conferite de lege la data de 13.05.2007 prin Hotararea Consiliului de mediere nr. 5, hotarare publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 505 din 27/07/2007 (acronimul folosit-ROF). De-a lungul timpului a fost modificat/completat succesiv prin urmatoarele hotarari: Hotararea Consiliului de mediere nr. 128/26.11.2009 publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 913 din 24 decembrie 2009, Hotararea Consiliului de mediere nr. 263/19.03.2010 publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr.279/ 29 aprilie 2010, Hotararea Consiliului de mediere nr. 517/21.05.2010 publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 27 din 12 ianuarie 2011, Hotararea Consiliului de mediere nr. 2.018/15.04.2011 publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 396 din 06 iunie 2011, Hotararea Consiliului de mediere nr. 2.247/29.07.2011 publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 581 din 17 august 2011, Hotararea Consiliului de mediere nr. 2.450/06.08.2011 publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 634 din 06 septembrie 2011, Hotararea Consiliului de mediere nr. 2.570/24.08.2011 publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 686 din 28 septembrie 2011, Hotararea Consiliului de mediere nr. 2.892/25.11.2011 publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 883 din 14 decembrie 2011, Hotararea Consiliului de
mediere nr. 7/14.01.2012 publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 70 din 27 ianuarie 2012 si Hotararea Consiliului de mediere nr. 195/25.02.2012 publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 224 din 04 aprilie 2012. Cele mai recente modificari au fost adoptate prin hotararile nr. 4346 si 4911 din 2013 si prin hotararile nr. 5 si 52 din 2014, publicate in Monitorul Oficial.
Prima sectiune a ROF-ului este denumita „Dispozitii generale” si reia la articolul 1 alin. 1 definitia din lege a Consiliului:
„Art. 1. - (1) Consiliul de mediere, denumit in continuare Consiliu, este organism autonom cu personalitate juridica, de interes public, cu sediul in municipiul Bucuresti, cu atributii de reglementare in domeniul medierii, infiintat in temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 192/2006 privind organizarea si exercitarea profesiei de mediator, cu modificarile si completarile ulterioare, denumita in continuare Lege. „ Fata de definitia data de articolul 17 alin.1 din legea medierii, articolul 1 alin. 1 din ROF extinde formularea legiuitorului detaliind o parte din atributiile consiliului care reies din interpretarea legii si pastrand neschimbate restul prevederilor.
Definitia noastra, rezultata din interpretarea legii si a ROF-ului:
Consiliul de mediere este organismul cu personalitate juridica infiintat prin legea nr. 192/2006, care se organizeaza si functioneaza dupa prevederile legii medierii si ale ROF-ului, functionand in interesul public, fiind autonom fata de institutiile statului, cu sediul in municipiul Bucuresti, avand atributii de control si reglementare in domeniul medierii.
-
Consiliul de mediere - organism autonom de interes public
Descarca
Dr. Zeno Sustac (coordonator)
Mediator, Doctor in domeniul Alternative Dispute Resolution, Vicepresedinte al Consiliului de mediere in perioada 2011-2012 si 2012- 2015, Co-Presedinte al Uniunii Nationale a Mediatorilor din Romania, Co-Presedinte al Uniunii Nationale a Negociatorilor din Romania, expert international in domeniul medierii transfrontaliere, formator principal, examinator si evaluator in domeniul medierii, profesor asociat al Universitãtii de Vest din Timisoara, avocat, practician in insolventã, scriitor.
Nicoleta Pirvan
Mediator, Consilier juridic definitiv, sef departament juridic Consiliul de mediere, Secretar General al Asociatiei Mediatorilor Bucuresti, Formator in domeniul formãrii adultilor, Formator principal in domeniul medierii
Mediator, Doctor in domeniul Alternative Dispute Resolution, Vicepresedinte al Consiliului de mediere in perioada 2011-2012 si 2012- 2015, Co-Presedinte al Uniunii Nationale a Mediatorilor din Romania, Co-Presedinte al Uniunii Nationale a Negociatorilor din Romania, expert international in domeniul medierii transfrontaliere, formator principal, examinator si evaluator in domeniul medierii, profesor asociat al Universitãtii de Vest din Timisoara, avocat, practician in insolventã, scriitor.
