Propuneri manuscrise: [email protected]: 0745 204 115

Urmărire comenzi Persoane fizice / Vânzări: 0745 200 357 / Comenzi Persoane juridice: 0721 722 783

Acasă /
Religie și filosofie /
Religie și filosofie /
Meditaţii la Sfântul Maslu. Tâlcuiri la pericopele evanghelice

Meditaţii la Sfântul Maslu. Tâlcuiri la pericopele evanghelice

Name: Meditaţii la Sfântul Maslu. Tâlcuiri la pericopele evanghelice
Brand: Editura Universitară
SKU: 9786062819699
Availability: OutOfStock

Editura: Editura Universitară

Autor: Pr. Mihai Gojgar

Ediția: I

Pagini: 214

Anul publicării: 2025

ISBN: 978-606-28-1969-9

DOI: 10.5682/9786062819699

Cere Ofertă

Cod Produs: 9786062819699 Ai nevoie de ajutor? 0745 200 357

Adaugă la Wishlist

Tâlcuirea pericopelor de la Sfântul Maslu nu are ceva inedit în literatura ortodoxă. Excursul prin scrierile Sfinților Părinți lămurește cu ușurință o astfel de dilemă. Inspirația autorilor sacri, indiscutabilă, așază operele lor pe treapta cea mai înaltă a explicațiilor scripturistice. Urmând lor, demersul de față, lipsit de bogatele și cereștile daruri pe care Părinții Bisericii le aveau, reprezintă doar un glas împleticit, însă, chiar și așa, din adâncul autentic al inimii. Beneficiul de a realiza constant o acțiune vine din familiarizarea cu ea și dorința de aprofundare. Evident, repetiția poate implica și riscul rutinei. Să rămânem, totuși, optimiști, la prima variantă, a împlinirilor. Comuniunea în rugăciune la Sfântul Maslu, săptămânal, cea la care mă refer, alături de un frate preot și de credincioși, fiecare cu suferința lui, m‑a ajutat să reflectez la teme pe care le‑am văzut ca un fir roșu, trecând prin toate cele șapte pericope evanghelice. Emoția gândurilor, venită uneori chiar în timpul slujbei, un har mult prea generos din partea Părintelui Ceresc, se transmitea câteodată în predica de la final, alteori se păstra la dospit în covata rărunchilor. Lăsată în voie, a crescut până la vremea cuvenită intrării în cuptorul scrierii. Entuziasmul prefacerii cugetului în literă s‑a transmis măcar pe alocuri, sper. Negreșit, intenția s‑a referit nu numai la o împărtășire de emoție, ci și de gând, trăire și, de ce nu?, un licăr de proprii meditații pentru fiecare cititor. Așa am călătorit de‑a lungul paginilor, așa am frământat textul, așa l‑am garnisit, ca pe un împreună-călător cu acela care străbate filele, nădăjduind că va oferi și o informație, și un suflu, și o înțelegere aprofundată a minunatei Taine a Sfântului Maslu.
Mi‑aduc aminte că în 2022 am realizat prima oară recurența unor teme în toate fragmentele evanghelice din Taina Vindecării și m‑am gândit cu bucurie la felul în care Dumnezeu Își transmite mesajele. Cu insistență și delicatețe, în același timp. Apoi, am descoperit că nu doar subiectele credinței sau minunii sau dialogului apar peste tot, ci și altele, subtil și metaforic. Am ajuns la 15, 20… 25. Imaginați‑vă acum un covoraș, ca acela pe care îl făceam la orele de lucru manual, la gherghef, realizat din 25 de fire colorate diferit! Dar pe care să le înfășurați cu măiestrie și nepărtinire, pentru a se desfășura, apoi, spre odihna și întărirea privitorului. Așa am simțit cele 25 de teme, ca 25 de mesaje trimise de Domnul, prin extrasele scripturistice evocate din viața Mântuitorului. Abordarea omiletică a avut o garderobă variată. Pe alocuri, caracter istoric, redând și reluând explicații oferite de cercetarea biblică și arheologică. Apoi, sistematizarea textului și organizarea materialului pe baza unor reguli de redactare și prezentare. Haina de deasupra, cu prezența cea mai pregnantă, a ajuns viziunea pastorală, psihologică, o tălmăcire dinspre inimile eroilor evanghelici spre inimile suferinzilor din biserici.
Cunoscând îndeaproape fiecare enoriaș, i‑am învestit cu roluri în călătoria Mântuitorului și mi‑am imaginat unde s‑ar potrivi și ce le‑ar ajuta. Astfel că lucrarea de față stă ca mărturie de recunoștință pentru cei care vin în fiecare miercuri seară la Biserica „Sfântul Dumitru‑Poștă”, Paraclis Universitar, pentru a primi vindecarea trupurilor și a sufletelor. Mulțumirile se adresează în continuare Dr. Monica Damian, atent și prompt corector, precum și colectivului Editurii Universitare. Nu pot trece cu vederea pe fratele întru slujire a Sfântului Maslu, Pr. Marius‑Dragoș Curelea, cel care îmi stă alături de mai bine de un deceniu, cu impecabilă seriozitate, prietenie, implicare și tact pastoral.
„Finis coronat opus” („Sfârșitul încununează opera”) Am lăsat la final, atipic, dar deloc necurtenitor, dimpotrivă!, recunoștința adresată Preasfințitului Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor pentru Cuvântul înainte al volumului pe care îl aveți în mână. I‑am adresat solicitarea cu sfială și îndrăzneală, în același timp. Sfială, pentru că slujirea arhierească are o înălțime deosebită și presupune multe obligații, în special în perioada Postului Mare. Îndrăzneală, pentru că am simțit că metafora și epitetul atât de îndrăgite de Preasfinția Sa vor găsi o oarecare oglindire în text și, mai ales, în inima mea. Cu părintească și smerită dragoste, mi‑a răspuns rugăminții neașteptat (și salvator!) de repede, motiv pentru care îi sărut dreapta cu reverență.
„Şi mergând, propovăduiţi, zicând: S‑a apropiat Împărăţia Cerurilor. Tămăduiţi pe cei neputincioşi, înviaţi pe cei morţi, curăţiţi pe cei leproşi, pe demoni scoateţi‑i; în dar aţi luat, în dar să daţi.“ (Matei X, 7‑8)

