Ce duminica frumoasa! - Francoise Choquard

S-a născut în 1927 în localitatea Porrentruy din cantonul Jura, unde şi-a petrecut copilăria şi anii de şcoală.

Apoi s-a stabilit la Berna, unde s-a considerat mereu o exilată din punct de vedere lingvistic (în Berna, deşi considerată centru de bilingvism franco-german, se vorbeşte preponderent germana elveţiană).

A început să scrie literatură după ce fetele ei, patru la număr, şi-au luat zborul din căminul părintesc.

De la ele are unsprezece nepoţi, de care este foarte mândră.

Copilăria scriitoarei, marcată de absenţa mamei care a părăsit-o la 13 ani şi de prezenţa unui tată considerat „matca familiei”, a revenit în diferite forme în toată opera.

Anii petrecuţi departe de casă, în diferite internate, au avut un rol important în crearea unei sensibilităţi, uneori puţin morbide, care, transpusă în scris, a pus pecetea unei anumite originalităţi.

A început prin a scrie poezie, dar profilul ei literar este de prozatoare.

Cele şase romane (patru traduse în limba română) şi cele două volume de nuvele, ca şi tot ce a publicat în reviste sau culegeri colective au fost foarte apreciate de critica literară din ţara sa.

S-a bucurat de numeroase premii şi distincţii literare printre care amintim Premiul Republicii şi cele acordate de cantonul Jura, de oraşul Berna şi de cantonul Berna.

Unele din cărţile scriitoarei au făcut obiectul unor cursuri universitare (Centaurul rănit şi Iarna lucidă), altele au fost reeditate (Iarna lucidă, Cuvintele mele).

Françoise Choquard continuă să scrie, să ţină cursuri şi conferinţe, în ciuda vârstei sale respectabile.

O face într-un ritm mai modest, ca să nu-şi piardă obiceiul, pentru că scrisul este un fel de coloană vertebrală în viaţa ei.

Şi-a păstrat nealterate curiozitatea faţă de viaţă, sentimentul acut al familiei, cultul prieteniei, al frumosului şi al mişcării.

Şi mai presus de toate un umor care rezumă filosofia ei de viaţă.