Nicoleta Pirvan
Mediator, Consilier juridic definitiv, sef departament juridic Consiliul de mediere, Secretar General al Asociatiei Mediatorilor Bucuresti, Formator in domeniul formãrii adultilor, Formator principal in domeniul medierii
CUPRINS
1.Cadrul legal in domeniul medierii / 7
2.Organizarea Consiliului de Mediere / 11
3.Functionarea Consiliului de Mediere / 18
4.Atributiile Consiliului de Mediere / 22
5.Proceduri de lucru ale Consiliului de Mediere / 37
6.Misiunea consiliului de mediere / 55
7.Studiu comparativ in domeniul medierii la nivelul Uniunii Europene (Reglementare / Particularitati / Domenii de aplicare / Proceduri speciale / Formare) / 59
8.Addenda / 113
Legea nr. 192 din 16 mai 2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator / 115
Hotararea nr. 5 din 13 mai 2007 pentru aprobarea Regulamentului de organizare si functionare a Consiliului de mediere / 142
Hotararea nr. 17129.01.2010 prind adoptatarea Codului etic si de conduita al membrilor Consiliului de mediere / 235
Hotararea nr. 12 din 7 septembrie 2007 pentru aprobarea Standardului de formare a mediatorului / 242
9.Bibliografie / 260
1.Cadrul legal in domeniul medierii / 7
2.Organizarea Consiliului de Mediere / 11
3.Functionarea Consiliului de Mediere / 18
4.Atributiile Consiliului de Mediere / 22
5.Proceduri de lucru ale Consiliului de Mediere / 37
6.Misiunea consiliului de mediere / 55
7.Studiu comparativ in domeniul medierii la nivelul Uniunii Europene (Reglementare / Particularitati / Domenii de aplicare / Proceduri speciale / Formare) / 59
8.Addenda / 113
Legea nr. 192 din 16 mai 2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator / 115
Hotararea nr. 5 din 13 mai 2007 pentru aprobarea Regulamentului de organizare si functionare a Consiliului de mediere / 142
Hotararea nr. 17129.01.2010 prind adoptatarea Codului etic si de conduita al membrilor Consiliului de mediere / 235
Hotararea nr. 12 din 7 septembrie 2007 pentru aprobarea Standardului de formare a mediatorului / 242
9.Bibliografie / 260
CADRUL LEGAL IN DOMENIUL MEDIERII
Infiintat in urma cu noua ani prin legea nr. 192/2006, Consiliul de mediere este insuficient mediatizat in literatura de specialitate romaneasca. Prezentarea organizarii, functionarii si atributiilor precum si a procedurilor sale de lucru, constituie un punct de interes pentru specialistii domeniului si pentru persoanele interesate sa acceseze serviciul de mediere.
Legea romaneasca face pentru prima data vorbire despre institutia denumita „Consiliul de mediere” in cuprinsul legii nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator, adoptata de Parlamentul Romaniei in data de 16 mai 2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 441 din data de 22.05.2006.
Conform acesteia, „In vederea organizarii activitatii de mediere se infiinteaza Consiliul de mediere, organism autonom cu personalitate juridica, de interes public, cu sediul in municipiul Bucuresti”. Legea organizeaza astfel pentru prima data activitatea de mediere in Romania, pana la momentul aparitiei legii aceasta desfasurandu-se dupa legislatia generala si nu dupa o lege specifica a medierii, in cadrul mai multor organizatii neguvernamentale dintre care putem aminti Centrul de mediere Craiova, Fundatia pentru Schimbari Democratice, Asociatia Pro Medierea, Centrul de Mediere si Securitate Comunitara, etc.
In acest context, prin aparitia legii nr.192/2006 este institutionalizata activitatea de mediere si profesia de mediator. Nevoia de organizare a activitatii de mediere (activitate de interes public in intelesul legii) este anticipata de catre legiuitor, acesta considerand ca se impune infiintarea unui for national care sa organizeze activitatea de mediere si profesia de mediator pe teritoriul Romaniei. Organizarea, in inteles larg presupune coordonarea unor actiuni (sistematizarea unor eforturi), in baza unui plan bine determinat, dupa rigori specifice, in vederea indeplinirii unui scop, cuantificabil in rezultate certe. Nevoia de functionare in mod organizat a celor care furnizeaza serviciul de mediere a condus la infiintarea prin lege a Consiliului de Mediere, autoritate nationala de control si reglementare in materia medierii.