Pr. Mihai Gojgar

Meditaţii la Sfântul Maslu. Tâlcuiri la pericopele evanghelice
Descarcă

Arătați (și) prin cuvinte iubirea pentru Evanghelie/7
Prolog/13
Evangheliile Sfântului Maslu/17
1. Credința/23
2. Puterea lui Dumnezeu/33
3. Comunicarea/39
4. Minunea/56
5. Pâinea noastră cea de toate zilele și spre ființă/63
6. Recunoștința după minune, schimbarea/73
7. Pregătirea pentru întâlnirea cu Mântuitorul/79
8. Surpriza, elementul neașteptat/91
9. Drumuri, călătorii, căi/98
10. Disponibilitate/106
11. Cum se ratează întâlnirea cu Dumnezeu?/118
12. Dăruirea, darul, oferta/126
13. Universalitatea vindecării/133
14. Alegeri. Unii aleg așa, alții în alt fel/137
15. Asumarea riscului/143
16. Despre cunoaștere/150
17. Ce se vindecă în Sfântul Maslu? /155
18. Cum răspundem abordărilor?/162
19. Smerenia/167
20. Rugăciuni, tăcute sau strigate/174
21. Răbdare, așteptare/181
22. Schimbarea/190
23. Singurătate/194
24. Atingere/202
25. Să văd! /209