Consiliul de mediere, conform articolului 17 alin. 1 din legea medierii, ia nastere pentru a proteja si satisface un interes public. Preocuparea legiuitorului in acest sens, consacra activitatea de mediere ca fiind de interes public. In mod firesc, o activitate de interes public nu poate fi coordonata si monitorizata decat de catre un organism de interes public, aceasta fiind si denumirea la care se opreste legiuitorul roman atunci cand face vorbire despre Consiliul de Mediere. In intelesul legii nr. 477/2004, art. 4 litera c, interesul public este definit ca fiind „Acel interes care implica garantarea si respectarea de catre institutiile si autoritatile publice a drepturilor, libertatilor si intereselor legitime ale cetatenilor, recunoscute de Constitutie, legislatia interna si tratatele internationale la care Romania este parte, precum si indeplinirea atributiilor de serviciu, cu respectarea principiilor eficientei, eficacitatii si economicitatii cheltuirii resurselor.” Legea nr. 195/2001, in articolul 2 litera b defineste activitatea de interes public astfel: „activitatea de interes public este activitatea desfasurata in domenii cum sunt: asistenta si serviciile sociale, protectia drepturilor omului, medico-sanitar, cultural, artistic, educativ, de invatamant, stiintific, umanitar, religios, filantropic, sportiv, de protectie a mediului, social si comunitar si altele asemenea”; De remarcat in legislatia romaneasca faptul ca denumirea de organism autonom de interes public si cea de activitate de interes public au fost folosite si anterior, cu anumite particularitati (vezi legea nr. 129/1998 prin care se infiinteaza Fondul Roman de Dezvoltare Sociala, organism de interes public, autonom din punct de vedere administrativ, cu personalitate juridica, apolitic, aflat in subordinea Guvernului precum si legea nr.195/2001 care defineste voluntariatul ca fiind o „activitatea de interes public desfasurata din proprie initiativa de orice persoana fizica, in folosul altora, fara a primi o contraprestatie materiala).
Autonomia de care se bucura Consiliul este totala, nu este vorba despre o autonomie restransa, acesta neaflandu-se in subordinea niciunei autoritati. In textul initial al legii (nu si in forma acesteia consolidata la acest moment), la articolul 17 alin. 4, exista o prevedere cu privire la validarea membrilor de catre ministrul justitiei, prevedere transpusa in practica prin emiterea unui ordin de validare. Aceasta recunoastere a valabilitatii desemnarii primului consiliu respectiv a alegerii celui de-al doilea de catre Ministrul Justitiei, nu a incalcat in niciun fel autonomia acestuia, fiind mai mult decat necesara in faza de inceput a functionarii Consiliului de Mediere. Ulterior, pentru a da o si mai mare „greutate” forului national din domeniul medierii, prin legea nr. 370/2009 pentru modificarea si completarea legii nr. 192/2006, se abroga cerinta validarii membrilor de catre Ministrul Justitiei, autonomia Consiliului fiind totala si neinterpretabila. Legiuitorul roman putea adopta varianta subordonarii Consiliului unei autoritati publice (vezi cazul subordonarii Consiliului din Republica Moldova sau Austria fata de Ministerul Justitiei),
Consiliul de mediere, organism autonom de interes public oprindu-se la varianta (inspirata in acceptiunea noastra) de infiintare a unei autoritati nationale autonome fata de orice institutie a statului, cu capacitate de autoreglementare si atributii administrative. Fiind o alternativa importanta la Justitie, consideram ca alegerea nesubordonarii fata de Ministerul Justitiei a fost o alegere justa, beneficiile autonomiei contribuind in timp la consolidarea si maturizarea profesiei.
Pentru a se sublinia importanta organismului infiintat, se precizeaza in textul de lege ca acesta este „cu sediul in municipiul Bucuresti.” Chiar daca in denumirea sa nu se regaseste si sintagma „national”, reprezentativitatea sa nationala este evidenta din coroborarea prevederilor legii nr. 192/2006. Fiind investit cu personalitate juridica, consiliului ii este recunoscuta de lege aptitudinea de a fi persoana juridica, devenind astfel titular de drepturi si obligatii.
Prevederi exprese despre Consiliul de Mediere se gasesc in sectiunea a-2-a, articolele 17-21 din legea 192/2006, sectiune denumita „Consiliul de mediere”. Articolul 17 alin. 2 din lege face precizari cu privire la organizarea si functionarea acestuia care se realizeaza „potrivit prevederilor prezentei legi, precum si ale regulamentului sau de organizare si functionare.”
Regulamentul nominalizat intitulat „Regulament de organizare si functionare a Consiliului de mediere” a fost adoptat in baza atributiilor conferite de lege la data de 13.05.2007 prin Hotararea Consiliului de mediere nr. 5, hotarare publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 505 din 27/07/2007 (acronimul folosit-ROF). De-a lungul timpului a fost modificat/completat succesiv prin urmatoarele hotarari: Hotararea Consiliului de mediere nr. 128/26.11.2009 publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 913 din 24 decembrie 2009, Hotararea Consiliului de mediere nr. 263/19.03.2010 publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr.279/ 29 aprilie 2010, Hotararea Consiliului de mediere nr. 517/21.05.2010 publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 27 din 12 ianuarie 2011, Hotararea Consiliului de mediere nr. 2.018/15.04.2011 publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 396 din 06 iunie 2011, Hotararea Consiliului de mediere nr. 2.247/29.07.2011 publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 581 din 17 august 2011, Hotararea Consiliului de mediere nr. 2.450/06.08.2011 publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 634 din 06 septembrie 2011, Hotararea Consiliului de mediere nr. 2.570/24.08.2011 publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 686 din 28 septembrie 2011, Hotararea Consiliului de mediere nr. 2.892/25.11.2011 publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 883 din 14 decembrie 2011, Hotararea Consiliului de
mediere nr. 7/14.01.2012 publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 70 din 27 ianuarie 2012 si Hotararea Consiliului de mediere nr. 195/25.02.2012 publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 224 din 04 aprilie 2012. Cele mai recente modificari au fost adoptate prin hotararile nr. 4346 si 4911 din 2013 si prin hotararile nr. 5 si 52 din 2014, publicate in Monitorul Oficial.
Prima sectiune a ROF-ului este denumita „Dispozitii generale” si reia la articolul 1 alin. 1 definitia din lege a Consiliului:
„Art. 1. - (1) Consiliul de mediere, denumit in continuare Consiliu, este organism autonom cu personalitate juridica, de interes public, cu sediul in municipiul Bucuresti, cu atributii de reglementare in domeniul medierii, infiintat in temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 192/2006 privind organizarea si exercitarea profesiei de mediator, cu modificarile si completarile ulterioare, denumita in continuare Lege. „ Fata de definitia data de articolul 17 alin.1 din legea medierii, articolul 1 alin. 1 din ROF extinde formularea legiuitorului detaliind o parte din atributiile consiliului care reies din interpretarea legii si pastrand neschimbate restul prevederilor.
Definitia noastra, rezultata din interpretarea legii si a ROF-ului:
Consiliul de mediere este organismul cu personalitate juridica infiintat prin legea nr. 192/2006, care se organizeaza si functioneaza dupa prevederile legii medierii si ale ROF-ului, functionand in interesul public, fiind autonom fata de institutiile statului, cu sediul in municipiul Bucuresti, avand atributii de control si reglementare in domeniul medierii.
Infiintat in urma cu noua ani prin legea nr. 192/2006, Consiliul de mediere este insuficient mediatizat in literatura de specialitate romaneasca. Prezentarea organizarii, functionarii si atributiilor precum si a procedurilor sale de lucru, constituie un punct de interes pentru specialistii domeniului si pentru persoanele interesate sa acceseze serviciul de mediere.
Legea romaneasca face pentru prima data vorbire despre institutia denumita „Consiliul de mediere” in cuprinsul legii nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator, adoptata de Parlamentul Romaniei in data de 16 mai 2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 441 din data de 22.05.2006.
Conform acesteia, „In vederea organizarii activitatii de mediere se infiinteaza Consiliul de mediere, organism autonom cu personalitate juridica, de interes public, cu sediul in municipiul Bucuresti”. Legea organizeaza astfel pentru prima data activitatea de mediere in Romania, pana la momentul aparitiei legii aceasta desfasurandu-se dupa legislatia generala si nu dupa o lege specifica a medierii, in cadrul mai multor organizatii neguvernamentale dintre care putem aminti Centrul de mediere Craiova, Fundatia pentru Schimbari Democratice, Asociatia Pro Medierea, Centrul de Mediere si Securitate Comunitara, etc.