Arătați (și) prin cuvinte iubirea pentru Evanghelie

Printre îndatoririle ierarhilor, preoților și diaconilor este și aceea de a propovădui Cuvântul lui Dumnezeu, spre a face cunoscută oamenilor revelarea înaltelor învățături. Pentru aceasta, slujitorii Bisericii au nevoie de tâlcuirile marilor Părinți ai Bisericii, iar credincioșii, de credință multă, pentru a înțelege tainele Împărăției lui Dumnezeu.
„Cine vrea să se mântuiască cu întrebarea să călătorească!“ Aceasta este o preocupare permanentă pe care o recomandă marii duhovnici și trăitori nu doar din vremea noastră, ci din istoria celor două milenii de creștinism, timp în care mulți oameni au dorit să se apropie de Dumnezeu prin viețuirea lor.
La sărbătoarea Bunei Vestiri din anul 2025, am aflat că un preot paroh din București, slujitor la Biserica „Sfântul Dumitru – Poștă“, părintele Mihai Gojgar, a adunat câteva meditații la Taina Sfântului Maslu, tâlcuiri la pericopele evanghelice rânduite.
După ce am primit manuscrisul lucrării, părintele m‑a rugat să scriu câteva rânduri, un mic text, pentru a‑l publica în paginile cărții.
Nu puteam trece totuși peste asemenea rugăminte, oarecum neașteptată. Deși se cuvenea să scriu un text pe marginea acestor tâlcuiri ale autorului, preluând o parte dintre învățăturile și ideile expuse, nu voi face acest lucru într‑o formă exclusiv didactică.
Pentru slujitorii Bisericii care citesc Evangheliile de la Sfântul Maslu, cât și pentru credincioși, învățăturile care se desprind sunt de o covârșitoare importanță.
Între acestea se află cuvintele de învățătură despre moștenirea vieții celei veșnice, la care a râvnit un învățător de Lege, fapt pentru care s‑a apropiat de Domnul întrebându‑L: „Învățătorule, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică?“ (Luca X, 25). Dialogul dintre acest învățător de Lege, care fie dorea să‑L ispitească pe Mântuitorul, cum ne spune Evanghelia, fie era sincer și doritor de a‑și schimba viața, ne relevă taina semenului nostru care are nevoie de ajutor, a celui adeseori căzut pe cale, „abia viu“ sau, în altă traducere, „aproape mort“. Ne întrebăm dacă noi, puși în fața unor astfel de situații, am avut milă față de cei aflați în suferință ori am trecut indiferenți pe lângă ei. Aproapele nostru este orice om care are nevoie de ajutor, dincolo de titluri, de poziția socială sau treapta ocupată în administrație, dincolo de lucrurile lumii trecătoare care adeseori sunt pentru noi prioritare, în detrimentul apropierii de Dumnezeu și a iubirii față de semeni, al socotirii oricărei persoane ca fiind aproapele nostru, zidit după chipul și asemănarea cu Dumnezeu.
Personajul biblic Zaheu dintr‑o evanghelie citită la Taina Sfântului Maslu este tulburător pentru cei care doresc să se întoarcă la Dumnezeu. Ce schimbare de opinie, ce atitudine, ce fapte fabuloase, covârșitoare! Făgăduiește să împartă jumătate din avuția sa săracilor! Oricât am vorbi despre acest subiect, fapta lui Zaheu covârșește orice cuvântare sau tâlcuire. Cine dintre noi oferă jumătate din avuția lui unor străini, fie și persoane pe care le‑au întâlnit cândva?
O altă Evanghelie amintește despre puterea pe care Mântuitorul a dat‑o ucenicilor, celor de atunci și celor de acum.
Dacă nu reușim vreodată să aducem mângâiere ori vindecare, va trebui să ne întrebăm ca și ucenicii care, altădată, la poalele Taborului, n‑au reușit să vindece copilul care avea un „duh mut și surd“. Văzând că nu‑l pot ajuta, L‑au întrebat pe Mântuitorul: „noi de ce n‑am putut să‑l vindecăm?” (Matei XVII, 19). „Pentru puțina voastră credință!“ (Matei XVII, 20) Dacă avem credință, vom putea muta și munții.
Urmarea lui Hristos, după cum a fost recomandată de Mântuitorul în Capernaum ucenicilor, este redată într‑o altă pericopă evanghelică care se citește la Sfântul Maslu. Această chemare a Mântuitorului, însoțită de porunca: „lasă morții să‑și îngroape morții“ (Matei VIII, 22), este mai mult decât actuală într‑o lume preocupată prea mult de sine, de egoul propriu și în care urmarea lui Hristos rămâne singura bucurie a vieții.