In acest context, prin aparitia legii nr.192/2006 este institutionalizata activitatea de mediere si profesia de mediator. Nevoia de organizare a activitatii de mediere (activitate de interes public in intelesul legii) este anticipata de catre legiuitor, acesta considerand ca se impune infiintarea unui for national care sa organizeze activitatea de mediere si profesia de mediator pe teritoriul Romaniei. Organizarea, in inteles larg presupune coordonarea unor actiuni (sistematizarea unor eforturi), in baza unui plan bine determinat, dupa rigori specifice, in vederea indeplinirii unui scop, cuantificabil in rezultate certe. Nevoia de functionare in mod organizat a celor care furnizeaza serviciul de mediere a condus la infiintarea prin lege a Consiliului de Mediere, autoritate nationala de control si reglementare in materia medierii.
Consiliul de mediere, conform articolului 17 alin. 1 din legea medierii, ia nastere pentru a proteja si satisface un interes public. Preocuparea legiuitorului in acest sens, consacra activitatea de mediere ca fiind de interes public. In mod firesc, o activitate de interes public nu poate fi coordonata si monitorizata decat de catre un organism de interes public, aceasta fiind si denumirea la care se opreste legiuitorul roman atunci cand face vorbire despre Consiliul de Mediere. In intelesul legii nr. 477/2004, art. 4 litera c, interesul public este definit ca fiind „Acel interes care implica garantarea si respectarea de catre institutiile si autoritatile publice a drepturilor, libertatilor si intereselor legitime ale cetatenilor, recunoscute de Constitutie, legislatia interna si tratatele internationale la care Romania este parte, precum si indeplinirea atributiilor de serviciu, cu respectarea principiilor eficientei, eficacitatii si economicitatii cheltuirii resurselor.” Legea nr. 195/2001, in articolul 2 litera b defineste activitatea de interes public astfel: „activitatea de interes public este activitatea desfasurata in domenii cum sunt: asistenta si serviciile sociale, protectia drepturilor omului, medico-sanitar, cultural, artistic, educativ, de invatamant, stiintific, umanitar, religios, filantropic, sportiv, de protectie a mediului, social si comunitar si altele asemenea”; De remarcat in legislatia romaneasca faptul ca denumirea de organism autonom de interes public si cea de activitate de interes public au fost folosite si anterior, cu anumite particularitati (vezi legea nr. 129/1998 prin care se infiinteaza Fondul Roman de Dezvoltare Sociala, organism de interes public, autonom din punct de vedere administrativ, cu personalitate juridica, apolitic, aflat in subordinea Guvernului precum si legea nr.195/2001 care defineste voluntariatul ca fiind o „activitatea de interes public desfasurata din proprie initiativa de orice persoana fizica, in folosul altora, fara a primi o contraprestatie materiala).
Autonomia de care se bucura Consiliul este totala, nu este vorba despre o autonomie restransa, acesta neaflandu-se in subordinea niciunei autoritati. In textul initial al legii (nu si in forma acesteia consolidata la acest moment), la articolul 17 alin. 4, exista o prevedere cu privire la validarea membrilor de catre ministrul justitiei, prevedere transpusa in practica prin emiterea unui ordin de validare. Aceasta recunoastere a valabilitatii desemnarii primului consiliu respectiv a alegerii celui de-al doilea de catre Ministrul Justitiei, nu a incalcat in niciun fel autonomia acestuia, fiind mai mult decat necesara in faza de inceput a functionarii Consiliului de Mediere. Ulterior, pentru a da o si mai mare „greutate” forului national din domeniul medierii, prin legea nr. 370/2009 pentru modificarea si completarea legii nr. 192/2006, se abroga cerinta validarii membrilor de catre Ministrul Justitiei, autonomia Consiliului fiind totala si neinterpretabila. Legiuitorul roman putea adopta varianta subordonarii Consiliului unei autoritati publice (vezi cazul subordonarii Consiliului din Republica Moldova sau Austria fata de Ministerul Justitiei),
Consiliul de mediere, organism autonom de interes public oprindu-se la varianta (inspirata in acceptiunea noastra) de infiintare a unei autoritati nationale autonome fata de orice institutie a statului, cu capacitate de autoreglementare si atributii administrative. Fiind o alternativa importanta la Justitie, consideram ca alegerea nesubordonarii fata de Ministerul Justitiei a fost o alegere justa, beneficiile autonomiei contribuind in timp la consolidarea si maturizarea profesiei.