Asemănarea cu fecioarele înțelepte desprinsă dintr‑o altă pericopă, trebuie să fie dezideratul vieții noastre. Astfel, să nu ne asemănăm celor care au uitat de undelemn, ci a celorlalte, care și‑au împodobit candelele cu untdelemnul faptelor bune.
Ce mare bucurie să se recunoască în noi Domnul și să nu auzim vreodată cuvintele „Nu vă cunosc pe voi“ (Matei XXV, 12)! Sfântul Andrei Criteanul, într‑o prea frumoasă rugăciune din Canonul rânduit a fi citit în Postul Mare, ne spune „eu sunt drahma cea pierdută“, cu alte cuvinte oaia cea rătăcită, pe care Păstorul a vrut s‑o afle, și Îl roagă pe Mântuitorul: „dar aprinzând lumină în sfeșnic pe Înaintemergătorul și Botezătorul Ioan caută și află chipul Tău“. Să ne rugăm mereu ca Dumnezeu să Se recunoască în noi!
Credința neclintită a femeii străine de neamul iudeilor este un model pentru puțina noastră credință. Evanghelia care vorbește despre femeia cananeancă din părțile Tirului și ale Sidonului ne învață că având stăruință în rugăciune, credință puternică și nădejde în ajutorul lui Dumnezeu, vom avea parte de binecuvântare și bucurie. Cuvintele care încheie pericopa evanghelică, după o părută absență a reacției Mântuitorului, ne arată că Domnul văzând multele virtuți care‑i împodobeau viața, a apreciat‑o în mod deosebit, de aceea îi spune: „O, femeie, mare este credința ta! Fie ție după cum voiești!“ (Matei XV, 28). Evanghelistul Matei, în capitolul al XX‑lea, ne spune că fiica acestei femei s‑a tămăduit din ceasul acela...
Evanghelia a șaptea, după Sfântul Evanghelist Matei, ne vorbește despre felul cum priveau oamenii anumite întâmplări și felul cum privea Dumnezeu la oameni. Pasajul evanghelic ne spune că Mântuitorul a intrat în casa unui vameș cu numele Matei și a stat la masă alături de el și de alți vameși și păcătoși. Văzând fariseii și cărturarii că Mântuitorul Se afla la masă cu păcătoșii, au zis ucenicilor: „Pentru ce mănâncă Învățătorul vostru cu vameșii și cu păcătoșii?“ (Matei IX, 11). La această întrebare le răspunde: „Nu cei sănătoși au nevoie de doctori, ci cei bolnavi. Dar, mergând, învățați ce înseamnă cuvintele: milă voiesc, iar nu jertfă; că n‑am venit să chem pe cei drepți, ci pe păcătoși la pocăință“ (Matei IX, 12‑13).
Citind aceste pagini, mă gândesc la faptul că fiecare dintre slujitorii Bisericii trebuie să‑și aleagă unul sau mai multe versete din Evangheliile rânduite cu înțelepciune de Părinții Bisericii, care împodobesc și oferă putere sfintelor slujbe, vorbindu‑ne despre vindecare, iertare, credință și despre faptul că „nu cei sănătoși au nevoie doctor, ci cei bolnavi“ (Matei IX, 12).
Să pregătim mereu măcar câteva cuvinte pe care să le împărtășim celor prezenți la Taina Sfântului Maslu, după cum avem obligația de a vorbi la fiecare Liturghie, la Sfintele Taine, Laude și ierurgii, despre milostivirea fără de margini a lui Dumnezeu, descoperită nouă la „plinirea vremii“ (Galateni IV, 4), când Dumnezeu S‑a întrupat, ca pe om să‑l facă dumnezeu după har, cum spuneau marii Părinți sau, mai accesibil nouă, pe om să‑l ridice către Dumnezeu.
Parcurgând aceste tâlcuiri, am convingerea că toți cei care vor citi paginile lucrării părintelui Mihai Gojgar se vor bucura de înțelesul profund al celor șapte Evanghelii de la Taina Sfântului Maslu pe care‑l vor împărtăși tuturor celor din jur spre rodire, nu doar auzind cuvântul, ci și împlinindu‑l.
Îl fericesc pentru timpul pe care îl petrece tâlcuind pericopele evanghelice, pentru ceasurile acordate propovăduirii cuvintelor Adevărului, pentru lucrarea împlinită întru slujirea Bisericii și pentru iubirea pe care o arată Stăpânului, Căruia Îi slujește cu toată inima.

Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul,
Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor

Dacă dorești să iți exprimi părerea despre acest produs poți adăuga un review.

Scrie un review