Pentru a se sublinia importanta organismului infiintat, se precizeaza in textul de lege ca acesta este „cu sediul in municipiul Bucuresti.” Chiar daca in denumirea sa nu se regaseste si sintagma „national”, reprezentativitatea sa nationala este evidenta din coroborarea prevederilor legii nr. 192/2006. Fiind investit cu personalitate juridica, consiliului ii este recunoscuta de lege aptitudinea de a fi persoana juridica, devenind astfel titular de drepturi si obligatii.
Prevederi exprese despre Consiliul de Mediere se gasesc in sectiunea a-2-a, articolele 17-21 din legea 192/2006, sectiune denumita „Consiliul de mediere”. Articolul 17 alin. 2 din lege face precizari cu privire la organizarea si functionarea acestuia care se realizeaza „potrivit prevederilor prezentei legi, precum si ale regulamentului sau de organizare si functionare.”
Regulamentul nominalizat intitulat „Regulament de organizare si functionare a Consiliului de mediere” a fost adoptat in baza atributiilor conferite de lege la data de 13.05.2007 prin Hotararea Consiliului de mediere nr. 5, hotarare publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 505 din 27/07/2007 (acronimul folosit-ROF). De-a lungul timpului a fost modificat/completat succesiv prin urmatoarele hotarari: Hotararea Consiliului de mediere nr. 128/26.11.2009 publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 913 din 24 decembrie 2009, Hotararea Consiliului de mediere nr. 263/19.03.2010 publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr.279/ 29 aprilie 2010, Hotararea Consiliului de mediere nr. 517/21.05.2010 publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 27 din 12 ianuarie 2011, Hotararea Consiliului de mediere nr. 2.018/15.04.2011 publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 396 din 06 iunie 2011, Hotararea Consiliului de mediere nr. 2.247/29.07.2011 publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 581 din 17 august 2011, Hotararea Consiliului de mediere nr. 2.450/06.08.2011 publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 634 din 06 septembrie 2011, Hotararea Consiliului de mediere nr. 2.570/24.08.2011 publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 686 din 28 septembrie 2011, Hotararea Consiliului de mediere nr. 2.892/25.11.2011 publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 883 din 14 decembrie 2011, Hotararea Consiliului de
mediere nr. 7/14.01.2012 publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 70 din 27 ianuarie 2012 si Hotararea Consiliului de mediere nr. 195/25.02.2012 publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 224 din 04 aprilie 2012. Cele mai recente modificari au fost adoptate prin hotararile nr. 4346 si 4911 din 2013 si prin hotararile nr. 5 si 52 din 2014, publicate in Monitorul Oficial.
Prima sectiune a ROF-ului este denumita „Dispozitii generale” si reia la articolul 1 alin. 1 definitia din lege a Consiliului:
„Art. 1. - (1) Consiliul de mediere, denumit in continuare Consiliu, este organism autonom cu personalitate juridica, de interes public, cu sediul in municipiul Bucuresti, cu atributii de reglementare in domeniul medierii, infiintat in temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 192/2006 privind organizarea si exercitarea profesiei de mediator, cu modificarile si completarile ulterioare, denumita in continuare Lege. „ Fata de definitia data de articolul 17 alin.1 din legea medierii, articolul 1 alin. 1 din ROF extinde formularea legiuitorului detaliind o parte din atributiile consiliului care reies din interpretarea legii si pastrand neschimbate restul prevederilor.
Definitia noastra, rezultata din interpretarea legii si a ROF-ului:
Consiliul de mediere este organismul cu personalitate juridica infiintat prin legea nr. 192/2006, care se organizeaza si functioneaza dupa prevederile legii medierii si ale ROF-ului, functionand in interesul public, fiind autonom fata de institutiile statului, cu sediul in municipiul Bucuresti, avand atributii de control si reglementare in domeniul medierii.
www.editurauniversitara.ro
Daca doresti sa iti exprimi parerea despre acest produs poti adauga un review.
Scrie un review
Produse similare
Introducere in studiul dreptului si statului. Curs universitar
Codul civil. Ianuarie 2024 - Ed. ingrijita de: Prof. univ. dr. Dan Lupascu
Suport clienti Luni - Vineri intre 8.00 - 16.00
0745 200 718 0745 200 357 comenzi@editurauniversitara.ro